Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 263/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 263/ DOSAR NR-
Ședința publică din 31 martie 2008
Complet de judecată format din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Hădărean
JUDECĂTOR 2: Manuela Barbu
JUDECĂTOR 3: Alina Constanța C
GREFIER -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public -
- procuror șef Secție judiciară în cadrul
Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva încheierii de ședință din data de 26 martie 2008 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza de față au loc în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată sunt înregistrate cu mijloace tehnice audio-video.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul inculpat în stare de arest (deținut în Penitenciarul Codlea ), asistat de apărătorul ales, avocat și intimatul inculpatul în stare de arest (deținut în Penitenciarul Codlea ) asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebate fiind, părțile declară că nu au alte cereri de formulat.
Instanța constată cauza în stare de soluționare, și potrivit dispozițiilor art.38513Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public arată că în cauză s-a formulat recurs împotriva încheierii Tribunalului Brașov din data de 26 martie 2008, respectiv împotriva dispoziției de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu obligarea de a nu părăsi localitatea, în cazul inculpaților și. Învederează instanței că în sarcina celor doi inculpați s-a reținut infracțiunea de trafic de droguri, respectiv pentru inculpatul 6 acte materiale iar în sarcina inculpatului 4 acte materiale, aceștia fiind prinși în flagrant în data de 06 decembrie 2007 și față de aceștia luându-se măsura arestării preventive în aceiași dată de 06 decembrie 2007. Arată că la prima verificare a măsurii arestării preventive, instanța de judecată a constatat că aceasta este legală și temeinică și subliniază că din acel moment și până la pronunțarea încheierii recurate nu a trecut o perioadă foarte îndelungată de timp pentru ca TRIBUNALUL BRAȘOV să-și întemeieze hotărârea de punere în libertate a inculpaților pe durata termenului rezonabil. faptul că întreaga motivare a instanței de fond se bazează pe circumstanțe de ordin personal, atrăgând atenția asupra faptului că infracțiunea de trafic de droguri reprezintă o infracțiune foarte gravă, aceasta devenind o adevărată plagă în societățile chiar foarte dezvoltate iar la noi în țară depășind stadiul incipient. Consideră dispoziția Tribunalului Brașov ca fiind una incorectă având în vedere perseverența acestor inculpați, subliniind că toate considerațiile de ordin personal vor putea fi avute în vedere abia la pronunțarea în fond a cauzei. Apreciază că o asemenea soluție se poate dispune în cazul unei infracțiunii de trafic de droguri doar atunci când aceasta a constituit cu adevărat un simplu incident minor sau un accident în viața unei persoane care să justifice o asemenea măsură, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză, fiind vorba despre 6 respectiv 4 acte materiale. Învederează instanței că această hotărâre a instanței de fond a intervenit la doar o lună după ce aceiași instanță a motivat că faptele inculpaților prezintă un grad foarte ridicat de pericol social, apreciind această hotărâre ca fiind una prematură și nejustificată. Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului și în cadrul rejudecării menținerea stării de arest preventiv a celor doi inculpați.
Avocat ales având cuvântul pentru inculpatul solicită respingerea recursului Ministerului Public, menținerea ca legală și temeinică a încheierii Tribunalului Brașov din data de 26 martie 2008 prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura de a nu părăsi localitatea Apreciază că măsură prevăzută de art.136 alin.1 lit.b Cod procedură penală este o măsură întemeiată în ceea ce-l privește pe inculpatul. Învederează instanței că la acest moment procesual au fost audiați atât investigatorii sub acoperire "" și "" cât și martorii propuși la inițiativa părților pentru stabilirea adevărului în cauză, în parte audiați și în faza de urmărire penală, Aldică și, martori noi cum este cazul martorului propus de inculpatul cu referire la o parte din actele materiale pentru care este cercetat, precum și martorii propuși de inculpați în circumstanțiere, subliniind că în cauză probatoriul este aproape de finalizare. Consideră că instanța de fond a reținut în mod corect că la acest moment procesual temeiul arestării preventive prevăzut de art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală s-a modificat sub aspectul condiției subiective a acestui temei, aceasta reținând că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul s-a diminuat, ținând cont și de practica CEDO, prin faptul că prin trecerea unui interval de timp de la data săvârșirii faptelor reacția negativă a opiniei publice față de faptele pentru care este cercetat acest inculpat a scăzut în intensitate. Arată că în cauză