Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 266/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - menținere măsură arestare preventivă -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA NR. 266
Ședința publică din 02 iulie 2009
PREȘEDINTE: Acsinte Viorica
JUDECĂTOR 2: Andronic Tatiana Luisa
JUDECĂTOR 3: Andrieș
Grefier
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Suceava -
reprezentat prin procuror
Pe rol, judecarea recursului declarat de inculpatul,fiul lui și, născut la data de 04 iulie 1986 în mun. B, județul B, în stare de arest preventiv în Arestul IPJ B, împotriva încheierii de ședință nr. 43 din data de 30 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani - secția penală - în dosarul nr-.
La apelul nominal se prezintă inculpatul, în stare de arest preventiv, asistat de avocat ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța îi face cunoscut inculpatului recurent faptul că potrivit dispozițiilor procedurale în vigoare în această fază procesuală are dreptul să dea o nouă declarație, iar în cazul în care va consimți, tot ce va relata poate fi folosit atât în favoarea, cât și împotriva sa, dându-i posibilitatea să se consulte cu apărătorul.
Inculpatul recurent arată că nu mai are nimic de declarat.
Apărătorul inculpatului recurent arată că a luat legătura cu acesta și nu are chestiuni prealabile de invocat.
Constatându-se că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, iar recursul se află în stare de judecată, instanța acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat ales, pentru inculpatul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și revocarea măsurii arestării preventive. Tribunalul, luând în discuție propunerea formulată de DIICOT, a menținut arestarea preventivă a inculpatului, cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.2 alin.1 și art.4 alin.1 din Legea nr. 143/2000, apreciind că se impune în continuare menținerea inculpatului în stare de arest pe același temei pentru care instanța de fond a dispus arestarea, respectiv art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Deși în încheierea atacată, tribunalul a motivat menținerea arestării preventive justificat de faptul că inculpatul s-a ocupat cu procurarea de la persoane necunoscute a unor cantități de droguri, solicită prezentei instanțe să verifice dacă mai subzistă temeiurile arestării preventive, așa cum prevăd dispozițiile art. 160 Cod procedură penală.
Cu toate că inițial tribunalul a dispus arestarea inculpatului în temeiul art. 148 lit. f Cod procedură penală apreciind că această măsură ar fi necesară pentru asigurarea eficienței investigațiilor penale, se impune ca ea să nu aducă atingere libertății persoanei și să fie proporțională cu scopul urmărit. Trebuie avut în vedere că ancheta penală s-a încheiat în acest moment, dosarul fiind înaintat instanței pentru soluționare, au fost administrate toate probele astfel încât starea de pericol social existentă în momentul luării acestei măsuri nu mai subzistă, deci ea nu se mai justifică.
Se mai impune a se ține cont de faptul că activitatea infracțională a inculpatului s-a concretizat în consum și vânzare, dar nu în mod organizat, ci ocazional.
Așa cum a arătat inculpatul, în declarațiile sale, a fost atras în această activitate de la vârsta de 14 ani, când a locuit în Italia împreună cu tatăl său (unde a urmat cursurile de învățământ, absolvind un liceu de informatică ). După vârsta de 20 de ani s-a întors în - România, unde a locuit împreună cu mama și cu fratele său. În țară este angajat la o societate de televiziune, unde lucrează ca operator și în același timp urmează cursurile unei școli postliceale, fiind la finalul anului II. Este un tânăr fără antecedente penale, care pe lângă faptul că a muncit zilnic cu contract de muncă pe durată nedeterminată, în același timp a și învățat, și nu s-a ocupat cu caracter permanent cu vânzarea drogurilor.
Există la dosarul parchetului un proces-verbal de verificare și investigații din care rezultă că inculpatul se aproviziona cu droguri de la, care la rândul său obișnuia să vândă aproape zilnic diverse cantități de canabis mai multor consumatori ai aceleiași substanțe, printre care se afla și. Deși s-a consemnat în încheierea recurată că inculpatul se aproviziona de la persoane necunoscute, totuși înregistrările convorbirilor telefonice existente la dosar confirmă pe deplin faptul că acea persoană necunoscută era, persoană care este scoasă de sub urmărire penală și care, deși consumă în mod obișnuit droguri și le comercializează, nu prezintă niciun pericol social.
Față de aspectele menționate, de lipsa antecedentelor penale, sinceritatea inculpatului, care nu a ascuns nimic din activitatea desfășurată, dat fiind și aspectul că majoritatea convorbirilor telefonice care se află la dosar îl privesc pe și nu pe, fără a nega contribuția acestuia din urmă și având în vedere totodată perioada de timp scursă de la durata arestării și până în prezent, arată că nu mai există niciun temei care să justifice menținerea inculpatului în stare de arest. Judecata se poate desfășura în continuare cu inculpatul în stare de libertate, deoarece nu faptele săvârșite, însă acestea trebuie apreciate în contextul tuturor probelor existente. Nu există niciun fel de indiciu că inculpatul, odată pus în libertate, ar încerca să săvârșească alte fapte sau să altereze probele care deja sunt administrate în cauză.
