Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 260/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 260/R/2008
Ședința publică din 29 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 3: Groza Gheorghe președintele instanței
GREFIER:
Desfășurarea ședinței de judecată a fost înregistrată prin mijloace tehnice audio conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 26.05.1977, din Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță O, împotriva încheierii penale din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive conform prevederilor art. 160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest și asistat de apărător ales avocat în baza împuternicirii avocațiale emisă din oficiu de Baroul Bihor - Cabinet individual.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul ales al inculpatului recurent avocat susține recursul, solicită în principal admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii în libertate a inculpatului. În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. În motivare arată că deși inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, probele administrate în cauză nu dovedesc vinovăția acestuia, deoarece în afara declarațiilor date de partea vătămată, care sunt contradictorii, nu există nici o altă probă care să confirme vinovăția sau participația inculpatului la comiterea acestei infracțiuni. Mai mult, martorii audiați în faza de urmărire penală au declarat că nu inculpatul este cel care a lovit-o pe partea vătămată. Precizează că în cauză s-au efectuat cercetări și cu privire la și, față de care s-a dispus disjungerea urmăririi penale și față de care nu s-a luat nici o măsură preventivă. Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, iar în prezent nu există temeiuri noi care să justifice menținerea inculpatului în stare de arest, la dosarul cauzei neexistând probe certe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii recurate ca fiind temeinică și legală, arătând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive sunt pendinte și actualmente, din actele și lucrările de la dosar există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată și față de gravitatea acesteia apreciază că se impune menținerea stării de arest preventiv. Consideră că pericolul pentru ordinea publică este dovedit prin insecuritatea socială creată prin punerea în libertate a inculpatului.
Inculpatul recurent având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea penală din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- s-a dispus în baza art.300/2 Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 26.05.1977 în M, jud.B, măsură luată prin încheierea penală nr.1/2008 a Tribunalului Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.1/10.01.2008. S-a respins cererea de revocare a măsurii arestului preventiv. S-a respins cererea privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia, dată fiind fapta reținută în sarcina sa, împrejurările în care s-a comis aceasta, urmările pe care le-a produs, motiv pentru care în baza art.300/2 combinat cu art.160/3 al.2 Cod procedură penală și prevederile art.23 al.4/2 din Constituția României și dispozițiile art.5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale a menținut arestarea preventivă a inculpatului și a respins atât cererea de revocare a măsurii arestului preventiv cât și cererea de privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul solicitând cercetarea lui în stare de libertate, considerând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, la dosarul cauzei neexistând probe certe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Verificând încheierea recurată prin prisma motivelor invocate în recurs raportat la toate motivele de nelegalitate și netemeinicie, Curtea reține că temeiurile arestării preventive a inculpatului nu mai subzistă, urmând a dispune în baza art.139 Cod procedură penală înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara prevăzută de art.145/1 Cod procedură penală fără încuviințarea instanței.
Criticile recurentului sunt întemeiate, declarațiile martorilor sunt contradictorii cu privire la participația lui că ar fi lovit-o pe partea vătămată, mai mult față de alți participanți respectiv și, față de care s-a dispus disjungerea urmăririi penale pentru că se sustrag, nu s-a luat nici o măsură preventivă restrictivă de libertate. Inculpatul recurent a venit din străinătate și s-a prezentat în fața autorităților.
Pericolul social pentru ordinea publică s-a diminuat, perioada de detenție este suficientă, neexistând probe certe că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Cercetarea inculpatului pentru fapta imputată se poate face în bune condiții și cu inculpatul față de care se dispune măsura obligării de a nu părăsi țara.
Față de cele de mai sus, instanța va admite recursul penal declarat de inculpat, în sensul că va înlocui măsura arestării preventive dispusă pe seama inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art.145/1 Cod de procedură penală, fără încuviințarea instanței.
Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 145/1 alin.2 raportat la art. 145 alin.1/1 Cod de procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, va obliga pe inculpatul să respecte următoarele obligații: să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de către instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte opri este chemat; să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.145/1 alin.2 raportat la art.145 alin.1/2 lit.c Cod de procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, va obliga pe inculpat să nu se apropie de persoana vătămată, de membrii familiei acesteia; de () și, de martorii ce urmează a fi audiați în cauză și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect.
Va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.145 alin.3 Cod de procedură penală cu privire la consecința nerespectării obligațiilor impuse de către instanță.
Va menține restul dispozițiunilor încheierii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385/15 pct.2 lit.d Cod de procedură penală
ADMITE recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 26 mai 1977, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 21 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează și modifică în sensul că:
Înlocuiește măsura arestării preventive dispusă pe seama inculpatului, fiul lui și, născut la 26 mai 1977 în M, jud.B prin încheierea nr.1/2008 a Tribunalului Bihor, mandat de arestare preventivă nr.1/2008, deținut în Penitenciarul Oradea, cu măsura obligării de a nu părăsi țara, prevăzută de art.145/1 Cod de procedură penală, fără încuviințarea instanței.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
În baza art. 145/1 alin.2 raportat la art. 145 alin.1/1 Cod de procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, obligă pe inculpatul să respecte următoarele obligații:
-să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
-să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de către instanță, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte opri este chemat;
-să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței;
-să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
În baza art.145/1 alin.2 raportat la art.145 alin.1/2 lit.c Cod de procedură penală, pe durata măsurii obligării de a nu părăsi țara, obligă pe inculpat să nu se apropie de persoana vătămată, de membrii familiei acesteia; de () și, de martorii ce urmează a fi audiați în cauză și să nu comunice cu aceste persoane direct sau indirect.
Atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.145 alin.3 Cod de procedură penală cu privire la consecința nerespectării obligațiilor impuse de către instanță.
Menține restul dispozițiunilor încheierii recurate.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi 29 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - -
red. dec. jud.- A, 05.05.2008
jud fond
tehnored. GM/2 ex./07.05.2008
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Sotoc Daniela, Groza Gheorghe
