Înlocuirea măsurii preventive (art. 139 c.p.p.). Decizia 278/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIA PENALĂ NR. 278
Ședința publică de la 11 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Anton
JUDECĂTOR 2: Daniela Dumitrescu
JUDECĂTOR 3: Ciubotariu
Grefier - -
Ministerul Public reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea recursului penal, avand ca obiect "mentinere masura de arestare preventiva, declarat deinculpatul, fiul lui si, nascut la 07.03.1986 - detinut in Penitenciarul I, impotriva incheierii de sedinta din data de 30.04.2009 pronuntata de Tribunalul I, in dosarul penal nr-.
La apelul nominal facut in sedinta publica, se prezinta inculpatul recurent asistat de avocat - aparator ales din cadrul Baroului de Avocati I, cu delegatie la dosar.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta, dupa care;
Nemaifiind cereri de formulat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul in sustinerea recursului formulat de inculpat.
Avocat avand cuvantul, sustine că, a declarat recurs impotriva incheierii de sedinta prin care s-a verificat masura arestarii preventive luata fata de inculpatul, intrucat a considerat ca este nelegala si netemeinica pentru urmatoarele motive:
A constatat ca judecatorul instantei de fond nu a avut bunavointa să se uite măcar in rechizitoriu, este scris cu litere ingroșate - in sarcina inculpatului se retine trafic de droguri de mare risc, sustinere care este total neadevărată, cannabisul nu intra in categoria drogurilor de mare risc, chestiune care crede că a tras in balanță la momentul cand s-a mentinut masura arestarii preventive.
A arătat si la momentul arestarii si la momentul prelungirii, dar si acum la mentinere, este vorba in dosar de 6 cantitati monitorizate de cannabis, cantități neglijabile, care au fost provocate de catre organul de anchetă, in speță de lucratorii Se stie că dispozitiile art.68 alin.2 Cod procedura penala prevede că este oprit a determina o persoană să săvârșească sau să continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe.
In afara faptului că inculpatul a fost provocat să săvârșească aceste fapte, putea fi de înțeles o vânzare, două, trei, dar 6 vânzări monitorizate pentru ca să adune probe și apoi să îl trimită in judecată, i se pare cam mult, este o incălcare gravă a acestei dispozitii de procedură.
că această măsură n-ar fi trebuit să fie mentinută, ci ar fi trebuit să fie inlocuită cu altă măsură preventivă, chestiune pe care a solicita-o la momentul judecarii acestei incheieri de sedinta, si care a fost respinsă.
Pe langa faptul că a arătat că in cursul urmaririi penale a avut o pozitie extrem de sinceră, care se vede foarte clar din rechizitoriu, a fost extrem de cooperant, inculpatul este un tânăr care până in luna ianuarie 2009 nu a avut absolut nici un contact cu legea penală, practică boxul profesionist, sotia i-a nascut o, determinat de nevoi materiale stringente a inteles să facă aceste vânzări de cannabis pe care cu certitudine le regretă.
Nu vede care ar fi pericolul pentru ordinea publica dacă inculpatul ar fi liber, in mod cert nu ar mai savarsi nici o fapta penala, pentru că in această perioadă cat a stat arestat i-a fost de invățătură, și ar putea să coopereze in continuare cu organul de anchetă, lucru care l-ar face mult mai bine dacă ar fi in libertate.
Considera ca incheierea de sedinta este sumară, este si nemotivată, vine judecatorul si spune doar generalități raportat la un pericol social abstract, fără să probeze in concret raportat la persoana inculpatului.
Solicita admiterea recursului si a se constata că această perioadă de timp cat a stat arestat, este mai mult decat suficientă, nu există probe certe de vinovație, a i se da posibilitatea să ajungă acasă să-și vadă copilul, să se bucure de familie, se va prezenta la toate termenele de judecata ce urmeaza a fi acordate in continuare.
Reprezentantul Ministerului Public avand cuvantul, pune concluzii de respingere a recursului ca neintemeiat, considera ca in mod legal si temeinic instanta de fond a dispus mentinerea starii de arest a inculpatului, in temeiul disp. art.300 ind.1 Cod procedura penala, constatand la acel moment că subzistă toate temeiurile ce au stat la baza luarii masurii arestarii preventive, temeiuri ce figureaza atat in incheierea de arestare, cat si in incheierea de prelungire, si chiar in incheierea atacată, este vorba de temeiurile prevazute de art.143, 148 lit.f Cod procedura penala.