Pentru motivele arătate, solicită să i se acorde inculpatului posibilitatea de a se judeca în stare de libertate pentru a-și finaliza studiile și continua munca, întrucât aceasta reprezintă cea mai bună formă de integrare a sa în societate.
Reprezentanta Ministerului Public precizează că din probatoriul administrat în cauză reiese că pe lângă cantitățile de droguri pe care inculpatul le-a vândut investigatorului sub acoperire, acesta a vândut și unor tineri din localitatea aceleași droguri de risc, printre cumpărători enumerându-se și trei minore, respectiv -, și cu vârste cuprinse între 15 și 17 ani. Aceasta dovedește că activitățile desfășurate de inculpat nu au fost întâmplătoare, ci au fost premeditate și derivă din faptul că acesta a consumat droguri în Italia.
Din investigații și din convorbirile telefonice purtate de a rezultat că el a cultivat într-un ghiveci pe care l-a depozitat pe platforma blocului vecin locuinței sale semințe de canabis din care a obținut o plantă de câțiva centimetri pe care intenționa să o îngrijească până la maturitate, aspect care de asemenea demonstrează că activitatea sa infracțională nu a fost accidentală.
Deosebit de aceasta, precizează că la percheziția domiciliară s-au găsit foițe din hârtie filigramată, o balanță de metal pentru greutăți mici, precum și resturi de fragmente vegetale care erau folosite la fabricarea țigărilor pe care le-a pus în circulație.
Pe baza acestor probe, apreciază că este demonstrată existența infracțiunii și, deși beneficiază de prezumția de nevinovăție, sunt îndeplinite cerințele art. 143 Cod procedură penală, în sensul că există probe și indicii temeinice privind săvârșirea faptelor.
În cauză subzistă motivele pentru care inculpatul a fost arestat preventiv și trebuie avut în vedere faptul că au fost lezate grav valorile sociale prevăzute de Legea nr. 143/2000, respectiv sănătatea persoanelor consumatoare de droguri.
În acest context, apreciază că sunt date în continuare cerințele prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, sub aspectul ambelor teze și în consecință, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
Dezbaterile asupra cauzei au fost înregistrate în sistem audio conform dispozițiilor art. 304 Cod procedură penală.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr.43 din data de 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr- în temeiul art.160 rap.la art.3001alin.1 și 3 Cod procedură penală, s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor de procurare, deținere, vânzare ori oferire de droguri de risc, fără drept, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și cumpărare fără drept de droguri de risc pentru consum propriu, prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, ca fiind legală și temeinică.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut că prin rechizitoriul nr.17D/P/2009 din 26 iunie 2009 al - Biroul Teritorial Botoșani, înregistrat pe rolul acestei instanțe la data de 29 iunie 2009, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor mai sus reținute, constând în aceea că, în perioada 2008 - 2009, în mod repetat, a procurat fără drept droguri de risc, respectiv cannabis și rezină de cannabis, pe care le-a vândut ori oferit la diverse persoane, printre care și învinuitului și altor persoane din anturajul său, contra unor sume de bani individualizate funcție de tipul și cantitatea drogurilor ori le-a folosit pentru consum propriu.
Verificând legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului în temeiul art.3001Cod procedură penală, prima instanță a reținut că măsura preventivă este legală și temeinică.
Astfel, prin încheierea nr.41 din 16 iunie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Botoșani, s-a admis propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoșani, dispunându-se arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 de zile, respectiv de la 16 iunie 2009 până la data de 14 iulie 2009, inclusiv.
S-au avut în vedere la arestarea inculpatului dispozițiile art.143 și art.148 lit. f Cod procedură penală, respectiv că în cauză există date și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există date certe că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Or, aceste temeiuri subzistă și în prezent.
Astfel, există indicii temeinice, astfel cum sunt definite de art.681Cod procedură penală, că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care este cercetat, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani și este cert că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale, respectiv procesele-verbale de transcriere a convorbirilor telefonice purtate de inculpat, procesele-verbale de verificare, raportul de constatare tehnico-științifică privind analiza drogurilor, rapoartele investigatorului sub acoperire autorizat în cauză, declarațiile martorilor și ale învinuitului -, rezultă că, începând cu anul 2008, inculpatul s-a ocupat cu procurarea de la persoane rămase necunoscute a unor cantități diferite de droguri de risc, fie pentru consum propriu și în grup, fie în vederea comercializării acestora fără drept, sub formă de țigarete sau vrac, la diverse persoane din anturajul său, situație care a determinat monitorizarea acestuia. S-a stabilit astfel că în intervalul 25 aprilie - 9 iunie 2009 inculpatul a vândut investigatorului sub acoperire și învinuitului - cantități de aproximativ 1-2 gr. de astfel de substanță, contra unor sume de bani, aspecte recunoscute de acesta.
