Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 264/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 264/ DOSAR NR-
Ședința publică din 31 martie 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
JUDECĂTOR 3: Alina Constanța C
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -
- procuror șef Secție judiciară în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva încheierii de ședință din data de 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat în stare de arest (deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de apărătorul ales, avocat și intimatul inculpatul în stare de arest (deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de avocat a-- în substituirea apărătorului ales.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare, și potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în această cauză s-a formulat recurs împotriva hotărârii Tribunalului Brașov prin care s-a dispus obligarea inculpaților la respectarea dispozițiilor art.145 alin.11din Codul d e procedură penală. Învederează instanței că inculpații se află arestați preventiv pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, sub forma concursului real de infracțiuni. Apreciază că împrejurarea că cercetarea judecătorească este aproape finalizată nu constituie un argument pentru înlocuirea măsurii arestării preventive, subliniind că faptele deduse judecății și pentru care sunt acuzați inculpații sunt deosebit de grave. Consideră că părțile pozitive ale fiecărui inculpat nu trebuie să prevaleze într-o motivare în care se analizează măsura arestării preventive, cel puțin în această situație în care inculpații au săvârșit aceste infracțiuni. Apreciază că instanța de fond a greșit atunci când a considerat că întrucât cercetarea judecătorească se apropie de final, acesta ar constitui un motiv pentru înlocuirea măsurii arestării preventive. Subliniază că în primul rând trebuie avute în vedere circumstanțele reale ale comiterii faptelor și personale ale acestor inculpați care nu au săvârșit o infracțiune izolată, care să poată fi considerată incident ci o infracțiune calificată, fiind vorba despre trafic de droguri. Consideră că reacția organelor judiciare în cazul infracțiunilor de mare violență, a celor împotriva vieții și integrității precum și în cazul infracțiunilor de trafic de persoane și trafic de droguri trebuie să fie radicală, extremă și consecventă. Față de aceste considerente solicită analizarea dosarului cauzei, admiterea recursului declarat împotriva încheierii de ședință din data de 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr- și menținerea stării de arest a celor doi inculpați.
Avocat ales având cuvântul pentru inculpatul solicită respingerea recursului și menținerea încheierii din data de 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, apreciind-o ca temeinică și legală. Arată că judecătorul fondului a subliniat că pentru a justifica măsura arestării preventive trebuie să existe probe sau indicii temeinice că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Totodată acesta a arătat că menținerea arestării s-ar putea justifica numai dacă în momentul efectuării cercetării judecătorești pericolul pentru ordinea publică ar fi actual și de asemenea ar exista probe în dosar privitoare la persoană din care să rezulte acest pericol social concret pentru ordinea publică. Față de aceste elemente, Tribunalul Brașova constatat că pericolul social concret s-a diminuat datorită intervalului de timp în care " reacția opiniei publice față de faptele pentru care sunt cercetați inculpații a scăzut în intensitate". Subliniază că dacă a trecut un asemenea interval de timp arestarea s-ar putea justifica numai dacă au apărut elemente noi, iar în cazul de față nu numai că nu au apărut elemente noi ci și cerecetarea judecătorească se apropie de final. Cu privire la inculpatul arată că acesta încă de la începutul urmăririi penale a dat declarații prin care a recunoscut această faptă, depozițiile sale fiind confirmate până în prezent prin toate probele administrate în cauză, respectiv declarațiile coinculpatului, videocd-urile aduse în probațiune de către acuzare, depozițiile martorilor care au fost audiați inclusiv ale investigatorului sub acoperire audiat la termenul trecut. Prin urmare, relevă faptul că nu au apărut elemente noi în cauză și probatoriul este aproape finalizat, subliniind că toate afirmațiile inculpatului s-au dovedit a fi reale, acesta având o atitudine ireproșabilă în fața instanței de judecată. Totodată, solicită instanței a avea în vedere și înscrisurile depuse de inculpatul în probațiune care se află la dosarul cauzei, respectiv certificatul de absolvire al Grupului Școlar de Industrie Ușoară din B și caracterizarea de la unitatea militară în care acesta și-a săvârșit stagiul militar, aceasta prezentându-l ca pe o persoană care a activat fără cusur în cursul desfășurării stagiului militar. Apreciază că inculpatul este un tânăr care a conștientizat gravitatea faptei pe care a săvârșit- Față de aceste considerente și raportat la stadiul procesual în care se află prezenta cauză, solicită judecarea în stare de libertate a inculpatului.
