Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 283/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMANIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR.283/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 18 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Carmen Căliman JUDECĂTOR 2: Florin Burghelea Liliana Novac
JUDECĂTORI - - - - vicepreședinte instanță
- - - - judecător
- - - - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU
- reprezentat prin procuror -
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de inculpatul,împotriva încheierii din 14.04.2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 pr.penală în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-inculpat - în stare de arest, asistat de avocat oficiu.
Procedura este completă.
S-a expus referatul oral al cauzei, după care:
Avocat având cuvântul, arată că dintr-o eroare de dactilografiere s-a trecut în motivele de recurs că a fost anunțat înainte cu 30 de minute de începerea ședinței de judecată din data de 14.04.2008, că se va judeca verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive, când de fapt a fost anunțat cu 20 de minute.
A doua excepție ridicată este aceea că s-a dispus amendarea cu 2.000 lei cum că ar refuzat să pună concluzii.
Instanța consideră că cea de a doua excepție excede cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat, susține oral motivele de recurs expuse în scris și depuse la dosar prin care arată că inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil încălcându-i-se dreptul la apărare deoarece i-a fost desemnat un avocat din oficiu care nu cunoștea dosarul,vorbind generalități, dosarul fiind amplu - 3 volume nu putea fi studiat într-un termen scurt. că întreg material de apărare era deținut acasă unde există și Cabinetul de avocatură, însă nu i-a fost aprobată cererea de acordare termen pentru a-și susține cauza în care a fost angajat, inculpatul fiind astfel prejudiciat de dreptul la apărare.
Din toate probele administrate rezultă că inculpatul mergea cu - cu mașina acestuia în Olanda, care știa limba engleză și pentru ce merge, a asistat la tranzacția efectuată, însă a consumat din drogurile cumpărate din teribilism, motiv pentru care consideră că și inculpatul ar putea fi judecat în stare de libertate.
Totodată arată că este elev în cls.a XII.a și urmează ca în 2 luni să-și susțină examenul de bacalaureat. Martorii sub acoperire nu au fost audiați deși există aparatura necesară acestei audieri.
Consideră că măsura arestării preventive nu se poate menține deoarece nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege respectiv 148 lit.f cu privire la pericolul social pentru ordinea publică, iar în afară de aceste condiții mai sunt și prevederile CEDO care s-ar încălca prin această măsură.
De asemeni arată că în alte cauze ce au avut același obiect respectiv, și au fost condamnați cu suspendare condiționată.
Față de aceste susțineri solicită admiterea recursului, casarea încheierii pronunțată de Tribunalul Neamț deoarece în cauză sunt indicii să lăsarea acestuia în libertate nu ar aduce prejudicii societății și înlocuirea măsurii arestării cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
Instanța pune în discuție inadmisibilitatea recursului formulat de avocat.
Avocat C-tin arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, apreciază ca legală încheierea recurată sub aspectul motivelor de nelegalitate invocate, deoarece nu s-a încălcat dreptul la apărare în condițiile în care este vorba de o cauză cu caracter de urgență.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, măsura arestării preventive este necesară, apreciind că temeiurile avute în vedere la dispunerea măsurii preventive vizează atât limitele de pedeapsă prevăzute de lege, gravitatea infracțiunii, frecvența și impactul negativ în special asupra tinerilor, precum și considerentele acestor fapte asupra sănătății persoanei.
Cu privire la recursul formulat de avocat solicită respingerea acestuia ca inadmisibil.
Recurentul inculpat, având cuvântul, arată că regretă săvârșirea faptei solicitând a fi judecat în stare de libertate.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 14.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamțs -a dispus în temeiul art. 300/2 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul, măsură preventivă dispusă prin încheierea din data de 19.03.2008 a Curții de APEL BACĂU.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut următoarele:
Primul termen de judecată a fost fixat la data de 7 mai 2008. întrucât împotriva inculpatului s-a luat măsura preventivă a arestării în cursul urmăririi penale, s-a fixat termen în baza art. 313 alin. 4 și 3001Cod procedură penală, la data de 14.04.2008, pentru verificarea legalității și temeiniciei măsurii preventive.