s-au administrat probe din care rezultă că inculpatul are perspective mari de reintegrare în societate, aspecte care rezultă atât din conținutul referatelor de evaluare a inculpatului întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV cât și din declarațiile martorei audiată la termenul de judecată din data de 26 martie 2008. De asemenea, relevă faptul că până la termenul de judecată din data de 26 martie 2008 fost depus la dosarul cauzei referatul de evaluare solicitat de inculpatul efectuat de către Agenția Națională Antidrog, din care rezultă că acest inculpat este integrat în planul individualizat de tratament T1, program drog zero de intensitate mică, subliniind că inculpatul a conștientizat faptele săvârșite și are o dorință reală de reintegrare socială. Totodată, arată că la termenul de judecată din data de 26 martie 2008 s-a depus la dosarul cauzei adresa din 05 martie 2008 Serviciului Teritorial Târgu Mureș referitor la dosarul penal nr.5/2008, din care rezultă că inculpatul a făcut un autodenunț în ceea ce privește săvârșirea de către o altă persoană de activități de trafic și consum de droguri, autodenunț ce a făcut obiectul dosarului penal nr.100/2007 al DIICOT - Serviciul Teritorial Brașov, dosar care în urma informațiilor primite de la DIICOT Târgu M cu privire la faptul că acea persoană a fost surprinsă în data de 09 februarie 2008 având asupra sa droguri de risc destinat vânzării și consumului propriu, a condus la luarea față de aceasta a unei măsuri preventive. Învederează instanței că în faza de urmărire penală, inculpatul a făcut acest autodenunț conștientizând faptele săvârșite cât și gravitatea consecințelor acestora, furnizând informații organelor de urmărire penală pentru identificarea și punerea sub urmărire penală a altei persoane, pentru a beneficia efectiv de prevederile art.16 din Legea nr.143/2000. Și față de această împrejurare, consideră că pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta inculpatul dacă ar fi judecat în stare de libertate, s-a diminuat considerabil având în vedere și concluziile DIICOT Târgu M precum și reținerea circumstanțelor. Solicită instanței a avea în vedere și declarațiile investigatorilor sub acoperire "" și "" date în fața instanței de judecată la termenul din data de 26 martie 2008, declarații care sunt contradictorii cu cele date de aceștia sub semnătură în faza de urmărire penală, imediat după ce au asistat la o discuție sau la un act material cu unul sau ambii inculpați în cauză. Subliniază că deși ambii investigatori sub acoperire "" și "" au afirmat că-și mențin declarațiile date în faza de urmărire penală și că nu s-a exercitat asupra lor vreo presiune din partea niciunei persoane pentru a declara într-un anume fel în cursul urmăririi penale, se pot constata foarte multe neconcordanțe flagrante, prezentând cu titlu de exemplu modul de contact al investigatorului cu inculpatul la data de 29.11.2007 prin intermediul acelei persoane, despre care vorbea și inculpatul și despre care a afirmat că a fost persoana care i-a făcut cunoștință cu martorul, că împreună cu acesta și cu au plecat la magazinul Profi unde a avut loc întâlnirea cu și o altă persoană. Arată că deși acest aspect a fost confirmat de martorul "" în faza de urmărire penală, așa cum rezultă din procesul verbal din data de 29.11.2007 orele 20,40 dosar urmărire penală, în fața instanței de judecată, deși a dat declarație sub jurământ, acest martor a afirmat că nu a existat această a treia persoană, că a fost o eroare de redactare și că memoria sa de la acest termen de judecată este mai bună decât cea de la data când s-a încheiat procesul verbal. faptul că și martorul "", investigator sub acoperire, a dat declarații în fața instanței de judecată retractând parțial declarația sa dată în faza de urmărire penală. În ceea ce-l privește pe martorul audiat la data de 26 martie 2008, arată că acesta a putut demonstra instanței că evenimentele la care a participat personal au avut loc așa cum au declarat investigatorii sub acoperire în faza de urmărire penală, în contradicție cu cele declarate de aceștia în fața instanței, subliniind că aceste evenimente se coroborează în totalitate cu declarațiile inculpatului date după luarea măsurii arestării preventive. Apreciază că existența unei puternice suspiciuni cu privire la faptul că inculpatul ar fi săvârșit aceste fapte ar fi putut justifica măsura luată inițial, dar cu trecerea timpului acest motiv a devenit mai puțin relevant. În ceea ce privește riscul de a obstrucționa buna desfășurare a procesului penal, consideră că acest risc nu constituie un motiv valid pentru a justifica perioadele lungi de arest preventiv cu atât mai mult în cazurile în care nu se identifică și nu se arată expres și concret care este acest risc. Învederează instanței că în speță pot fi impuse și alte măsuri preventive care să asigure o bună desfășurare a procedurii, printre acestea fiind și măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prima măsură mai puțin severă față