Avocat ales a-- având cuvântul pentru inculpatul solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și menținerea ca legală și temeinică a încheierii pronunțate de către Tribunalul Brașov în data de 26 martie 2008. Apreciază că la acest moment procesual nu se mai impune menținerea în stare de arest a inculpatului și că în cauză se poate dispune înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv municipiul B, o măsură preventivă neprivativă de libertate prevăzută de dispozițiile art.136 Cod procedură penală. Consideră soluția dispusă Tribunalul Brașov ca fiind una corectă, aceasta având la bază nu numai faptul că cercetarea judecătorească se apropie de final ci și o analiză completă atât circumstanțelor reale de săvârșire faptelor de care este acuzat inculpatul cât și a circumstanțelor sale personale. Cu privire la circumstanțele reale arată că inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiunea de trafic de droguri, dar pentru un singur act material, respectiv cel din 09 octombrie 2007 când de altfel a și fost surprins în flagrant de către ofițerii DIICOT B, ulterior luându-se împotriva sa măsura arestului preventiv. Subliniază că inculpatul a dat declarații în faza de cercetare judecătorească, acesta recunoscând actul material, declarații care de altfel se coroborează cu toate probele administrate până la acest moment. Referitor la circumstanțele reale de săvârșire a faptei, arată că se remarcă o cantitate redusă de droguri găsite la inculpatul și care au făcut obiectul de altfel a flagrantului, undeva la 0,87 de grame cantitate, aceasta nevenind să creeze impresia instanțelor de judecată sau organelor judiciare că acest inculpat se ocupă în mod frecvent de trafic de droguri și că aceasta ar reprezenta modalitatea în care el și-ar obține venitul. Învederează instanței că la dosarul cauzei au fost depuse la termenele anterioare adeverințe care atestă că înainte de arestarea preventivă a sa, inculpatul lucra la o agenție imobiliară, subliniind că în prezent aceiași agenție este dispusă la momentul la care inculpatul este pus în libertate să-l reangajeze, acesta obținând în acest mod venituri licite prin care să-și ajute familia din punct de vedere material. Cu privire la situația familială arată că la dosarul cauzei există acte medicale care atestă o stare de sănătate cu destule probleme și destul de grave a mamei inculpatului. Subliniază că în mod corect Tribunalul Brașova apreciat că la aproape 6 luni de la arestarea preventivă, ar trebui analizate și să se dea întâietate și elementelor personale și interesului individual al inculpatului. Apreciază că dacă până acuma încheierile pronunțate în cauză au fost motivate având la bază interesul general, interesul social, respectiv gravitatea infracțiunii de care este acuzat și necesitatea menținerii în stare de arest a inculpatului având în vedere reacția societății față de astfel de fapte, la acest moment procesual s-a dat întâietate interesului individului. Arată că la mai bine de 6 luni de la săvârșirea faptelor de care este acuzat inculpatul, reacția negativă a societății s-a diminuat, dacă nu chiar a dispărut în totalitate. De asemenea, relevă faptul că acest termen de 6 luni este apreciat ca un termen mai mult decât rezonabil atât din perspectiva reglementărilor interne ale României cât și a Convenției Europene a Drepturilor Omului care solicită instanțelor să motiveze o menținere în stare de arest preventiv și pe alte criterii decât pe gravitatea infracțiunilor de care este acuzat inculpatul. Consideră că acest lucru s-a realizat la acest moment procesual de către judecătorul fondului care a apreciat că nu există un pericol concret pentru ordinea publică pe care să-l prezinte inculpatul și că acesta poate fi lăsat în libertate astfel încât cercetarea judecătorească să se finalizeze cu el în această stare, o stare normală de altfel de desfășurare a unui proces penal. De asemenea, arată că nu rezultă de la dosarul cauzei probe și nici măcar indicii că lăsat în libertate inculpatul ar prezenta un pericol concret sau că ar împieta într-un fel buna desfășurare a procesului penal. Față de toate aceste considerente, solicită respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii de ședință din data de 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită instanței a avea în vedere faptul că și-a recunoscut fapta încă de la început și și-a dat seama de gravitatea faptei sale. Subliniază faptul că nu s-a ocupat cu droguri și nu-și câștiga existența din vânzarea acestora, precizând că lucra de dimineața până seara de la ora 07 până la orele 19,00-20,00. Față de aceste considerente, solicită punerea sa în stare de libertate cu promisiunea că nu va reprezenta un pericol public.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită cercetarea sa în stare de libertate deoarece consideră că nu reprezeintă un pericol public. Totodată își asumă răspunderea că se va prezenta la orice instanță ori de câte ori va fi chemat.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Prin încheierea din 26 martie 2008 Tribunalului Brașovs -au admis cererile formulata de inculpații și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă prevăzută de art. 136 alin. 1 lit. b Cod procedură penală a obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv municipiul
S-a dispus punerea în libertate a inculpaților dacă nu sunt arestați în altă cauză, după rămânerea definitivă a încheierii.
Potrivit art. 145 alin. 1/1 lit. b Cod procedură penală s-a desemnat B, ca organ de poliție desemnat cu supravegherea.
În baza art. 145 alin. 1/1 Cod procedură penală pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea s-a impus fiecărui inculpat să respecte următoarele obligații:
- să se prezinte la instanța de judecată ori de câte ori este chemat,
- să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea conform programului de supraveghere întocmit de acest organ sau ori de câte ori este chemat,
- să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea Tribunalului Brașov,
- să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
S-a atras atenția inculpaților asupra prevederilor art. 145 alin.2/2 și alin.3 Cod procedură penală.
