Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 282/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 282/
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 2: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 3: Maria Uzună
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații, și- deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat ales în baza împuternicirii avocațiale de la dosarul cauzei emisă de Baroul Constanța, recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr. 2548/2009 emisă de Baroul Constanța, recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr. 2550/2009 emisă de Baroul Constanța și recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr. 2549/2009 emisă de Baroul Constanța.
Traducerea susținerilor inculpatului a fost asigurată de dl., traducător autorizat de de limbă.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
Recurenții inculpați, având pe rând cuvântul arată că își mențin recursurile declarate.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța cu trimitere spre rejudecare în temeiul art. 3859pct. 6 cod pr. Penală, datorită imposibilitării pregătirii efective a apărării în faza de fond. A fost pus în situația de a pune concluzii fără a exista timpul fizic de studiu, rechizitoriul având un număr de 300 de file, tot dosarul având un număr de 2500 de file. Apreciază că, au fost încălcate disp. art. 313 alin. 4 cod pr. penală, rechizitoriul trebuia comunicat, acesta fiind comunicat după ce s-au pus concluzii asupra verificării arestării preventive.
În subsidiar, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța, să se dispună revocarea măsurii arestării preventive, întrucât nu mai sunt întrunite temeiurile prev. de art. 143 și 148 lit. f cod pr. penală. Inculpatul a avut rolul de șofer și nu îl cunoaște decât pe. Își exercita profesia de taximetrist si conducea persoane recomandate de. Alte indicii temeinice nu există. El a recunoscut că prelua persoane de la aeroport la Apreciază că, lăsarea in libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică. Solicită a se avea in vedere situația personală a inculpatului, a dat declarații sincere, nu are antecedente penale, are familie, are 60 de ani, are o licență de taxi și nu este implicat în activitatea infracțională. Consideră că cercetarea judecătorească poate avea loc și cu inculpatul în stare de libertate.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat apreciază că nu sunt îndeplinite disp. Art. 143 alin. 1 cod pr. Penală, nu există probe certe că inculpatul a săvârșit o faptă penală. Solicită a se avea in vedere circumstanțele personale ale inculpatului, care are familie, un copil minor, la primul conflict cu legea penală. Consideră că cercetarea judecătorească poate avea loc și cu inculpatul în stare de libertate. In subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și judecarea inculpatului în stare de libertate in principal, iar in subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Inculpatul a dat declarații la urmărirea penală, urmărirea este finalizată, iar inculpatul deși este cercetat in alte trei dosare, acesta este căsătorit în România și are trei copii minori.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului in principal, iar in subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 148 lit. f cod pr. Penală, rezonanța socială a faptei s-a diminuat și are un copil minor de 7 ani.
Procurorul având cuvântul, în baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală, solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a cercetării judecătorești, se impune menținerea acestei măsuri. Cu privire la casarea cu trimitere spre rejudecare, solicită a se observa că, la instanța de fond au cerut inculpații termen să-și angajeze apărător, li s-a acordat și totuși nu au făcut- Nu poate fi confundată lipsa timpului cu capacitatea unei persoane de a pune concluzii. S-a făcut referire la faptul că nu există indicii însă solicită a se observa că probele se coroborează între ele. Apreciază că, inculpații, lăsați în libertate, prezintă pericol pentru ordinea publică iar instanța de fond a motivat amplu de ce măsura subzistă.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său. Regretă că a intrat în acest cerc. Solicită judecarea sa in libertate.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său. Nu prezintă un pericol social. Nu spune că nu este vinovat, dar ce scrie acolo nu a făcut el.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că, achiesează la concluziile apărătorului său.
CURTEA:
Cu privire la recursurile penale de față;
Prin încheierea pronunțată la 15.05.2009 în dosarul nr- al Tribunalului Constanța, în temeiul prevederilor art. 3001al. 1 cod pr. penală, s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și.
În baza art. 3001al. 3 cod pr. penală, s-a menținut măsura arestării preventive a inculpaților:
- - fiul lui - fiul lui și, născut la data de 10.06.1972;
- - fiul lui și, născut la data de 15.06.1981;
- - fiul lui și, născut la data de 19.05.1960;
- - fiul lui și, născut la data de 11.05.1950.
În temeiul prevederilor art. 139 al. 1 cod pr. penală rap. la art. 1451cod pr. penală, s-au respins ca nefondate cererile inculpaților, și, privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestora de a nu părăsi țara.
Pentru a se pronunța în sensul celor menționate, tribunalul a reținut următoarele:
Inculpații, și au fost arestați preventiv cu respectarea prevederilor legale, iar temeiurile măsurii arestării preventive sunt cele prev. de art. 143 și art. 148 cod pr. penală.
