Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 262/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- Secția penală și pentru cauze cu minori -
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 262/R/2008
Ședința publică din 6 mai 2008
PREȘEDINTE: Sotoc Daniela
JUDECĂTOR 2: Crișan Marinela vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 3: Țarcă Gabriela președinte secție penală
GREFIER:
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 25.03.1979, deținut în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii de ședință din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect menținerea arestării preventive, conform art. art.160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent în stare de arest preventiv și asistat de apărător ales avocat.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, solicită admiterea recursului ca fondat. Arată că s-au efectuat 5 expertize contradictorii, inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția, acesta a fost arestat iar ulterior s-a revocat măsura arestării preventive și nu există temei pentru menținerea stării de arest preventiv. Arată că inculpatul susține că crima s-a săvârșit de alte persoane și chiar parchetul a solicitat anterior revocarea măsurii, recunoscând șubrezenia probelor.
Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat,menținerea ca legală și temeinică a încheierii instanței de fond întrucât temeiurile arestării preventive subzistă și se mențin prin prisma indicilor și probelor iar cercetarea judecătorească este în desfășurare.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că a fost pus în libertate, a fost rearestat, însă nu a comis fapta și cât timp a fost în stare de libertate s-a prezentat în fața organelor judiciare.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 17 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul penal nr-, în baza art.300/2 rap.C.P.P. la art. 160/b Cod procedură penală, a dispus menținerea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, ns. la 25.03.1979 în O, fiul lui și, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, prin încheierea penală nr.87/25 noiembrie 2005 Tribunalului Bihor în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.144/25 nov. 2005.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul, examinând temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive, a constatat că inculpatul a fost arestat la data de 25 noiembrie 2005, în baza mandatului nr. 144/2005 emis de Tribunalul Bihor, cu motivarea că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de care este învinuit este mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică rezidă din gravitatea deosebită a faptei de care inculpatul este învinuit, fapt care creează în mod cert o stare de insecuritate socială în comunitate, având în vedere circumstanțele reale ale comiterii, modul și mijloacele concrete ale săvârșirii.
În ce privește cercetarea judecătorească desfășurată până în prezent, declarațiile martorilor audiați în instanță nu sunt apte a înlătura toate probele și indiciile existente la dosar și care, analizate ca un ansamblu probator, conduc la concluzia că există motive plauzibile pentru a considera că inculpatul a comis o faptă prevăzută de legea penală, în conformitate cu exigențele art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Deci, în speță, așa cum s-a arătat mai sus, instanța a considerat că probele administrate până în prezent, nu sunt de natură a duce la consecința modificării temeiurilor avute în vedere de judecător la luarea acestei măsuri, motive pentru care instanța va reține că împrejurările ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia, și văzând disp. Art. 300/2 comb. Cu art. 160/b al.3 și C.P.P. prev. art. 23 al.4/2 din Constituția României, respectiv disp. Art. 5 paragraful 1 lit.c din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, a respins cererea privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi țara și va menține starea de arestare preventivă a inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul solicitând admiterea lui, casarea încheierii în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive neexistând probe la dosarul cauzei din care să rezulte vinovăția inculpatului.
În motivarea recursului se arată că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă iar pe de altă parte, inculpatul nu și-a recunoscut vinovăția, acesta a fost arestat iar ulterior s-a revocat măsura arestării preventive.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, având în vedere actele și lucrările dosarului, se constată că recursul este nefundat, astfel că va fi respins ca atare, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
În mod corect instanța de fond a apreciat că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, fiind întrunite atât condiția pericolului pentru ordinea publică cât și condiția pedepsei mai mare de 4 ani închisoare aplicabilă în cauză.
Lăsarea în libertate a inculpatului prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică, având în vedere infracțiunea reținută în sarcina acestuia, de o gravitate deosebită. Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu trebuie confundat cu pericolul social al infracțiunii, însă la aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de acesta.
Pericolul pentru ordinea publică constă și în sentimentul de insecuritate generat în rândul societății civile că persoane cercetate pentru infracțiuni de o gravitate deosebită sunt lăsate în libertate.
Termenul rezonabil al deținerii preventive nu este unul stabilit legal în timp, dimensiunile lui variind în raport, atât cu gravitatea infracțiunilor imputate, cu complexitatea cauzei, cât și cu gradul de pericol prezentat de inculpat pentru ordinea publică.
Pentru considerentele arătate, Curtea apreciază că temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive se mențin și că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive.
În baza art.192 alin.2 din Codul d e procedură penală, va obliga pe recurent să plătească statului suma de 50 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit."b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 25 martie 1979, deținut în O împotriva încheierii penale din 17 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 50 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
Constată că este arestat în altă cauză inculpatul recurent.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 6 mai 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.: - 22.05.2008
Tehnored. - 2 ex. - 22.05.2008
Jud. încheiere:
Președinte:Sotoc DanielaJudecători:Sotoc Daniela, Crișan Marinela, Țarcă Gabriela