Analizând lucrările și materialul din dosarul cauzei sub acest aspect, Tribunalul constată că prin încheierea nr. 31 din 19.03.2008 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, în baza art. 1491alin. 9 și 10 Cod procedură penală și art. 143 și 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pentru o durată de 29 de zile, începând cu data arestării preventive. In baza acestei încheieri, a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 2 din 19.03.2008, care a fost pus în executare în ziua emiterii.
Pentru luarea măsurii arestării preventive s-a avut în vedere că există probe sau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală, că există cazul de luare a acestei măsuri prevăzut în art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală și că arestarea preventivă este în interesul urmăririi penale.
Tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Astfel, există probe sau indicii temeinice, în sensul art. 143 alin. 1 Cod procedură penală și a art. 5 parag. 1 lit. c din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunilor de care este învinuit. Acestea sunt procesele verbale de transcriere a convorbirilor telefonice, procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale de efectuare a perchezițiilor, procesele verbale de constatare a vinderii drogurilor de risc, rapoartele de constatare tehnico-științifică, declarațiile martorilor cu identitate protejată și declarațiile inculpatului.
Aceste probe pot convinge un observator obiectiv că inculpatul ar putea fi autorul infracțiunilor de care este învinuit și sunt suficiente pentru a justifica măsura arestării preventive.
In cauză, există în continuare cazul de luare a măsurii arestării preventiv prevăzut în art. 148 alin. 1 lit. f Cod procedură penală. Pentru infracțiunile de care este învinuit, legea prevede pedeapsa închisorii cu mult mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul pentru ordinea publică constă în starea de neliniște în rândul societății generată de faptul că o persoană învinuită de săvârșirea unor astfel de infracțiuni este cercetată în stare de libertate. Acest pericol este apreciat în raport de rezonanța produsă de fapte în colectivitatea în care s-au săvârșit, de frecvența infracțiunilor de același gen săvârșite în această colectivitate, de comportamentul inculpatului, împotriva căruia s-a luat în timpul minorității o măsură educativă pentru săvârșirea unei infracțiuni, de consecințele dramatice pe care le cauzează consumul de droguri, dar și de gravitatea faptelor comise. Chiar dacă gravitatea faptelor nu poate fi considerată, în sine, ca reprezentând pericol concret pentru ordinea publică, nu poate fi ignorat faptul că infracțiunile de care este învinuit inculpatul sunt foarte grave și că au produs o mare rezonanță în colectivitate, cetățenii acesteia trăind un sentiment de insecuritate văzându-și copiii expuși influenței traficanților de droguri. Lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja și alte persoane să săvârșească fapte asemănătoare.
Recunoașterea săvârșirii faptelor și finalizarea urmăririi penale nu justifici lăsarea inculpatului în libertate datorită gravității faptelor de care este învinuit și a urmărilor pe care le-au produs, pentru care există probe temeinice.
Pentru realizarea scopului general prevăzut în art. 136 alin. 1 Cod procedură penală, acela de a asigura buna desfășurare a procesului penal, este necesară menținerea măsurii preventive a arestării. Pentru realizarea acestui scop, luarea unei măsuri preventive mai puțin severe este insuficientă, datorită gravității periculozității faptelor de care este învinuit inculpatul, periculozității acestuia și pericolului social pentru ordinea publică pe care l-ar cauza lăsarea în libertate.
Față de cele anterior expuse, Tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate, astfel că, în baza art. 300 alin. 3 Cod procedură penală, va menține arestarea preventivă.
La verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive, inculpatul a fost asistat inițial de apărătorul său ales, d-1 avocat. La solicitarea acestuia, i s-a acordat timpul necesar pregătirii apărării. La reluarea judecății, domnul avocat a refuzat să pună concluzii, invocând timpul scurt de care a beneficiat. Tribunalul a apreciat că cererile repetate de amânare a judecății formulate de apărătorul inculpatului au urmărit tergiversarea verificării legalității și temeiniciei măsurii preventive, în condițiile în care măsura arestării expira la data de 16.04.2008. Timpul acordat pregătirii apărării a fost suficient și datorită motivului că același apărător a avut această calitate și în faza urmăririi penale, când a participat la efectuarea unor acte. Același apărător 1-a asistat pe inculpat la prezentarea materialului de urmărire penală (fila 278 voi. I), luând astfel cunoștință de toate piesele dosarului, motiv pentru care susținerea acestuia că nu are cunoștință de întreg conținutul dosarului și pentru a lua cunoștință este necesară amânarea judecății pentru un alt termen, nu a putut fi primită. Pe de altă parte, apărătorul inculpatului nu a făcut nici o dovadă că între orele stabilite pentru a lua cunoștință de dosar și a prezenta înscrisurile despre care a făcut vorbire s-a aflat la o altă instanță și nici că a fost în imposibilitate de a asigura substituirea la acele instanțe.