Arestarea preventivă a inculpaților, și a fost dispusă prin încheierea din 26 11 2008 Tribunalului București -secția a II-a penală; arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă în lipsă prin încheierea din 17 02 2009 Tribunalului București -secția a II-a penală, fiind asigurată procedura ascultării acestuia la data executării mandatului de arestare preventivă, respectiv la data de 18 02 2009; arestarea preventivă a inculpatului a fost dispusă prin încheierea din 12.12.2008 a Tribunalului București -secția a II-a penală.
Tribunalul constată că măsura arestării preventive a inculpaților a fost prelungită succesiv, fără întrerupere, până la data de 16 05 2009 pentru inculpații, și și până la data de 18 05 2009 pentru inculpatul, cum rezultă din încheierile din 20 01 2009, 18 02 2009, 18 03 2009 și 09 04 2009 ale Tribunalului București -ultima fiind rectificată prin încheierea din 13 04 2009 Tribunalului București în privința perioadei prelungirii arestării preventive a inculpaților, și. Încheierile și mandatele de arestare preventivă se regăsesc în dosarul de urmărire penală.
La prelungirea măsurii arestării preventive s-a asigurat dreptul la apărare al inculpaților, și de asemenea măsurile au avut în vedere existența cazurilor și condițiilor prevăzute de art. 143 și 148 cod procedură penală.
Având în vedere această situație de fapt, tribunalul constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților, și.
Cu privire la necesitatea menținerii măsurii arestării preventive a inculpaților:
Potrivit art. 3001alin 3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Tribunalul constată că actele dosarului, pe care se întemeiază rechizitoriul, conțin probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații, și au realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr 39/2003, de art. 189 alin 2 și 5 cod penal, art. 211 cod penal, art. 194 cod penal, pentru care au fost trimiși în judecată.
În acest sens sunt declarațiile părților vătămate, procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice interceptate, declarațiile inculpaților, și, - care în parte relatează aspecte ce pot fi coroborate cu alte probe administrate, în sensul conturării infracțiunilor -procesele verbale de percheziție și mijloacele materiale de probă găsite la percheziții, înscrisurile care fac dovada transmiterilor/primirilor de bani.
Se mențin astfel temeiurile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, avute în vedere la luarea și prelungirea măsurii arestării preventive.
În raport de numărul mare al faptelor reținute și conturate prin probele dosarului, de caracterul organizat și elaborat al acestora, de durata mare în timp acestora și caracterul continuat, de numărul mare al persoanelor implicate -din care pentru unele s-a dispus disjungerea cauzei și continuarea cercetărilor -de numărul mare al persoanelor vătămate, de pericolul social abstract mare al infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, relevat de limitele de pedeapsă stabilite de legiuitor (și care în același timp este de natură a crea un pericol concret intens pentru ordinea publică în raport cu percepția publicului despre periculozitatea diferitelor infracțiuni, cele îndreptate împotriva libertății persoanei și cele de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni fiind dintre cele mai grave în această percepție publică ), tribunalul apreciază că pericolul concret pentru ordinea publică, arătat de art. 148 lit f) Cod procedură penală, nu a dispărut, acesta constând în starea de insecuritate a cetățenilor aflând că persoane cercetate pentru infracțiuni de o gravitate mare îndreptate împotriva libertății persoanei și împotriva patrimoniului, a integrității corporale a persoanelor, sunt lăsate în libertate și pot relua activitatea infracțională. Această stare de insecuritate socială este cu atât mai mult relevată având în vedere că inculpații, și sunt cercetați și trimiși în judecată și în alt dosar penal pentru același gen de infracțiuni, și de asemenea unii -inc, -au suferit condamnări anterioare, conturându-se astfel periculozitatea lor sporită.
Este întrunită și condiția ca pentru infracțiunile cercetate legea să prevadă închisoarea mai mare de 4 ani.
În ce privește pe inculpații și, probele dosarului conturează faptul că aceștia au încercat să se sustragă de la urmărirea penală, neputând fi găsit până la data de 18 02 2009, în condițiile în care a fost căutat începând cu luna noiembrie 2008, iar de asemenea neputând fi găsit până la data de 11 12 2008, când a fost depistat la punctul de frontieră încercând să părăsească țara. Este astfel întrunit cazul prevăzut de art. 148 lit a) Cod procedură penală.
