Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 26/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 26/2010
Ședința publică de la 08 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Aurel Motolea
JUDECĂTOR 2: Sanda Trif
JUDECĂTOR 3: Dana
Grefier
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iuliaa fost reprezentat de
Procuror -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva încheierii penale din 04.02.2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat inculpatul INTIMAT aflat în stare de arest și asistat de avocat cu delegație din oficiu și avocat cu delegație de apărător ales.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care avocata desemnată din oficiu a solicitat a se lua act de încetarea mandatului deoarece în cauză s-a prezentat apărătorul ales.
Reprezentanta parchetului, față de împrejurarea că victima din prezenta cauză este minoră, a solicitat declararea ședinței nepublice.
Avocata inculpatului a lăsat la aprecierea instanței excepția invocată de reprezentanta parchetului
Instanța, ia act de încetarea mandatului apărătorului desemnat din oficiu, și, dat fiind obiectul dosarului și starea de minoritate a victimei, declară ședință nepublică.
Întrebat fiind de către instanță, inculpatul a învederat faptul că nu dorește să dea o declarație în fața instanței de recurs.
Nefiind alte cereri de formulat, instanța a acordat cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta parchetului a susținut recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu astfel cum a fost formulat, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se menține, în continuare, măsura arestării preventive a inculpatului.
A precizat că la dosarul cauzei există suficiente probe evidente cu privire la vinovăția inculpatului, cu privire la faptă, este pe deplin dovedit raportul de cauzalitate dintre activitatea inculpatului și urmările produse, pericolul concret pentru ordinea publică subzistă atâta timp cât inculpatul este acuzat de comiterea acestei infracțiuni grave.
Avocata inculpatului a solicitat respingerea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu ca fiind nefondat precizând că în dosar nu există nicio probă în sensul că inculpatul l-a violat pe fiul său, mama părții vătămate este înapoiată mintal și nu aude în proporție de 90%.
Nu se poate trimite o persoană în judecată pe bază de povești deoarece nici un martor nu a declarat că inculpatul ar putea face așa ceva, la dosarul cauzei nu există vreo fotografie a unei urme de de sânge,
Nu se mai justifică menținerea în penitenciar a inculpatului, regula trebuie să fie judecarea în stare în libertate, inculpatul a negat săvârșirea faptei în prima declarație pe care a dat-
Inculpatul având ultimul cuvânt a solicitat judecarea în stare de libertate și a precizat că și-a luat angajamentul de a se prezenta la postul de poliție și nu va părăsi localitatea.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față;
Constată că prin încheierea penală din 04.02.2010 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr- s-a dispus, în baza art. 139 alin. 1 și 3 /5 cod pr. penală, înlocuirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul, cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu fără încuviințarea instanței, cu punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului de arestare preventivă și instituirea obligaților prevăzute de art. 145 alin. 1 și alin.1/2 Cod pr.p. și s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării sau încălcării obligațiilor stabilite prin prezenta hotărâre.
Pentru a pronunța această încheiere tribunalul a reținut că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au schimbat, întrucât nu se poate stabili cert o legătură de cauzalitate între inculpat și leziunile prezentate de victimă la nivel anal și că nu mai subzistă teza a II-a a lit. f) a art. 148 cod pr. penală, lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică.
Față de prevederile art. 139 cod pr. penală, tribunalul a reținut că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care domiciliază, cu atragerea atenției asupra obligațiilor prev. de art. 145/1 cod pr. penală.
Împotriva acestei încheierii a declarat recurs în termen, motivat în scris Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, motivându-se atât în scris cât și oral de către reprezentantul parchetului că greșit s-a apreciat în cauză că nu se mai mențin temeiurile arestării, în contextul în care din probele administrate până în acest moment rezultă indicii temeinice că inculpatul a săvârșit fapta pentru care a fost trimis în judecată și că probele dosarului relevă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică raportat la natura faptei de care este acuzat inculpatul.
