Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 259/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALA NR. 259/R/2008
Ședința publică din 29 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe președintele instanței
GREFIER:
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată prin mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, ns. la 22.05.1988, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosarul nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive conform prevederilor art. 160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu avocat în baza delegației din oficiu nr.2408 din 25 aprilie 2008 emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Inculpatul recurent personal solicită recuzarea membrilor completului de judecată și soluționarea cererii de recuzare precum și a recursului la acest termen de judecată, sens în care depune la dosar cererea de recuzare formulată.
Instanța, prin încheierea penală din 29 aprilie 2008 dată în cameră de consiliu respinge cererea de recuzare formulată de inculpat.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul din oficiu al inculpatului recurent avocat susține recursul declarat de inculpat, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului, arătând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă, iar în prezent nu există temeiuri noi care să justifice menținerea inculpatului în stare de arest, la dosarul cauzei neexistând probe certe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol pentru ordinea publică. Mai arată că inculpatul a fost sincer pe parcursul cercetărilor, fapta a fost comisă pe fondul consumului excesiv de alcool și în stare de provocare.
Reprezentantul parchetului pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, arătând că temeiurile avute în vederea la luarea măsurii arestării preventive sunt pendinte și actualmente, având în vedere că din probele administrate rezultă vinovăția inculpatului, iar pentru o mai bună desfășurare a procesului penal apreciază că se impune menținerea inculpatului în stare de arest.
Inculpatul recurent solicită punerea sa în libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 15 aprilie 2008 dată de Tribunalul Bihor în dosar nr- în baza art.300/2 raportat la articolul 160/b Cod procedură penală s-a menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 22 mai 1985 în localitatea B, jud. B, deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea penală nr.19/ 2007 pronunțată la 17 august 2007 de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.32/2007 și s-a dispus menținerea acesteia.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului, motiv pentru care văzând dispozițiile art. 300/2 combinat cu art. 160/b alin.3 Cod procedură penală și prevederile art. 23 alin.4/2 din Constituția României și dispozițiile art. 5 paragraful l lit.c din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul solicitând instanței admiterea recursului, casarea și modificarea hotărârii atacate, în sensul revocării măsurii arestării preventive și punerii sale în libertate, arătând că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri nu mai subzistă.
Examinând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivelor de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat apare ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
Criticile formulate de inculpat sunt nefondate.
În speță, sunt întrunite toate cerințele prevăzute de art. 148 lit. "f " Cod procedură penală, respectiv pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunea de care este acuzat este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată în condițiile art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit.f din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestat.
Temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea inculpatului impun în continuare privarea de libertate a acestuia, față de care s-a reținut săvârșirea unei infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea sau înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură preventivă, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat și va fi obligat să plătească statului suma de 90 lei cheltuieli judiciare în recurs din care suma de 40 lei, onorariu pentru apărător din oficiu avocat va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
RESPINGEca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și a lui, născut la 22 mai 1985, din Penitenciarul d e Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 15 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 90 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 40 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 29 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
red. dec. jud.- A, 09.05.2008
jud. fond
tehnored. GM/3 ex./12.05.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela, Groza Gheorghe