Tribunalul apreciază că în actualul stadiu procesual, când cercetarea judecătorească nu a început, se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților, pentru a se asigura desfășurarea cu celeritate a judecății, pentru a se preîntâmpina denaturarea unor mijloace de probă constând în relatările persoanelor ce vor fi audiate, și inclusiv pentru a se preveni punerea de acord a inculpaților (inclusiv a celor aflați în stare de libertate) cu privire la declarațiile ce le vor da, având în vedere declarațiile lor din cursul urmăririi penale, care în parte nu se coroborează între ele sau cu celelalte probe administrate.
Cu privire la cererile inculpaților, și de a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării acestora de a nu părăsi țara, față de considerentele anterioare tribunalul apreciază că în prezent această măsură nu este aptă de a asigura buna desfășurare a judecății, respectiv de a preîntâmpina zădărnicirea aflării adevărului, a sustragerii inculpaților de la judecată, a parcurgerii cu celeritate a etapelor procesuale.
În ce privește circumstanțele personale ale inculpaților, tribunalul apreciază că acestea nu sunt de natură a înlătura temeiurile expuse mai sus, și a infirma necesitatea menținerii măsurii arestării preventive.
Inculpații, și fie au antecedente penale, fie sunt implicați în calitate de inculpați într-un alt proces penal cu obiect asemănător, din acest punct de vedere circumstanțele personale nefiind de natură a demonstra un comportament procesual corect, care să înlăture temerea că ar putea săvârși alte infracțiuni, ar putea să încerce să se sustragă de la judecată, sau să influențeze persoanele ce urmează a fi audiate, inclusiv pe ceilalți inculpați.
În ce îl privește pe inculpatul, de asemenea tribunalul apreciază că circumstanțele personale mai bune ale acestuia în comparație cu ceilalți 3 inculpați -exercitarea legală a unei profesii, fără antecedente penale definitive sau neimplicat în calitate de inculpat într-un alt proces -nu sunt de natură a înlătura considerentele privind necesitatea asigurării aflării adevărului, inculpatul având o atitudine procesuală oscilantă în ce privește susținerile sale, inclusiv prin ultimul cuvânt acordat în prezenta ședință, comparativ cu alte declarații ale sale din cursul urmăririi penale, precum și cu declarațiile altor persoane -inculpatul, părțile vătămate, aceste părți vătămate arătând, printre altele că inculpatul s-a recomandat cu numele, l-a indicat pe inculpatul ca numindu-se, a preluat unele sume de bani importante de la una din părțile vătămate, toate acestea nefiind de natură a confirma susținerea sa în sensul că nu avea cunoștință despre conjunctura în care se aflau părțile vătămate.
Referitor la apărarea inculpaților în sensul de a se asigura egalitate procesuală de tratament cu ceilalți inculpați din cauză, care nu sunt arestați preventiv, tribunalul reține că un astfel de principiu nu este cunoscut în Codul d e procedură penală, întrucât măsurile preventive, ca și răspunderea penală, sunt personale, fiind evaluate strict în raport cu faptele și persoana inculpatului respectiv.
Împotriva încheierii de ședință din 15.05.2009 a Tribunalului Constanța au declarat recurs în termen legal, inculpații, și.
Inculpatul a criticat încheierea Tribunalului Constanța pentru nelegalitate, susținând, în esență că, s-au încălcat prevederile art. 313 al. 4 cod pr. Penală, în sensul că, rechizitoriul a fost comunicat după ce s-au pus concluzii referitor la verificarea măsurii arestării preventive și că, nu s-a asigurat timpul necesar studierii dosarului, extrem de voluminos, astfel că apărarea nu a fost una efectivă. Drept urmare, s-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța.
În subsidiar, inculpatul recurent a solicitat să se admită recursul, să se caseze încheierea din 15.05.2009 a Tribunalului Constanța și rejudecând să se revoce măsura arestării preventive întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea respectivei măsuri.
Inculpatul recurent a criticat soluția de menținere măsurii arestării sale preventive susținând în esență că, nu sunt întrunite cerințele art. 143 al. 1 cod pr. penală și că, nu sunt probe certe că el ar fi săvârșit o faptă penală.
În concluzie se solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și urmare rejudecării să se revoce măsura arestării sale preventive.
În subsidiar, inculpatul recurent a solicitat ca, avându-se în vedere circumstanțele personale ( căsătorit, un copil minor, fără antecedente penale ), să se constate că cercetarea judecătorească se poate face și cu el în stare de libertate, și pe cale de consecință, să se admită recursul, să se caseze încheierea atacată și rejudecându-se cauza, să se înlocuiască măsura arestării sale preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Inculpatul recurent a susținut că, în situația în care urmărirea penală este finalizată, nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la arestarea sa preventivă. Drept urmare, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând să se revoce măsura arestării preventive față de el.