Un alt motiv pentru care verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive nu a putut fi amânată la termenul solicitat de apărătorul inculpatului este acela că, potrivit dispozițiilor art. 313 alin. 4 Cod procedură penală, verificarea se face într-un termen care nu poate fi mai mare de 48 de ore.
Pentru refuzul apărătorului de a asigura apărarea, în condițiile în care asistența juridică a inculpatului era obligatorie, în baza art. 198 alin. 3 Cod procedură penală, s-a dispus sancționarea acestuia cu amendă judiciară în cuantum de 2000 lei.
După sancționarea sa, apărătorul ales al inculpatului a denunțat unilateral contractul de asistență juridică, astfel că, ulterior, inculpatul a fost asistat de un apărător din oficiu, căruia i s-a acordat timpul necesar pentru pregătirea apărării.
Analizând măsura dispusă potrivit prev. art. 300/2 pr. pen., instanța constatat că aceasta este luată legal, cu respectarea dispozițiilor art.143 Cod procedură penală și art.148 alin.1 lit. f Cod pr. penală, privind condițiile în care se poate dispune arestarea preventivă a inculpatului cât și cu privire la drepturile inculpatului, prin asigurarea asistenței juridice din oficiu și aducerea la cunoștință a prevederilor art.70 Cod procedură penală.
Sub aspectul temeiniciei măsurii preventive, instanța a avut în vedere pericolul social concret al faptei și consecințele acesteia, probatoriile existente ce sunt de natură să confirme că există indicii temeinice că inculpatul este autorul infracțiunii de trafic de droguri de risc.
Având în vedere că aceste temeiuri subzistă, instanța a menținut măsura arestării preventive, în temeiul art. 300/2 pr. pen., în condițiile și pe durata prevăzută de art. 160/b pen.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul solicitând cercetarea sa în stare de libertate, apreciind că nu subzistă temeiurile care au impus luarea măsurii preventive.
Curtea, apreciind asupra motivelor de recurs invocate constată că acestea sunt nefondate, întrucât din probatoriul administrat până în prezent în cauză sunt probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiunea de trafic de droguri pentru care este cercetat, fapta prezintă un grad de pericol social ridicat, iar persoana inculpatului, prezintă pericol real și concret pentru ordinea publică, urmare a împrejurării că acesta a mai cunoscut rigorile legii penale în timpul minorității dar nu și + a revizuit conduita, dar și ca urmare a împrejurării că procurarea și comercializarea drogurilor devenise pentru inculpat o îndeletnicire. Constatând așadar că încheierea de ședință este legală și temeinică, curtea, pentru considerentele mai sus înfățișate, va respinge ca nefondat recursul formulat.
Cu privire la recursul declarat de apărătorul, împotriva aceleași încheieri de ședință mai sus menționată, este de observat că scutirea de plata amenzii este de atributul instanței care a aplicat-o conform art. 199 pr.pen. și nu poate face obiectul unui recurs în sensul dispozițiilor art. 385/1 pr. pen. fiind inadmisibilă o asemenea cale de atac.
Văzând și prevederile art. 192 al. 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
1.În temeiul art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-inculpat, împotriva încheierii de ședință din data de 14.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Neamț.
Constată că recurentul-inculpat a fost asistat de apărător ales.
În temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
2. În temeiul art.38515pct.1 lit.a Cod pr.penală respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurent avocat, împotriva aceleiași încheieri de ședință.
În temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, obligă recurentul să plătească statului suma de 40 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică azi 18.04.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
-
red.
red.
tehnored. - ex.2
18/21.04.2007
Președinte:Carmen CălimanJudecători:Carmen Căliman, Florin Burghelea Liliana Novac
