Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 269/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR -
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.269
Ședința publică din 15 aprilie 2009
Complet format din:
PREȘEDINTE: Bogdan Adrian
JUDECĂTOR 2: Silviu Anti
JUDECĂTOR 3: Ștefan Nimineț
*
Grefier- - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
Reprezentat legal de procuror
*
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 09.04.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat, în stare de arest, asistat de avocat ales.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Nefiind alte cereri de formulat s-a constatat recursul în stare de judecată și s-a acordat cuvântul pentru dezbateri.
Avocat ales pentru recurentul-inculpat solicită admiterea recursului, a se constata că încheierea pronunțată este lovită de nulitate absolută, având în vedere că între motivarea instanței, susținerile inculpatului și concluziile reprezentantului parchetului sunt neconcordanțe, măsura arestării preventive este lovită de nulitate absolută, inculpatul fiind arestat în baza unei hotărâri judecătorești nule.
De asemenea a se avea în vedere susținerile reprezentantului parchetului care precizează că la fila 60 dosar urmărire penală, că există o îndreptare eroare materială cu privire la arestarea preventivă, aspect nereal întrucât în cauză nu există această îndreptare. S-a dispus în mod nelegal prelungirea unei nulități absolute, aspect ce nu a fost sesizat nici de instanță și nici de procuror. Motivarea pe dispozițiile CEDO-cauza Franța-fl.65,sunt texte de cursuri de drept internațional și cursuri CEDO, care nu se justifică în cauză.
A se constata că la fila 56, 59 și 60 s-a dispus arestarea față de o altă persoană și nu față de inculpatul, pentru 29 zile, măsură ce nu a fost cenzurată de instanță, raportat și la precizarea diferită a mărcii telefonului mobil, faptă sesizată și obiectele materiale.
Se impunea respingerea propunerii arestării preventive pentru că privea altă persoană, iar hotărârea pronunțată este lovită de nulitate, nu subzistă temeiurile prev. de art.148 și 149.pr.penală, instanța nu a fost sesizată cu privire la inculpatul ci față de numitul.
Având în vedere că toate încheierile pronunțate și hotărârea sunt nule, nu s-a făcut nicio îndreptare eroare materială în cauză, nefiind un act de sesizare legală a instanței, iar tribunalul nu a analizat aceste aspecte se impune casarea și punerea de îndată în libertate a inculpatului. Apreciază că în cauză s-au încălcat prevederile legale, a solicitat la tribunal înlocuirea măsurii arestării preventive, solicitare care a fost respinsă, aspectele invocate nu au fost analizate în mod corect, iar arestarea s-a dispus nelegal față de altă persoană.
Solicită în consecință, admiterea recursului, casarea încheierii, reținerea spre rejudecare și pe fond a se constata că măsura arestării preventive nu s-a dispus niciodată față de inculpatul, hotărârea și încheierile pronunțate sunt nule, mandatul de arestare este nul, astfel că se impune punerea de îndată în libertate a inculpatului. Este apărător ales.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea încheierii ca fiind legală și temeinică, corect motivată în raport de probele administrate, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat, în cuvântul său, se raliază concluziilor puse de apărător, este o altă persoană față de care s-a dispus arestarea.
CURTEA
DELIBERÂND
Prin încheierea de ședință din data de 09.04.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, s-a dispus menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.211 al.1,2 lit.b,c penal cu aplicarea art.37 lit.a,b penal, constând în aceea că în noaptea de 23/24.03.2008, în jurul orei 03,30, în loc public pe str. - din Mun. B, în dreptul magazinului (fost ), prin violență a deposedat partea vătămată minoră de un telefon mobil marca Sony Ericsson K 320 i, o brățară din cu inserții metalice și un lănțișor din, în valoare de 370 de lei, prejudiciul fiind integral recuperat.
În motivarea încheierii se arată că apărarea invocată la această dată, a mai fost susținută de inculpat, prin apărătorul ales și la termenul de judecată anterior cu ocazia menținerii arestării preventive. Împotriva acestei mențineri inculpatul a exercitat dreptul de recurs, fiind soluționat de Curtea de APEL BACĂU. Atât instanța de apel, cât și în recurs a constat că măsura luată este legală și temeinică și că motivul de nulitate absolută invocat nu poate fi luat în considerare, fiind vorba despre o eroare materială, măsura luată are deplină valabilitate juridică.
Reiterarea la acest termen de judecată a aceleiași apărări, a obligat instanța să facă trimitere la aceleași argumente expuse anterior, atât de Tribunalul Bacău, cu ocazia menținerii măsurii arestării preventive, în baza dispozițiilor art.300 indice 2.pr.pen. cât și la cele avute în vedere de către Curtea de Apel cu ocazia soluționării recursului promovat de recurentul inculpat împotriva încheierii date la 10.03.2009 de Trib. B, motiv pentru care urmează aor espinge și de această dată.
Asupra legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive reținem că:
Inculpatul a fost arestat la data de 24.03.2008, emițându-se mandatele de arestare preventive nr. 21/24.03.2008 de către Judecătoria Bacău în baza dispozițiilor art. 148 alin. 1 lit. f și C.P.P. menținută periodic până la data pronunțării hotărârii de condamnare de prima instanță.
Împotriva încheierilor succesive de menținere a stării de arest preventiv, inculpatul exercitat dreptul de recurs.
Potrivit art. 139 alin. 2.C.P.P. așa cum a fost modificat de Legea 356/2006, încheierile prin care s-a dispus, până la această dată asupra măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au autoritate de lucru judecat, astfel că și la acest moment, instanța are obligația să verifice legalitatea luării măsurii preventive, chiar dacă toate au rămas definitive prin neexercitarea recursurilor, arestarea fiind menținută.