În subsidiar a solicitat, să se înlocuiască măsura arestării sale preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi țara, motivat de faptul că, rezonanța socială a faptelor s-a diminuat, este căsătorit în România și are 3 copii minori în întreținere.
Inculpatul a susținut că, în prezent, nu mai subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. f cod pr. penală, în ceea ce-l privește, deoarece rezonanța socială a faptei s-a diminuat și are în întreținere un copil minor.
În concluzie a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța din 15.05.2009 și, urmare rejudecării să se revoce măsura arestării preventive față de el, iar în subsidiar să fie înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Reprezentantul parchetului a pus concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpații menționați anterior motivat de subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și inexistența unor elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive.
Totodată, a susținut faptul că, inculpaților recurenți li s-a acordat termen pentru angajare apărători, insă aceștia nu au procedat în sensul celor menționate. Drept urmare, li s-a asigurat inculpaților recurenți apărători din oficiu, care au pus concluzii în legătură cu măsura arestării preventive, raportat la indiciile și probele existente la dosar, iar comunicarea rechizitoriului se referă la judecata pe fond a cauzei, iar nu la verificarea temeiniciei și legalității măsurilor preventive.
Examinând încheierea pronunțată la 15.05.2009 de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în lumina criticilor din recursurile inculpaților, și precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3856cod pr. penală, curtea constată că este legală și temeinică, iar recursurile nefondate pentru următoarele considerente:
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți au fost acelea prevăzute de art. 143 cod pr. penală și art. 148 lit. f cod pr. penală și art. 148 lit. a cod pr. penală.
În condițiile în care măsura arestării preventive a celor patru inculpați recurenți a fost luată și prelungită de Tribunalul București cu asigurarea tuturor drepturilor procesuale, în mod judicios tribunalul a constatat legalitatea și temeinicia acesteia.
Referitor la critica privind nelegalitatea încheierii, motivat de încălcarea prevederilor art. 313 alin. 4 cod pr. penală, curtea reține că, prevederile legale menționate sunt incluse la Capitolul II, privind judecata în primă instanță a codului d e procedură penală și, se referă, în concret, la măsurile premergătoare desfășurării judecării cauzelor pe fond.
Obiectul cauzei prezente constituindu-l verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, conform prevederilor art. 3001cod pr. penală, iar nu judecata pe fond, nu se poate susține cu temei că, necomunicarea rechizitoriului către inculpați și lipsa dosarelor în care s-au pronunțat hotărârile prin care s-a luat măsura arestării preventive și respectiv prelungirea acesteia încalcă dreptul la apărare al inculpaților recurenți. Astfel, inculpații recurenți prin prezentarea materialului de urmărire penală au putut lua cunoștință de învinuirile ce li se aduc, iar la dosarul cauzei se află în copie toate încheierile prin care s-a luat și prelungit măsura arestării preventive, situație ce dă posibilitatea formulării unei apărări eficiente, raportat la obiectul cauzei de față, unde se analizează subzistența sau nu a temeiurilor de fapt și de drept avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, dar și în consens cu prevederile art. 6 din
Raportat la cele ce preced, curtea constată că este neîntemeiată critica privind nelegalitatea încheierii recurate și pe cale de consecință o va respinge ca atare.
Examinând cauza în lumina criticilor referitoare la încetarea temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți și a inexistenței unor temeiuri noi care să justifice privarea de libertate în continuare, constată netemeinicia acestora și faptul că, în mod temeinic și legal, tribunalul a făcut aplicarea prevederilor art. 3001al. 3 cod pr. penală.
Probatoriul administrat la urmărirea penală și pe baza căruia s-a întocmit rechizitoriul, vine să susțină presupunerea rezonabilă că inculpații recurenți au săvârșit acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care au fost cercetați și trimiși în judecată.
Drept urmare, curtea reține că, se mențin temeiurile prevăzute de art. 143 cod pr. penală și avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar ulterior la prelungirea acesteia, față de toți inculpații recurenți.
concretă pentru ordinea publică, la care face referire art. 148 lit. f cod pr. penală, se evidențiază prin modalitatea concretă de săvârșire a faptelor, așa cum rezultă din probele administrate la urmărirea penală, din caracterul elaborat al acestora, numărul mare de persoane implicate, perioada relativ mare pe care s-au desfășurat și nu în ultimul rând de pericolul social abstract, reflectat de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile ce fac obiectul trimiterii în judecată a inculpaților recurenți.
de insecuritate indus cetățenilor prin infracțiuni, ce aduce atingere în mod grav unor valori sociale fundamentale cum sunt libertatea persoanei, integritatea fizică a acesteia și patrimoniul, justifică odată în plus constatarea că inculpații recurenți, trimiși în judecată pentru astfel de infracțiuni, prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În această ordine de idei este relevantă și împrejurarea că, inculpații recurenți, și sunt trimiși în judecată și în altă cauză pentru fapte asemănătoare, iar inculpații recurenți și au statut de recidiviști.
