Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 277/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 277
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva", declarat deinculpatulfiul lui si, nascut la 02.09.1967 - detinut in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din data de 27.04.2009 pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, inculpatul recurent asistat de avocat, aparator ales din cadrul Baroului de Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpat.
Avocat avand cuvantul, solicita admiterea recursului formulat de inculpat, avand in vedere faptul că, la dosar nu sunt probe certe care sa intareasca concluzia ca este vinovat de savarsirea acestei infractiuni.
Intre partea vatamata si inculpat, la data savarsirii faptei, a avut loc o altercație provocata de partea vatamata - așa cum a recunoscut și aceasta in fața instantei de judecata - s-au luat la ceartă, s-au imbrâncit, s-au lovit, in bucătărie fiind - partea vatamata la un moment dat in declaratie a spus că avea in mână un cuțit, din imbrânceala lor s-a ajuns la rănirea gravă a acesteia.
Nu există un martor direct care să fi vazut că inculpatul este cel care a injunghiat-o pe partea vatamata, nu sunt probe si indicii din care sa rezulte cu certitudine că, pe cuțitul cu care a fost injunghiată partea vatamata, sunt amprentele inculpatului, deci nu sunt probe certe care sa stabileasca cu certitudine vinovatia inculpatului.
A inteles de la inculpat că, pe cazierul său judiciar este trecut ca fiind recidivist, spune acesta că, in momentul de față are pe rol solutionarea uneia dintre faptele care este trecuta pe cazierul lui.
Consideră că acest inculpat poate fi judecat in stare de libertate, motiv pentru care, solicita revocarea masurii arestarii si inlocuirea cu masura obligarii de a nu parasi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, apreciaza incheierea instantei de fond ca fiind legala si temeinica, este vorba de o infractiune tipica de tentativa la infractiunea de omor, inculpatul a pus in primejdie viata partii vatamate, motiv pentru care, pune concluzii de respingere a recursului.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent precizeaza ca este de acord cu cele spuse de catre aparatorul său ales.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Ulterior deliberarii,
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față.
Prin încheierea de ședință din 27.04.2009 a Tribunalului Iași, s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, conform art. 300 ind. 2 raportat la art. 160 ind. b Cod procedură penală, aceștia fiind trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de "tentativă la omor".
Instanța a reținut că temeiurile care au stat la baza luării inițiale a arestării preventive nu s-au schimbat, subzistă și în prezent și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
În termen legal această încheiere a fost atacată cu recurs de către inculpat și criticată ca fiind netemeinică și nelegală solicitând prin apărătorul său, judecarea în stare de libertate cu motivarea că:
-în cauza de față nu există probe certe că el a săvârșit infracțiunea de care este inculpat;
-nu prezintă pericol pentru ordinea publică și nu va fi afectată buna desfășurare a procesului penal și nici nu se va sustrage de la judecată.
Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat, din următoarele motive:
Inițial, arestarea preventivă a fost luată față de inculpat cu motivarea că sunt indicii și chiar probe din care rezultă bănuiala rezonabilă că a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală în sensul prevederilor art. 143 Cod procedură penală, faptă pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, așa cum prevăd disp. art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Aceste temeiuri nu s-au schimbat, subzistă și în prezent, așa încât impun în continuare privarea de libertate, în scopul bunei desfășurări a procesului penal.
În raport cu art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Om ului și art. 23 din Convenție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni, fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Deși inculpatul amintește de dovezi de nevinovăție, cu privire la fapta ce face obiectul judecății, acest aspect nu poate fi avut în vedere de instanța de recurs în momentul procesual de față; fiind atributul instanței ce judecă fondul ca, pe baza probelor, să stabilească vinovăția sau nevinovăția și încadrarea juridică a faptei inculpatului.
Pericolul concret pentru ordinea publică rezultă din modul și împrejurările prin care se presupune că s-a comis fapta, din natura relațiilor sociale presupus a fi lezate și își mai găsește expresia și prin starea de neliniște și sentimentul de insecuritate în rândul societății de faptul că persoane bănuite de săvârșirea unor fapte de o gravitate sporită, ar fi judecate în stare de libertate.
Și instanța de recurs reține că, se impune în continuare menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, pentru buna desfășurare a procesului penal și în această fază de judecată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.
Văzând și dispozițiile articolului 192 alin. 2 Cod procedură penală
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 27.04.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
Grefier
- -
Red.
Tehnored.
2 ex.
16.05.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Daniela Dumitrescu, Ciubotariu
