Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIE Nr. 27/2010

Ședința ne publică de la 08 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea

JUDECĂTOR 2: Sanda Trif

JUDECĂTOR 3: Dana

Grefier

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de

Procuror -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate la 3 februarie 2010 de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul recurent aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care întrebat fiind de către instanță, inculpatul a învederat faptul că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs.

Reprezentanta parchetului având în vedere minoritatea inculpatului a solicitat declararea ședinței nepublice.

Avocata inculpatului, față de împrejurarea că obiectul dosarului este recursul inculpatului împotriva încheierii prin care s-a menținut măsura arestării preventive, a lăsat la aprecierea instanței.

Instanța, dat fiind obiectul dosarului și starea de minoritate a inculpatului, declară ședință nepublică și nefiind alte cereri de formulat a acordat cuvântul în dezbateri.

Avocata inculpatului a solicitat admitea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând, a se proceda la revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de libertate având în vedere că a recunoscut săvârșirea faptelor, nu sunt dovezi noi din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică precum și existența unui sentiment de insecuritate. A mai precizat că starea de arest preventiv este o măsură excepțională.

Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii penale atacate precizând că în mod corect instanța de fond a apreciat că subzistă toate temeiurile avute în vedere la luarea și menținerea măsurii preventive a arestării.

Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea lui în stare de libertate.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea pronunțată la 03.02.2010 de Tribunalul Sibiu - secția penală în dosar nr- a fost menținută în baza art. 300/2 raportat la art. 160/h Cod procedură penală, art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală măsura arestării preventive a inculpatului.

Au fost respinse cererile de revocare și înlocuire a măsurii arestării preventive.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu din 17.11.2009 a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prevăzută de art. 197 alin. 1 și 3 Cod penal, cu aplicarea art. 99 și următoarele Cod penal, cauza fiind înregistrată la Tribunalul Sibiu la data de 20.11.2009.

Legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a fost verificată potrivit dispozițiilor art. 300/1 Cod procedură penală după înregistrarea cauzei la instanță.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării se mențin, nefiind administrate probe din care să rezulte o altă stare de fapt decât cea care a fost reținută de instanță cu prilejul luării și menținerii măsurii arestării.

Ca atare există în continuare indicii temeinice care confirmă bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit o faptă penală gravă, gravitatea faptei fiind determinată de vârsta fragedă a minorei, de împrejurarea că inculpatul a profitat de lipsa de supraveghere a minorei și de urmările grave asupra sănătății fizice și psihice a minorei provocate de săvârșirea faptei.

Întrucât până în acest moment nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, în conformitate cu dispozițiile art. 139 Cod procedură penală, pentru motivele menționate privind necesitatea protejării ordinii publice, tribunalul a respins și cererea inculpatului de revocare sau înlocuire a măsurii arestării preventive.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen inculpatul, solicitând prin apărătorul desemnat din oficiu casarea încheierii atacate și revocarea sau înlocuirea măsurii arestării.

În motivarea recursului se susține că se impune judecarea inculpatului în stare de libertate întrucât nu există dovezi noi din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică și existența unui sentiment de insecuritate în rândul opiniei publice.

Curtea de Apel, examinând încheierea penală atacată prin prisma motivelor invocate precum și din oficiu constată că recursul inculpatului este nefondat pentru considerentele ce vor urma:

Probațiunea administrată în cauză relevă cu suficiență existența indiciilor temeinice privitoare la săvârșirea faptei de către inculpat.

Sub acest aspect, așa cum în mod corect a reținut tribunalul, nu au survenit modificări de la ultima menținere a stării de arest realizată la 20.11.2009, în baza art. 300/1 Cod procedură penală.

Cât privește pericolul concret pentru ordinea publică al lăsării inculpatului în libertate, se observă că acesta subzistă și în prezent, rezultând din gravitatea faptei comise cu violență asupra victimei minore, atitudinea de nerecunoaștere a inculpatului și ecoul pe care o atare faptă l-a produs în rândul comunității locale.

Aceste elemente fiind în mod corect apreciate de către tribunal, întemeiază și concluzia de respingere a cererilor de revocare și înlocuire a detenției provizorii.

Față de cele expuse, încheierea atacată fiind legală și temeinică, Curtea va respinge ca nefundat recursul inculpatului.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.

Pentru aceste motive

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii penale pronunțate la 3 februarie 2010 de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-

Obligă pe numitul recurent inculpat la plata sumei de 180 lei, cheltuieli judiciare către stat în recurs.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 100 lei se va avansa din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 08 februarie.2010.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier

Red.

Tehnored. Ț 2 ex/11.02.2010

fond

Președinte:Marius Aurel Motolea
Judecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 27/2010. Curtea de Apel Alba Iulia