Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 265/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arestare preventivă -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 265
Ședința publică din 02 iulie 2009
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Andrieș
Grefier
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA -
reprezentat prin procuror
Pe rol, judecarea recursurilor declarate de inculpații,fiul lui și, născut la data de 19 iunie 1984 în orașul G H, județul S și,fiul lui și, născut la data de 20 noiembrie 1990 în orașul G H, județul S, ambii în stare de arest preventiv în Arestul S, împotriva încheierii de ședință din data de 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția penală - în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, asistat de avocat desemnat din oficiu și inculpatul, asistat de avocat desemnat din oficiu, ambii inculpați fiind în stare de arest preventiv.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța aduce la cunoștința inculpaților recurenți faptul că potrivit dispozițiilor procedurale în vigoare în această fază procesuală au dreptul să dea noi declarații, iar în cazul în care vor consimți, tot ce vor relata poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva lor.
Inculpații recurenți, având pe rând cuvântul, arată că își mențin declarațiile date până în prezent în cauză.
Apărătorii inculpaților arată că nu au chestiuni prealabile de invocat.
Constatându-se că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, iar recursurile se află în stare de judecată, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat desemnat din oficiu, pentru inculpatul, arată că temeiurile ce au impus măsura arestării sale preventive nu mai subzistă și consideră că împotriva lui poate fi luată o măsură mai puțin coercitivă, sens în care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Apreciază că până la soluționarea dosarului, are dreptul de a-și face apărările necesare, arestarea sa îngreunând acest proces.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Avocat desemnat din oficiu, pentru inculpatul, având cuvântul, arată că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Mai arată că a avut o poziție procesuală sinceră, a recunoscut și regretat fapta, nu are antecedente penale, astfel că această măsură nu se mai impune a fi menținută, sens în care solicită înlocuirea ei cu o măsură mai puțin coercitivă, respectiv cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Față de motivele formulate de inculpat, precum și față de infracțiunea pentru care este cercetat, arată că lasă la aprecierea instanței admisibilitatea recursului de față.
Reprezentanta Ministerului Public solicită respingerea recursurilor, ca nefondate, și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă. În acest sens, apreciază că există indicii temeinice că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost cercetați și ulterior trimiși în judecată. Pe de altă parte, arată că sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții prevăzute de art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală și anume că faptele reținute în sarcina inculpaților sunt sancționate de lege cu o pedeapsă mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere nu numai natura, ci și împrejurările și modalitatea de comitere a lor.
În mod corect tribunalul a menținut starea privativă de libertate a celor în cauză, având în vedere în primul rând gravitatea faptelor săvârșite de aceștia.
Din probele administrate reiese că inculpații au avut o atitudine agresivă față de victimă, pe care au lovit-o, cauzându-i decesul.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționarea a recursului de față.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționarea a recursului de față.
Dezbaterile asupra cauzei au fost înregistrate în sistem audio conform dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr- s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpatul.
În temeiul art.300/1 alin.1 Cod procedură penală, s-a constatat legală și temeinică măsura arestării preventive luată față de inculpații, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 alin.1lit.a, i pen. cu aplicarea art. 37 lit. a pen. și trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de:omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 alin. 1 lit. a, i pen.
În temeiul disp. art.300/1 alin.3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpaților și.
Pentru a dispune astfel, a reținut prima instanță că prin încheierea nr. 16 din 8.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr- și prin încheierea nr. 17 din 8.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaților și.
În motivarea celor două încheieri s-a reținut că lăsarea fiecăruia din inculpați prezintă pericol pentru ordinea publică având în vedere împrejurările în care a fost săvârșită fapta (într-un loc public și împreună cu o altă persoană), urmarea produsă, respectiv, suprimarea vieții unei persoane, modul în care inculpatul a acționat (cu premeditare), multitudinea de lovituri aplicate victimei cu obiecte contondente apte de a produce decesul victimei, denotă un grad de pericol social concret deosebit al faptei săvârșite (ce excede pericolului social concret al unor fapte similare).
Infracțiunile pentru care inculpații sunt cercetați prezintă o gravitate mare, astfel de fapte având o rezonanță mare în rândul comunității din care provin făptuitorii și victima și, cu siguranță, ar determina o reacție negativă a acesteia față de împrejurarea că persoane asupra cărora planează astfel de acuzații ar fi judecate în stare de libertate.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava din 29.06.2009 în dosar nr. 403/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. a, i. cu aplicarea art. 37 lit. a pen, și pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 alin. 1, art. 175 alin. 1 lit. a, i.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub numărul de dosar -.
În considerarea dispozițiilor art.300/1Cod procedură penală, verificând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații și, Tribunalul a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale în materie, așadar fiind legală și temeinică.
În cauză există probe directe și indicii temeinici (probe indirecte) din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor calificat, prev. de art. 174 rap. la art. 175 alin. 1 lit.a, i Cod penal, constând în aceea că la data de 06/07 iunie 2009, împreună cu numitul, într-un loc public situat pe raza comunei Ostra, cu intenție, cu premeditare, au exercitat acte de violență de intensitate ridicată, cu corpuri contondente dure asupra victimei, producându-i leziuni ce au condus ulterior la deces, relevante fiind în acest sens: procesele verbale de sesizare din oficiu, proces - verbal de cercetare la fața locului, procesele - verbale de conducere în teren, acte medico-legale, declarațiile martorilor (, -, - ), declarațiile coinculpatului, diverse înscrisuri, coroborate cu declarația inculpatului de recunoaște a faptei reținute în sarcina sa.