Se solicită astfel, casarea încheierii penale atacate și rejudecând cauza a se menține, în continuare, măsura arestării preventive a inculpatului.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 385/15 raportat la art. 160/b cod pr. penală.
Analizându-se legalitatea și temeinicia hotărârii instanței de fond atât prin prisma motivelor de recurs invocate de parchet, cât și din oficiu, prin prisma dispozițiilor art. 385/6 alin.3 cod pr. penală cu referire la disp. art. 136 al.1,139 143 al.3, 148 lit. f) cod pr. penală și la disp. art. 160/ Cod pr. penală, Curtea apreciază că în cauză se impune reformarea hotărârii criticate pentru următoarele considerente:
Măsura arestării preventive a inculpatului sau inculpaților poate fi luată dacă sunt întrunite nu doar condițiile prevăzute de art. 143 Cod pr. penală, dar și dacă există vreuna dintre cauzele expres și limitativ expuse de legea penală în dispozițiile art. 148 al.1 Cod pr. penală.
La alegerea măsurii ce urmează a fi luată se ține seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura (art. 136 alin. 8 cod pr. penală ).
În cursul soluționării unei cauze de natură penală în care inculpatul sau inculpații se află în stare de arestare preventivă, instanța are obligația de a verifica periodic, prin prima dispozițiilor art. 160/ b cod pr. penală, dar nu mai târziu de 60 de zile - art. 160/b Cod pr. penală, legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispuse în cauza respectivă față de unul sau mai mulți inculpați ( art. 300/2 cod pr. penală).
În conformitate cu dispozițiile art. 139 Cod pr.p., măsura arestării preventive luată se înlocuiește cu o altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
În cauza de față, respectiv în cauza ce formează obiectul dosarului nr- inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv la data de 4 mai 2009 de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru comiterea infracțiunii de viol, faptă prevăzută de art.197 alin. 1, 2 lit. b) și alin. 3 Cod penal, reținându-se în sarcina sa că la data de 10.04.2009 în jurul orelor 18, aflat în stare de ebrietate a fost surprins la domiciliul său, de către concubina sa, în timp ce întreținea un raport sexual anal cu minorul, în vârstă de 6 ani.
Curtea analizând încheierea penală nr. 16/CC din 12 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția penală, menținută prin decizia penală nr. 9/2009 a Curții de Apel Alba Iulia, Secția pentru cauze cu minori și de familie, prin care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, constată că temeiurile, care au stat la baza arestării preventive a numitului inculpat au fost art. 143 Cod procedură penală și art. 148 lit. f) Cod procedură penală.
Aspectele reținute de instanța de fond în încheierea de ședință pronunțată cum că în actualul stadiu procesual nu se mai mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive a arestului, întrucât nu se poate stabili cert o legătură de cauzalitate între inculpat și leziunile prezentate de victimă la nivel anal și că nu mai subzistă teza a II-a a lit. f) a art. 148 cod pr. penală,în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu mai prezintă pericol pentru ordinea publică, nu pot fi însușite de către Curtea de Apel, deoarece ele nu au fundamentare faptică în probatoriul cauzei și contravin dispozițiilor legale în materia menținerii stării de arestare preventivă.
Probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual demonstrează că temeiurile faptice ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat continuă să subziste, depozițiile martorilor audiați în cursul cercetării judecătorești confirmă că-n ziua în care se presupune că s-a comis fapta minorul s-a aflat în prezența inculpatului și că acesta din urmă a consumat o cantitate apreciabilă de alcool.
Mai mult decât atât, audiată de judecătorul de fond martora, mama victimei și concubina inculpatului, a arăta că își menține declarațiile date organelor de anchetă penală, relatând, în esență, așa cum a declarat în cursul anchetei penale că l-a surprins pe inculpat în timp ce întreținea raport sexual anal cu minorul, confirmând astfel starea de fapt reținută în rechizitoriu.