de măsura arestării preventive. Consideră ca relevantă în acest sens practica CEDO, respectiv cauza Marciuc contra Poloni - cererea nr.4646/2002 și cauza Pațuria contra Georgia în care s-a pronunțat hotărârea din 06 noiembrie 2007, prin care CEDO și-a reluat jurisprudența constantă în ceea ce privește prelungirea arestării preventive. Astfel, învederează instanței că CEDO a afirmat că menținerea unei persoane în stare de arest doar pe baza gravității faptei de care este acuzată nu este compatibilă cu prevederile art.5 paragraf 3 din Convenție, care impun ca autoritățile să justifice măsura prelungirii arestării preventive și pe alte rațiuni concrete și de asemenea să ia în calcul și alte măsuri preventive alternative arestării. Solicită instanței a avea în vedere prevederile art. 136 alin.8 Cod procedură penală, subliniind că inculpatul nu este recidivist, are doar vârsta de 22 de ani, că este cunoscut în societate ca o persoană respectuoasă, corectă și săritoare, relevând faptul că anterior săvârșirii faptelor a avut un comportament corespunzător atât în familie cât și în societate. Totodată, arată că acesta a frecventat cursurile școlare iar la finalizarea acestora s-a angajat mai bine de trei ani la firma Hotel unde a fost perceput ca o persoană serioasă care-și îndeplinea atribuțiile de serviciu. Învederează instanței că la dosarul cauzei sunt depuse adeverințe din care rezultă că doi angajatori se obligă să-l încadreze în muncă pe inculpatul imediat ce acesta ar fi judecat în stare de libertate. Față de aceste considerente, solicită respingerea ca nefondat a recursului Ministerului Public, apreciind că prin înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea nu s-ar împieta buna desfășurare a procesului penal, subliniind că inculpatul urmează a se prezenta în fața instanței de judecată ori de câte ori va fi chemat și-și va îndeplini obligațiile stabilite de instanță conform art. 145 alin.11Cod procedură penală. În ceea ce privește perseverența reliefată de reprezentantul Ministerului Public cu privire la traficul de droguri a inculpatului, solicită instanței a avea în vedere că din toată perioada cât el a fost monitorizat de organele de urmărire penală, respectiv din luna martie și până în luna decembrie când acesta a fost arestat preventiv, nu rezultă că el a vândut droguri și altor persoane în afara investigatorilor sub acoperire "" și "", ca urmare a faptului că acesta a fost contactat personal de către acești doi investigatori.
Avocat oficiu având cuvântul pentru inculpatul solicită respingerea recursului Ministerului Public ca nefondat și menținerea hotărârii Tribunalului Brașov ca legală și temeinică. Consideră că la acest moment procesual nu mai subzistă temeiul prevăzut de art.148 lit.f Cod procedură penală pentru menținerea arestării preventive. Totodată arată că inculpatul nu reprezintă un pericol social concret pentru ordinea publică, având în vedere pe de o parte depoziția martorului cu identitate protejată "" și a investigatorului sub acoperire "" audiați la termenul de judecată din data de 26 martie 2008, de unde nu rezultă niciun fel de activitate infracțională pe care ar fi săvârșit-o inculpatul, iar pe de altă parte circumstanțele personale precum și referatele de evaluare ale acestuia.
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la recursul Ministerului Public și cu privire la menținerea ca legală și temeinică a încheierii Tribunalului Brașov din data de 26 martie 2008 prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea
Intimatul inculpat, având ultimul cuvânt, declară că regretă tot ceea ce a făcut și lasă la aprecierea instanței soluția ce se va pronunța cu privire la recursul Ministerului Public și cu privire la menținerea ca legală și temeinică a încheierii Tribunalului Brașov din data de 26 martie 2008 prin care s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea
CURTEA
Deliberând asupra recursului penal de față,
Prin încheierea de ședință din data de 26.03.2008, TRIBUNALUL BRAȘOV, ținând cont că temeiurile pentru care a fost luată măsura preventivă s-au schimbat, făcând aplicațiunea prevederilor art. 3002raportat la art.139 alin.1,35Cod procedură penală a înlocuit arestarea preventivă a inculpaților și cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, respectiv Municipiul B, impunându-le pe durata derulării acesteia obligațiile la care fac referire dispozițiile art.145 alin.11Cod procedură penală, apreciind că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta judecarea lor în stare de libertate s-a diminuat față de momentul luării primei măsuri.
Mai exact, față de inculpați, trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal ( 6 acte materiale pentru și 4 acte materiale pentru cel de-al doilea inculpat ) s-a luat măsura arestării lor preventive la data de 06.12.2007 în temeiul prevederilor art.148 lit.f Cod procedură penală, depistându-se existența unor indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă că au săvârșit infracțiunile ce li se incumbă.