Încheierea prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, din 24.03.2008 a Judecătoriei Bacău, apreciem că este legală și că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a acestuia nu au încetat, fiind dată cu respectarea dispozițiilor art. 149 ind. 1, 143 și 148 lit.f pentru C.P.P. următoarele considerente:
Pentru luarea și menținerea măsurii arestării preventive a arestării este necesar să subziste cumulativ probe și indicii temeinice că inculpatul, săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, așa cum prevăd dispozițiile art. 143.C.P.P. și de asemenea să existe probe din care să rezulte una din condițiile prevăzute de art. 148.
C.P.P.Cu privire la prima condiție, tribunalul a reținut că probatoriul administrat până la această dată, evidențiat în sentința penală de condamnare, demonstrează că există " indicii temeinice că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală " (art. 143 alin. 1.C.P.P.).
De asemenea, potrivit art. 136 alin. 8.C.P.P. la "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedente și alte situații privind persoana față de care se ia măsura, iar din studierea propunerii de arestare și a încheierilor de luare a măsurii și menținere a ei s-au avut în vedere dispozițiile art. 148 lit. f, respectiv faptul că "inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică".
Infracțiunea pentru care inculpatul, a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, este art. 211 alin. 1, 2 lit. b, pen. cu reținerea stării de recidivă, potrivit art. 37 lit.a pen. infracțiune care este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de patru ani.
În privința celei de-a doua condiții cerută de dispozițiile art. 148 lit. f, s-a apreciat că există în continuare probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, datorită modului în care au fost săvârșite infracțiunile cu violență, din dorința de răzbunare, pe timp de noapte, prin sustragerea unui telefon mobil, fiind de natură să creeze o stare de temere, de nesiguranță în rândul opiniei publice, putând fi orice persoană o potențială victimă.
de probatoriul administrat în cauză până la acest moment procesual, că temeiurile de care s-a ținut seama la luarea măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, subzistând un pericol concret pentru ordinea publică prin punerea în libertate a inculpatului, față de natura și gravitatea faptei de care este acuzat acesta, rezonanța socială deosebită a acesteia persistând cu repercursiuni nu doar materiale mai cu seamă morale.
Totodată, conduita oscilantă a inculpatului pe parcursul judecării cauzei, la audierea acestora odată cu soluționarea propunerii de arestare preventivă, ei recunoscând comiterea faptelor, pentru ca ulterior, în fața primei instanțe și a celei de apel, să nege comiterea ei, confirmă pericolul concret al acestuia și generează temerea rezonabilă, că aflat în stare de libertate, ar putea împiedică buna desfășurare a cercetării judecătorești. Nu este lipsit de relevanță faptul că inculpatul, a mai fost anterior condamnat, astfel că la încadrarea juridică, în cazul în care s-a reținut vinovăția sa, s-a impus aplicarea dispozițiilor art.37 lit. a și b pen. respectiv plurirecidiva, atât postcondamnatorie cât și postexecutorie, fapta pentru care este cercetat în prezent, se presupune că a fost comisă în timpul liberării condiționate a executării pedepsei anterioare, de unde se poate trage concluzia că pedepsele anterioare nu și-au atins scopul educativ față de acest inculpat, el persistând în comportament infracțional. Fapta pentru care este cercetat inculpatul beneficiază în continuare de prezumția de nevinovăție, până la exercitarea tuturor căilor de atac.
Împotriva încheierii menționate, în termen legal a declarat recurs inculpatul, la pronunțarea acesteia, în condițiile art.385/4 al.1, raportat la art.366 al.4 pr.penală, fără a-l motiva în scris.
Instanța de control judiciar, examinând încheierea atacată în baza art.385/14 pr.penală, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, în raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 pr.penală constată că aceasta este legală și temeinică.
Astfel, instanța apreciază că temeiul avut în vedere la arestarea preventivă a inculpatului subzistă și impune în continuare privarea de libertate a acestuia.
Infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar modalitatea de săvârșire a acesteia, prin folosirea violenței, după ce a mai fost pedepsit penal pentru fapte comise contra patrimoniului, în repetate rânduri, denotă o periculozitate sporită.
În același timp, circumstanțele personale ale inculpatului, care este recidivist postcondamnatoriu și postexecutoriu, conturează în continuare pericolul concret pe care îl prezintă lăsarea sa n libertate, temeiul arestării păstrându-și valabilitatea de la ultima verificare din 10.02.2009, până la această dată.
Referitor la referatul cu propunerea luării măsurii preventive a arestării, instanța constată că acesta a fost verificat cu autoritate de lucru judecat la data de 24.03.2008 și ulterior în recurs, ca de altfel și cu ocazia verificărilor ce au urmat. Ca atare, o astfel de apărare reiterată de fiecare dată este inadmisibilă.
Prin urmare, având în vedere că din ansamblul probator administrat în cauză, precum și din hotărârea judecătorească deja pronunțată, rezultă probe și indicii temeinice în sensul dispozițiilor art.143 și 68/1 pr.penală, în baza art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală, va respinge recursul formulat de recurentul-inculpat, ca nefondat.
În baza art.192 al.2 pr.penală, va obliga recurentul la plata a 200 lei, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art. 385/15 pct.1 lit. b C.P.P. respinge recursul formulat de recurentul inculpat împotriva încheierii din 09.04.2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bacău, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 C.P.P. obligă recurentul la plata a 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.04.2009, în prezența inculpatului în stare de arest.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Red.înch.
Red.
Tehnored. / 16.04.2009
2 ex.
Președinte:Bogdan AdrianJudecători:Bogdan Adrian, Silviu Anti, Ștefan Nimineț