In ceea ce priveste așa-zisul aspect de nelegalitate a incheierii, aparatorul se refera la faptul ca judecatorul a mentionat in cuprinsul incheierii comercializarea de droguri de mare risc, consideră că acesta nu poate constitui un aspect de nelegalitate a incheierii, atât timp cât in cuprinsul incheierii este indicat textul de lege corect, respectiv comercializarea de droguri de risc.
In legatura cu celelalte aspecte mentionate, considera ca nici acestea nu pot constitui elemente care sa modifice in vreun fel temeiurile ce au stat la baza luarii masurii arestarii preventive, ci pot constitui, eventual, circumstante care să fie avute in vedere la individualizarea pedepsei.
Avand ultimul cuvant inculpatul recurent lasă la aprecierea instantei solutia ce urmeaza aop ronunta cu privire la mentinerea sau nu a masurii arestarii preventive.
Declarand inchise dezbaterile, instanta lasa cauza in pronuntare.
Dupa deliberare,
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din 30 aprilie 2009, Tribunalul Iași, în baza dispozițiilor art.3001alin.1 Cod procedură penală a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive dispuse față de inculpatul, fiul lui și, născut la 7.03.1986 în I, deținut în Arestul I, în baza mandatului de arestare preventivă nr.24/U din data de 6.03.2009 emis de Tribunalul Iași.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 3001al. 1 și 3 Cod procedură penală, după înregistrarea dosarului la instanță, în cauzele în care inculpatul este trimis în judecată în stare de arest, instanța este datoare să verifice legalitatea și temeinicia arestării preventive, înainte de expirarea duratei acesteia, și, când constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate instanța menține prin încheiere motivată arestarea preventivă.
Examinând aplicabilitatea acestor dispoziții la datele prezentei spețe, prin prisma materialului probator administrat pe tot parcursul urmăririi penale, prima instanță a constatat că temeiurile de fapt și de drept care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, subzistă și justifică în continuare menținerea acestei măsuri preventive, fiind relevate indicii temeinice, în accepțiunea dată de art.68 ind.1 Cod procedură penală, care oferă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul infracțiunilor de "trafic de droguri de mare risc" prevăzută și pedepsită de dispozițiile art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, modificată și completată prin Legea nr.522/2004, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal și "deținere, fără drept, de droguri de risc pentru consum propriu", prevăzută și pedepsită de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000, modificată și completată prin Legea nr.522/2004, cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, constând în faptele acestuia care, în perioada ianuarie-martie 2009, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a comercializat cantitatea de 300 grame cannabis, și a deținut, în vederea consumului propriu, în mod repetat și în baza aceleiași intenții infracționale, droguri de aceeași natură.
Aceste indicii au fost relevate în urma analizei coroborate a materialului probator administrat pe tot parcursul urmăririi penale precum și a declarației de recunoaștere a săvârșirii acestei fapte date de inculpat cu prilejul audierii sale de către procuror la prezentarea materialului de urmărire penală.
Pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar putea prezenta pentru ordinea publică este unul cert și actual, conturat prin prisma gravității faptelor sub aspectul căreia inculpatul a fost trimis in judecată, importanței valorilor sociale pretins lezate prin activitatea întreprinsă de inculpat dar și urmărilor grave ale acestor fapte, reținute și din perspectiva potențării fenomenului infracțional de acest tip și însemnatei tulburări sociale produsă prin comiterea acestor fapte și cu privire la care nu se poate reține o atenuare, văzând și timpul scurt, scurs de la data când se pretinde săvârșirea acestora, respectiv perioada ianuarie-martie 2009.
Lipsa antecedentelor penale și exprimarea stării de regret cu privire la fapta săvârșită nu sunt împrejurări de natură a modifica ori înlătura pericolul social pe care lăsarea în libertate a inculpatului l-ar putea prezenta pentru ordinea publică, care de altfel a fost realmente amenințată prin lezarea unor valori sociale importante, aspectele susținute de apărătorul inculpatului putând fi reținute doar cu prilejul realizării operațiunii de individualizare a unei eventuale pedepse penale.
Constatând, în consecință, că temeiurile de fapt si de drept care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, ele subzistând în continuare, și că nu au fost relevate împrejurări de natură a reliefa schimbarea acestora și eventual aplicarea unei alte măsuri preventive, tribunalul a constatat legalitatea si temeinicia acestei măsuri și a dispus menținerea arestării preventive dispuse fată de inculpatul.