Datorită trecerii unui interval de timp în care reacția negativă a opiniei publice față de faptele pentru care sunt cercetați a scăzut din intensitate, Tribunalul, apreciind că acest interval de timp se circumscrie unei durate rezonabile a arestării preventive a înlocuit măsura cu o alta mai ușoară axată pe garantarea prezentării inculpatului la ședința de judecată.
Curtea, sesizată cu recursul promovat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV, pornind de la procedura de luare a măsurilor preventive, de la pluralitatea acțiunilor de același gen, de la împrejurarea că durata rezonabilă a arestării preventive se apreciază funcție de complexitatea cauzei, diligențele depuse de instanță pentru rezolvarea cu celeritate a cauzei, or în speță lungimea procedurii este imputabilă comportamentului procesual al inculpaților, complexității probatoriului administrat, fapt ce denotă că măsura de prevenție în discuție nu anticipează o pedeapsă privativă de libertate, ținând seama că termenul rezonabil prevăzut de art.5 paragraf 3 din CEDO concordă cu durata arestării preventive a inculpaților, că în speță nu au dispărut temeiurile care au justificat luarea măsurii preventive contestată, date fiind gravitatea faptei comise, numărul acțiunilor de aceeași natură, admite recursul dedus judecății și casând hotărârea recurată respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive, menținând ca oportună măsura dispusă inițial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRAȘOV împotriva încheierii de ședință din 26.03.2008 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV pe care o casează sub aspectul aplicațiunii dispozițiilor art.139 alin. 1, 3 indice 5 Cod procedură penală cu referire la art. 300 indice 2 raportat la art. 160 indice b alin. 1 Cod procedură penală și rejudecând
Respinge cererile de înlocuire a măsurii arestării preventive formulate de inculpații ( fiul lui și, născut la data de 23 iunie 1985 în B, județul B, CNP -, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr. 27/06.12.2007 emis de TRIBUNALUL BRAȘOV ) și ( fiul lui și, născut la data de 24 noiembrie 1982 în B, județul B, CNP -, deținut în baza mandatului de arestare preventivă nr.26/06.12.2007 emis de TRIBUNALUL BRAȘOV ) cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În baza art. 300 indice 2 raportat la art. 160 indice b alin.1 și 3 Cod procedură penală menține arestarea preventivă a inculpaților și.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 31.03.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - C
GREFIER
Red./07.04.2008
Dact./07.04.2008
2 exemplare
Jud.fond:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar penal nr-
ÎNCHEIERE
Ședința Camerei de consiliu din 14 aprilie 2008
Complet de judecată format din:
Președinte - - -
Judecător - - -
Judecător - - C
Grefier -
Pe rol fiind înlăturarea omisiunii vădite strecurată în minuta deciziei penale nr. 263/R/2008, pronunțată la data de 31.03.2008 în dosarul penal nr- al Curții de APEL BRAȘOV.
Procedură fără citarea părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
CURTEA
Constată că, prin decizia penală 263/R/2008, pronunțată în dosarul penal cu numărul de mai sus, deși în cauză recurentul inculpat a fost asistat de apărător din oficiu, așa cum rezultă din delegația depusă la dosar la fila 25 (avocat pentru inculpatul ), iar cuantumul onorariului apărătorului din oficiu a fost stabilit în sumă de 40 lei, instanța de recurs a omis, din eroare, să se pronunțe și asupra acestor cheltuieli ocazionate de desfășurarea procesului, potrivit art. 189. pr. pen.
Văzând dispozițiile art. 196 Cod procedură penală care sunt incidente în speță, instanța urmează să procedeze la înlăturarea omisiunii vădite strecurată în prezenta cauză, astfel că,
DISPUNE:
Înlăturarea omisiunii vădite strecurată în minuta deciziei penale.263/R/2008, pronunțată la data de 31.03.2008 de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr- cu privire la plata onorariului apărătorului din oficiu, împrejurare față de care se va introduce un nou alineat cu nr. 5, cu următorul cuprins:
"În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 40 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și se plătește Baroului B".
Despre prezenta se va face vorbire la finele actului corectat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 aprilie 2008.
Președinte, Grefier,
- -
DOSAR NR-
DISPUNE:
Înlăturarea omisiunii vădite strecurată în minuta deciziei penale.263/R/2008, pronunțată la data de 31.03.2008 de Curtea de APEL BRAȘOV în dosarul nr- cu privire la plata onorariului apărătorului din oficiu, împrejurare față de care se va introduce un nou alineat cu nr. 5, cu următorul cuprins:
"În baza art. 189 Cod procedură penală, onorariul apărătorului din oficiu în cuantum de 40 lei se avansează din fondurile Ministerului Justiției și se plătește Baroului B".
Despre prezenta se va face vorbire la finele actului corectat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Președinte:Nicoleta HădăreanJudecători:Nicoleta Hădărean, Manuela Barbu, Alina Constanța