Prin mandatele de arestare preventivă nr. 22 din 10.10.2007 și nr. 23 din 10.10.2007 emise de Tribunalul Brașov față de inculpați s-a luat măsura arestării preventive pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin. 1 din Legea nr. 143/2000 (2 fapte) cu aplicarea art. 33 lit.a Cod penal, la baza luării măsurii avându-se în vedere temeiurile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f Cod procedură penală, măsură care a fost prelungită în cursul urmăririi penale și menținută la instanța de fond până în prezent.
În fapt s-a reținut că inculpatul a vândut la datele de 21.03.2007, 14.09.2007 și 08.10.2007 investigatorului sub acoperire "" diferite cantități de rezină de cannabis (respectiv 0,31 grame la prețul de 50 lei, 0,17 grame la prețul de 190 lei și 0,64 grame la prețul de 150 lei), iar la data de 09.10.2007 a cumpărat de la inculpatul cantitatea de 1,81 grame cannabis la prețul de 450 lei, în scop de revânzare la prețul de 700 lei. Pentru inculpatul s-a reținut că a vândut coinculpatului la data de 08.10.2007 cantitatea de 0,64 grame cannabis la prețul de 110 lei și la data de 09.10.2007 i-a vândut aceluiași inculpat cantitatea de 1,81 grame cannabis la prețul de 450 lei.
Instanța de fond a reținut că în prezent inculpații nu mai prezintă un pericol concret pentru ordinea publică întrucât s-au administrat probe din care reiese că ambii inculpați au perspective crescute de reintegrare în societate, aspect care reiese din conținutul referatelor de evaluare a inculpaților și întocmite de către Serviciul de probațiune de pe lângă Tribunalul Brașov ( filele 92-95, respectiv 88-91 ), în acestea concluzionându-se că fiecare inculpat, în parte, se situează pe un traseu ascendent al integrării sale, beneficiind de suportul moral și material al familiilor lor; pentru inculpatul s-a depus la dosar un înscris din partea Imobiliare din care reiese disponibilitatea de angajare a acestui inculpat pe perioadă nedeterminată.
Sub aspectul perioadei arestării preventive a celor doi inculpați, de câte aproximativ 6 luni, tribunalul a apreciat că acest interval de timp se circumscrie unei durate rezonabile a arestării preventive, având în vedere circumstanțele cauzei și complexității reduse a probatoriului.
Totodată, probatoriul în cauză este aproape de finalizare, fiind audiați martorii propuși de către inculpați iar dintre martorii propuși prin rechizitoriu mai trebuie audiat doar un martor și pe investigatorul ""; de asemenea, au fost vizionate înregistrările realizării flagrantului, ale activității desfășurate în mediu ambiental de către inculpatul în perioada 08-10.05.2007 și din telefonul mobil al inculpatului.
Tribunalul a apreciat că scopul măsurilor preventive prevăzute de art. 136 alin. 1 Cod procedură penală poate fi atins și prin altă măsură preventivă, respectiv măsura preventivă a obligării inculpaților de a nu părăsi localitatea, fiind respectate astfel și dispozițiile art. 5 paragraf 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului: "orice persoană arestată sau deținutăare dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezentarea persoanei în cauză la audiere".
Constatând că sunt îndeplinite cerințele art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, tribunalul a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpaților cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov, solicitând casarea încheierii recurate, respingerea cererilor inculpaților, întrucât nu s-au schimbat motivele care au stat la luarea măsurii arestării preventive a acestora.
Recursul este fondat.
Curtea reține că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare, iar din probatoriul administrat în cauză rezultă că sunt indicii temeinice că inculpații a săvârșit faptele reținute în sarcina lor, iar temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 alin. 1 Cod procedură penală
Totodată cele două condiții cumulative prevăzute la art. 148 lit. f Cod procedură penală sunt întrunite, astfel că temeiul care a stat la baza luării măsurii preventive nu s-a modificat și nici nu a încetat să existe.
În ceea ce privește durata rezonabilă a arestării preventive a inculpaților, curtea reține că aceasta nu a fost depășită, fiind respectate dispozițiile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În același timp, probatoriul cauzei încă nu este epuizat, iar concluziile referatelor de evaluare a inculpaților urmează a fi avute în vedere la soluționarea cauzei, dar nu au nici o relevanță în ceea ce privește măsurile preventive.
Față de considerentele arătate mai sus, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedură penală se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov și se vor respinge, ca nefondate, cererile formulate de inculpați de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva încheierii din 26 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-, pe care o casează și, rejudecând cauza:
Respinge, ca nefondate, cererile formulate de inculpații și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - C
GREFIER
Red./02.04.2008
Dact./04.04.2008
2 exemplare
Jud.fond:
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Manuela Barbu, Alina Constanța