Pericolul concret pentru ordinea publică este dovedit atât de gravitatea deosebită a faptelor comise, de împrejurările și modul concret de săvârșire a lor, de vârsta fragedă a persoanelor cărora inculpatul le-a oferit și vândut droguri, majoritatea provenind din aceeași zonă, faptele acestuia fiind astfel bine cunoscute în cadrul comunității din care face parte, cât și de disprețul inculpatului față de prevederile legale, acesta întrerupându-și activitatea infracțională doar ca urmare a faptului că a descoperit identitatea reală și calitatea de ofițer de poliție a investigatorului sub acoperire, pentru a evita prinderea sa în flagrant.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul.
În motivarea recursului, acesta a arătat că nu mai subzistă temeiurile ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive și nici nu sunt date temeiuri noi care să justifice privarea sa de libertate în continuare, justificându-se revocarea acestei măsuri. Ea poate fi menținută numai atâta timp cât este necesară pentru asigurarea eficienței unei anchete penale, fără a aduce însă atingere libertății persoanei. Se impune a se avea în vedere că a consumat și vândut doar ocazional droguri, are un loc de muncă și urmează și o școală. Nu are antecedente penale și a avut o atitudine procesuală sinceră.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, precum și cauza sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3856al. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 3001al. 1 Cod procedură penală după înregistrarea dosarului la instanță în cazurile în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este obligată să verifice din oficiu, în camera de consiliu, legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei arestării preventive.
Alineatul 3 al aceluiași articol prevede că, atunci când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea sa de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține, prin încheierea motivată, arestarea preventivă.
În speță, măsura arestării preventive a inculpatului a fost dispusă prin încheierea nr.41 din data de 16.06.2009 a Tribunalului Botoșani, reținându-se ca fiind date condițiile prev. de art.143 și art.148 alin.1 lit.f Cod procedură penală.
Din probele administrate până în prezent în faza de urmărire penală, curtea constată că în cauză există indicii temeinice, astfel cum sunt acestea definite de disp.art.68/1 cod procedură penală, că inculpatul a comis faptele pentru care a fost cercetat și ulterior trimis în judecată, îndeplinite fiind cerințele prev. de art. 143 Cod procedură penală și art.5 paragraf 1 lit.c din CEDO. Aceste indicii au fost pe larg analizate de către instanța de fond, în considerentele încheierii atacate și sunt de natură a crea organului judiciar bănuiala legitimă în sensul de mai sus.
Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică pe care lăsarea inculpatului în libertate îl prezintă, acesta este dat în cauză și subzistă și în prezent.
Astfel, există anumite tipuri de infracțiuni, incluzându-se aici și cele de trafic ilicit de droguri, care prin însăși comiterea lor generează o stare de pericol în rândul comunității unde activitatea de acest gen se desfășoară, prin gravitatea efectelor (în plan fizic și psihic) pe care le poate produce. Se justifică în acest caz luarea, cel puțin pentru o perioadă de timp, față de cei care le comit, a măsurii arestării preventive, fără a se aduce prin aceasta atingere prezumției de nevinovăție de care se bucură până la rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare. Acest punct de vedere este acceptat și de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin unele soluții pronunțate.
Prin lăsarea în libertate a recurentului s-ar crea în rândul societății o stare de tulburare, de insecuritate. Reprimarea fenomenului de trafic ilicit de droguri impune luarea de măsuri cât mai eficiente, iar organele statului trebuie să acționeze cu mai multă fermitate.
În speță, de la data comiterii faptelor de către recurent s-a scurs o scurtă perioadă de timp, neputându-se reține că acest pericol s-ar fi putut diminua până la dispariție, fapt ce ar justifica revocarea sau înlocuirea acestei măsuri preventive.
Aspectul că inculpatul a avut o atitudine procesuală sinceră, are un loc de muncă și nu are antecedente penale nu poate conduce, exclusiv prin el însuși, la revocarea sau înlocuirea măsurii arestării preventive cu una mai puțin coercitivă, restrictivă de drepturi.
Subzistând astfel cumulativ cerințele prev. de art.143, 148 alin.1 lit. f Cod procedură penală (limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/200 îndeplinind condiția impusă de acest din urmă articol), în mod corect prima instanță a menținut măsura arestării preventive a inculpatului recurent.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că încheierea primei instanțe este legală și temeinică, în conformitate cu disp. art. 38515pct. 1 lit. b rap. la art. 160 alin.2 Cod procedură penală, va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând și disp. art. 192 alin. 2 Cod procedură penală,
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 04.06.1986 în mun. B, jud. B, cetățean român, cu domiciliul în Italia, oraș, 7, cu reședința în sat, oraș, jud. B, fără forme legale în oraș, -.5, jud. B, CNP -, în prezent arestat preventiv în Arestul B împotriva încheierii nr. 43 din data de 30.06.2009 pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosar nr-, ca nefondat.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare din recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.07.2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.AV.
Dact.
2ex/02.07.2009
Jud.fond
Președinte:Acsinte VioricaJudecători:Acsinte Viorica, Andronic Tatiana Luisa, Andrieș