Relevat sub aspectul analizat este raportul de constatare medico-legală nr. 207/II/c/3 din 15.04.2009 întocmit de Serviciul de Medicină Legală Sibiu, în care se concluzionează că minorul a prezentat la nivelul orificiului anal modificări traumatice recente, fisuri perianale, care, pot data din 10.04.2009 și necesită 4-5 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, leziuni care s-au putut produce printr-o acțiune traumatică mecanică locală, posibil în cadrul unei sau unor tentative de raport sexual anal.
Nu este de neglijat a se menționa că inculpatul nu a contestat concluziile acestui raport medico-legală, iar în cursul urmăririi penale nu a negat posibilitatea ca pe fondul consumului de alcool să fii comis fapta de care este acuzat, însă a arătat în apărare, că în urmă cu o săptămână, este posibil ca minorul să fi fost violat de un alt minor.
Față de probele administrate în cursul procedurii judiciare, Curtea apreciază că există motive verosimile de bănui că la data de 10.04.2009 în jurul orelor 18, aflat în stare de ebrietate a fost surprins la domiciliul său, de către concubina sa, în timp ce întreținea un raport sexual anal cu minorul, în vârstă de 6 ani ( art. 143 cod pr. penală și art. 5 paragraf 1 lit. c) CEDO
Față de aceste considerente, Curtea apreciază că până la acest moment procesual bănuielile inițiale că inculpatul a comis fapta reținută în sarcina sa se mențin și sunt fundamentate în probatoriul cauzei.
Împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidență dispozițiile art. 148 lit. f) Cod pr. penală. Astfel, acuzele ce planează asupra acestuia vizează o infracțiune ce este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor în actul de sesizare al instanței.
Urmare prin deosebita lor gravitate și prin reacția publicului, față de săvârșirea lor, anumite infracțiuni pot produce o anumită " tulburare socială" de natură să justifice o detenție provizorie pe o anumită perioadă de timp și este adevărat că acest motiv deși pertinent nu este suficient pentru prelungirea detenției preventive decât dacă ordinea publică rămâne realmente amenințată, în caz contrar continuarea detenției provizorii ar putea " să anticipeze" cu privire la o pedeapsă privativă de libertate. Însă, în cauză se apreciază că ocrotirea interesului public general primează în acest caz celui privat al inculpatului și impune detenția (Tomasi c/, 27 august 1992, Serie A nr. 241-).
Raportat la gravitatea acuzelor ce planează asupra inculpatului, care lezează familia și morala publică, precum și posibilitatea inculpatului de a lua legătura cu minorul, Curtea apreciază că perioada scursă de la data comiterii presupuselor fapte și până în prezent - 10 luni, nu a stins rezonanța socială a faptelor imputate inculpatului, ordinea publică fiind în continuare amenințată.
Față de aceste considerente, Curtea de Apel Alba Iulia va admite ca fondat recursul declarat în cauză de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu și conform art. 385/15 pct. 2 lit. d) cod pr. penală, va casa hotărârea penală atacată și, în baza disp. art. 300/2 rap. la art. 160/b cod pr. penală, va menține măsura arestării preventive inculpatului - fiul lui și, născut la 23.07.1962 - deținut în Penitenciarul Aiud.
În baza dispozițiilor art. 192 alin. 3 Cod pr.p., cheltuielile judiciare efectuate în recurs rămân în sarcina statului.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu împotriva încheierii penale din 04.02.2010 pronunțate de Tribunalul Sibiu - Secția penală în dosarul nr-.
Casează încheierea penală atacată și în baza art. 300/2 Cod pr. pen. rap. la art. 160/b al. 3 Cpp menține măsura arestării preventive a inculpatului - fiul lui și, născut la 23.07.1962 - deținut în penitenciarul Aiud.
Cheltuielile judiciare efectuate rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - -
Grefier,
Red./tehnored. ST
2 ex/10.02.2010
-
Președinte:Marius Aurel MotoleaJudecători:Marius Aurel Motolea, Sanda Trif, Dana