A mai reținut tribunalul că măsura arestării preventive a fost dispusă în mod temeinic și legal, motivele ce au stat la baza luării măsurii nu s-au schimbat în nici un fel, astfel încât se impune menținerea acesteia, pentru ambii inculpați.
În cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 148 alin.1 lit. f teza II Cod procedură penală, lăsarea inculpaților în libertate ducând la crearea unui pericol concret pentru ordinea publică. Acest lucru rezultă din încadrarea juridică a faptei pentru care aceștia au fost trimiși în judecată, infracțiunea de omor calificat fiind una cu un pericol social deosebit de grav, fapt ce rezultă din limitele de pedeapsă ridicate prevăzute de textul incriminator precum și de consecințele ireversibile produse asupra victimei. În plus, inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat în stare de recidivă post-condamnatorie, dovedind astfel o perseverență infracțională și o încălcare a regulilor de conduită inacceptabilă, condamnările anterioare neatingându-și scopul de reeducare și responsabilizare a inculpatului cu privire la propria conduită.
În aceste condiții, punerea inculpaților în libertate ar duce la crearea în sânul opiniei publice, cât și al colectivității din care inculpații și victima fac parte, a unui sentiment de insecuritate, de acreditare a ideii că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unei astfel de manifestări infracționale, cu un ridicat pericol social.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații, solicitând revocarea măsurii arestării preventive și în subsidiar înlocuirea cu cea a obligării de a nu părăsi țara, iar inculpatul și cu cea prevăzută de art.145 Cod procedură penală.
A mai susținut inculpatul că o măsură mai puțin coercitivă ar asigura buna desfășurare a procesului penal și ar fi de natură să-i asigure condițiile exercitării unei apărări efective.
Inculpatul a arătat că a avut o poziție procesuală corectă și sunt întrunite condițiile luării unei măsuri neprivative de libertate.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3001al. 1 Cod procedură penală după înregistrarea dosarului la instanță în cazurile în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea sa de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheierea motivată, arestarea preventivă.
Din probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală, curtea constată că în cauză există indicii temeinice, astfel cum sunt acestea definite de disp.art.68/1 cod procedură penală, că inculpatul a comis fapta pentru care a fost cercetat și ulterior trimis în judecată, îndeplinite fiind cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală și art.5 paragraf 1 lit.c din CEDO.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea în libertate a inculpaților îl reprezintă, acesta este relevat atât de natura faptei, modalitatea de comitere a acesteia, respectiv prin exercitarea unor acte de violentă asupra victimei, precum și rezultatul produs, respectiv suprimarea vieții unui seamăn.
S-a creat astfel în rândul membrilor colectivității din care inculpații recurenți fac parte, un sentiment de insecuritate, de tulburare și indignare, care se menține și în prezent.
Astfel, există o necesitate reală și de interes public care, în pofida prezumției de nevinovăție, prevalează asupra regulilor privind libertatea individuală și justifică o detenție provizorie a inculpaților, cel puțin o perioadă de timp, fiind dat astfel în cauză temeiul prevăzut de art.148 alin.1 lit. f Cod procedură penală, cum just a reținut și instanța de fond.
Și sub aspectul limitelor de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptei reținută în sarcina inculpatului, dispozițiile textului de lege anterior menționat sunt îndeplinite în cauză, infracțiunea pentru care inculpații sunt trimiși în judecată fiind pedepsită de lege cu închisoare de la 15 la 25 de ani.
Pentru aceleași considerente de mai sus, nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive cu o măsură neprivativă de libertate.
Așa fiind, Curtea, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în conformitate cu disp. art.385/15 pct.1 lit. b coroborat cu art.160/a alin.2 Cod procedură penală, va respinge recursurile declarate de inculpați, ca nefondate.
Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de inculpații, fiul lui și, născut la data de 19 iunie 1984 în orașul G H, județul S, cu domiciliul în comuna Ostra, nr. 10, județul S, necăsătorit, fără copii, studii 6 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără ocupație, recidivist, posesor al CI. seria - nr. -, eliberată de G H la data de 10.05.2006, CNP - și, fiul lui și, născut la data de 20 noiembrie 1990 în orașul G H, județul S, cu domiciliul în comuna Ostra, județul S, cetățean român, necăsătorit, fără copii, studii 12 clase, stagiul militar nesatisfăcut, elev în cadrul Liceului Sportiv S, fără antecedente penale, posesor al CI. seria - nr. -, eliberată de Poliția orașului G H la data de 07.12.2004, CNP -, împotriva încheierii din data de 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosar nr-, ca nefondate.
Obligă inculpații să plătească statului câte 200 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul Suceavaa sumei de 200 lei reprezentând onorariile avocaților din oficiu ale inculpaților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.07.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Dact.
2ex/02.07.2009
Jud.fond
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Andrieș