În condițiile în care limitele maxime de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile de tâlhărie, lipsire de libertate în mod nelegal, șantaj și asocierea în vederea săvârșirii de infracțiuni sunt mai mari de 4 ani închisoare, se reține că este îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de art. 148 lit. f cod pr. penală.
Raportat la actele și lucrările dosarului de urmărire penală, din care rezultă că, inculpații recurenți și au încercat să se sustragă de la urmărirea penală, primul neputând fi depistat până la 18.02.2009, iar secundul fiind depistat la data de 11.12.2008 la frontieră, încercând să părăsească țara, curtea constată că, în privința celor doi este întrunit și cazul prevăzut de art. 148 lit. a cod pr. penală.
temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaților recurenți, dar și necesitatea ca cercetarea judecătorească să se facă în condiții corespunzătoare și cu celeritate impun concluzia că, măsura arestării preventive trebuie menținută.
Cererile inculpaților recurenți, și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu pot fi primite, in condițiile în care circumstanțele personale invocate nu pot prevala necesității de a asigura buna desfășurare a judecății, așa cum în mod temeinic a reținut și tribunalul.
În privința inculpatului curtea constată că deși are circumstanțe personale favorabile ( fără antecedente penale, ocupație stabilă) acestea nu prevalează față de necesitatea asigurării desfășurării cu celeritate și în condiții corespunzătoare a procesului penal, că în condițiile în care inculpatul recurent a manifestat o atitudine oscilantă pe parcursul urmăririi penale.
Egalitatea de tratament, invocată de inculpații recurenți, vis a vis de ceilalți inculpați, ce nu sunt arestați preventiv, nu poate fi primită câtă vreme, măsurile preventive au caracter personal, în sensul că, reglementările legale în materie, impun analizarea lor, raportat la faptele și persoana fiecărui inculpat în mod exclusiv.
În această ordine de idei, este evident faptul că, neexistând identitate în privința elementelor de evaluare a măsurilor preventive, nu poate exista nici identitate de soluții în această privință.
Pentru considerentele menționate, curtea constatând neîntemeiate criticile din recursurile inculpaților, va respinge recursurile acestora ca nefondate.
În temeiul prevederilor art. 189 cod pr. penală, onorariile avocaților, în sumă de câte 100 lei fiecare, se vor plăti din fondul în contul Baroului de avocați C pentru avocații:, iar onorariului interpretului, în sumă de 250 lei, se va plăti către interpret.
Conform prevederilor art. 192 al. 2 cod pr. penală, vor fi obligați recurenții la câte 356 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit."b" cod procedură penală,
Respinge recursurile penale declarate de inculpații, și- deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, ca nefondate.
Conform art.192 alin.2 cod procedură penală, obligă recurenții la plata sumei de câte 350 lei fiecare cheltuieli judiciare către stat.
În baza art.189 cod procedură penală-"Protocolului", onorariile în sumă de câte 100 lei pentru av., respectiv de 250 lei pt. interpret se vor deconta din fondurile.
Conform art.309 alin. ultim cod procedură penală, minuta s-a întocmit în 2 ex.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.05.09.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Jud. fond: TV
Red.. Jud. -/22.05.2009
Tehnodact. Gref. -
3 ex./26.05.2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
Dosar penal nr-
_____ mai 2009
CĂTRE,
DEPARTAMENTUL ECONOMICO - FINANCIAR
Vă facem cunoscut că, pe rolul Curții de Apel Constanța, se află înregistrat dosarul nr-, privind recursurile penale declarate de inculpații, și- deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
In conformitate cu dispozițiile legale s-a procedat la traducerea susținerilor inculpatului din limba română in limba și invers.
Această traducere, a fost efectuată în cauză de către dnul, persoană autorizată ca traducător de limba, conform Legii nr. 178/1997, de către Ministerul Justiției;
Alăturat, vă înaintăm:
- decizia penală nr. 282/P din 20 mai 2009, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în dosarul penal nr- prin care s-a dispus avansarea din fondurile MJ a sumai de 250 lei onorariu traducător.
.translator, poate fi contactat la numărul de telefon 0745.55.74.56.
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
Președinte:Viorica LunguJudecători:Viorica Lungu, Adriana Ispas, Maria Uzună