În termen legal încheierea primei instanțe a fost recurată de inculpat și criticată ca nelegală și netemeinică.
Motivându-și recursul declarat, inculpatul a invocat faptul că s-a reținut în mod greșit prin încheierea criticată că ar fi comis fapta de trafic de droguri de mare risc în condițiile în care prin actul de sesizare a instanței a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc, constând în 6 acte de comercializare a unor cantități neglijabile de cannabis.
A susținut că menținerea arestării preventive este rezultatul neanalizării probelor dosarului, analiză care ar fi arătat că punerea sa în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Recurentul a invocat și elemente ce caracterizează persoana sa - lipsa antecedentelor penale, conduita sinceră și cooperantă, situația materială precară a familiei sale, fiind întreținător al unui copil minor -, considerând că aceste împrejurări justifică judecarea sa în stare de libertate.
Curtea, verificând încheierea recurată și actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu, conform dispozițiilor art.3856alin. ultim Cod procedură penală, constată următoarele:
Inculpatul este cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de risc prevăzută de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, modificată și completată prin Legea nr.522/2004 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și deținere fără drept, de droguri de risc pentru consum propriu prevăzută și pedepsită de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 modificată și completată prin Legea nr.522/2004 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, fiind trimis în judecată prin rechizitoriul întocmit de - Biroul Teritorial Iași la data de 29 aprilie 2009.
Fiind investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul Iașia procedat la verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive a inculpatului conform art.3001Cod procedură penală și a apreciat corect că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului impun în continuare privarea de libertate.
În cadrul verificărilor impuse de dispozițiile art.3001Cod procedură penală instanța investită nu analizează vinovăția celui arestat, ci doar existența unor probe sau indicii temeinice în sensul că din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana cercetată ar fi comis fapta prevăzută de legea penală ce face obiectul cercetării, coroborat cu întrunirea unuia dintre cazurile prevăzute de art.148 Cod procedură penală.
Arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă de Tribunalul Iași prin încheierea nr.27 din 6 martie 2009, reținându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și art.148 lit. "f" Cod procedură penală.
Cu prilejul analizei menținerii stării de arest preventiv instanța nu poate proceda la o argumentație în concret a legalității și temeiniciei fiecăreia dintre probele administrate în cauză, însă, probatoriul administrat până la acest moment oferă indicii temeinice în sensul prevederilor art.143 Cod procedură penală.
Susținerile recurentului privind nelegalitatea soluției de menținere a arestării preventive justificată de faptul că s-a reținut în sarcina sa că ar fi comis fapta de trafic de droguri de mare risc și nu de droguri de risc nu pot fi primite, în speță fiind vorba de o eroare materială câtă vreme prin încheierea pronunțată, s-a indicat în mod corect textul de lege ce incriminează fapta de trafic de droguri de risc - art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000.
temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive coroborată cu întrunirea condițiilor prevăzute de art.148 lit. f Cod procedură penală conduc la concluzia că soluția de menținere a arestării preventive a inculpatului este corectă.
Lăsarea în libertate a inculpatului continuă să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică ce rezultă din analiza tuturor datelor oferite de probele administrate în cauză: natura și importanța valorilor presupus lezate, circumstanțele în care se reține că ar fi acționat inculpatul și tulburarea socială cauzată prin săvârșirea faptelor pentru care este cercetat inculpatul, fiind necesară apărarea ordinii publice.
Față de cele expuse anterior, Curtea constată că temeiurile de arestare preventivă nu au dispărut și nici nu s-au modificat, ci sunt actuale, menținerea arestării preventive a inculpatului fiind justificată atât de faptul că temeiurile inițiale sunt fundamentate și operante, cât și de necesitatea asigurării unei bune desfășurări a procesului penal.
Elementele ce caracterizează persoana inculpatului invocate drept criteriu în susținerea aprecierii că lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică trebuie examinate în contextul tuturor condițiilor ce stau la baza luării măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat, condiții ce sunt îndeplinite conform celor prezentate mai sus și justifică privarea de libertate a inculpatului.
Raportat acestor considerente, soluția pronunțată de prima instanță fiind legală și temeinică, în baza art.38515pct.1 lit. "b" Cod procedură penală, va fi respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 30 aprilie 2009 Tribunalului Iași, ce va fi menținută.
Potrivit art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 30.04.2009 a Tribunalului Iași, pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
18.2009.-
2 ex.-
Președinte:Dan AntonJudecători:Dan Anton, Daniela Dumitrescu, Ciubotariu
