Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 283/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 283/R/2009
Ședința publică din data de 7 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Chitidean JUDECĂTOR 2: Ioana Cristina Morar Săndel
JUDECĂTORI: - - -
: -
GREFIER:
Ministerul Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 31 martie 2009 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj prin care s-a menținut măsura arestăreii preventive, inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Cluj, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de minori, prev.de art.13 alin.1,3 și 4 din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 penal; trafic de persoane, prev.de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 și proxenetism, prev.de art.329 alin.1 penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de apărători aleși, av. și, ambii din cadrul Baroului M, cu delegații avocațiale depuse la dosar și apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat solicită instanței acordarea onorariului parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenele de judecată.
Apărătorul inculpatului, av., depune la dosar copia încheierii din data de 22 aprilie 2009 de la Judecătoria Sibiu, pentru justificarea lipsei sale de la termenul anterior.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, av., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza să se dispună în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului iarîn subsidiar, punerea în libertate a inculpatului. Astfel, arată că în faza de urmărire penală, procurorul a prezentat doar două volume iar cel de-al treilea nu le-a fost prezentat. În acest sens, solicită a se reține că în ședința din 23 aprilie 2009 de la Tribunalul Maramureș, procurorul confirmă că a luat legătura cu procurorul de caz și că al treilea volum nu era încă cusut. De asemenea, arată că întreg dosarul de urmărire penală are un număr de 909 file ceea ce presupune că ar trebui citit circa 5 pagini pe minut în trei ore, atâta cât s-a acordat de instanță apărătorului din oficiu să studieze dosarul. Consideră că efectiv în cele trei ore de studiu a dosarului nu s-a putut face o apărare. Instanța de fond a respins cererea de amânare formulată de apărătorul desemnat din oficiu în vederea studierii dosarului și a dispus numirea unui alt apărător din oficiu. La a doua strigare s-a prezentat apărătorul ales, adică el personal cât și un apărător din oficiu. A solicitat amânarea cauzei în vederea studierii dosarului având în vedere că a fost angajat în acea zi înainte cu câteva minute de începerea cauzei. I-a fost respinsă această cerere și s-a solicitat apărătorului desemnat din oficiu să pună concluzii, dar, acesta a solicitat amânarea cauzei arătând că nu poate pune concluzii fără să studieze dosarul. I s-a acordat un timp de studierea dosarului de trei ore și acesta a pus concluzii în cauză. Având în vedere toate aceste împrejurări, apreciază că în cauză s-a făcut o apărare formală invocând în acest sens cazul Lăpușan contra România.
Apărătorul inculpatului, av., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, rejudecarea cauzei întrucât s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara conform art.145/1 pr.pen. Astfel, arată că a constatat un mod generic de a face anchetă menționând că a formulat patru cereri în probațiune și au fost respinse astfel că nu a avut cum să demonstreze temeinicia acuzațiilor față de respingerea acestor cereri. Consideră că în faza de urmărire penală toate drepturile la apărare a inculpatului au fost încălcate. Potrivit disp.art.202 pr.pen. organul de urmărire penală este obligat să strângă probele necesare pentru aflarea adevărului și pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele atât în favoarea cât și în defavoarea inculpatului. La prezentarea materialului de urmărire penală a considerat că procurorul a prezentat tot dosarul, însă, de această dată s-a prezentat doar două volume și nu trei, astfel că inculpatul nu a luat la cunoștință de tot materialul. Referitor la acest aspect, procurorul a afirmat că nu a prezentat și cel de-al treilea volum deoarece filele nu erau cusute. De asemenea, procurorul a încălcat prevederea legală expresă cu privire la sesizarea instanței, arătând că la data de 23 aprilie 2009 expira măsura arestului preventiv iar dosarul cu sesizarea instanței Tribunalului Maramureșs -a făcut la data de 22 aprilie 2009. li se impută respectarea dreptului la apărare, însă, a făcut dovada lipsei sale. Există temei legal, respectiv art.160 pr.pen. pentru obligativitatea procurorului de a sesiza instanța înainte cu 5 zile de expirarea măsurii, dar și apărătorul din oficiu are obligația să solicite termen de cel puțin trei zile pentru studierea dosarului. Consideră că apărătorul desemnat din oficiu nu a avut timp suficient pentru studierea dosarului, acest lucru rezultând și din concluziile pe care le-a pus. consideră că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare, principiul legalității armelor și al contradictorialității. În privința infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, acestea comportă discuții asupra încadrării juridice. Referitor la cererea subsidiară, consideră că nu s-a dovedit că lăsat în libertate, inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului, orice persoană având dreptul de a fi cercetată în stare de libertate.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțată de instanța de fond. În mod corect instanța de fond a constatat că măsura arestării preventive s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale, fiind întrunite condițiile prev.de art.143 pr.pen. și art.148 lit.f pr.pen. întrucât faptele pentru care este cercetat inculpatul sunt sancționate cu o pedeapsă mai M de patru ani iar lăsarea în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică, pericol rezultat din activitatea infracțională, amploarea acesteia și perioada de timp în care a fost comisă, natura faptei cât și rezonanța negativă a unei astfel de fapte, numărul victimelor și urmările produse. Cu privire la criticile aduse, respectiv faptul că la prezentarea materialului de urmărire penală existau trei volume și au fost prezentate doar două, acest aspect a fost lămurit; cu privire la respingerea unor cereri în probațiune, acest aspect excede cadrului procesual în care ne aflăm; cererea de schimbarea încadrării juridice de asemenea excede cadrului procesual deoarece vizează fondul cauzei; solicitarea de rejudecarea cauzei este nefondată întrucât s-a respectat întru totul dreptul la apărare. Cu obligarea inculpaților la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Apărătorul inculpatului, av., în replică, apreciază că modul de verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive trădează o lipsă de verificare a dosarului. Consideră că nici instanța nu a avut posibilitatea de a studia dosarul, încheierea recurată nu este corespunzător motivată și nu argumentează motivele menținerii stării de arest.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, susține cele afirmate de apărătorii lui și solicită cercetarea în stare de libertate întrucât nu a comis infracțiunile reținute.
CURTEA:
Prin încheierea din 23 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive dispusă față de inculpatul, cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În temeiul art. 160 Cod procedură penală raportat la art. 3001Cod procedură penală s-a constatat din oficiu legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, porecla "", CNP -, fiul lui și, născut la data de 09 septembrie 1969 în B M, județul M, domiciliat în B M,-/4, județul M, arestat preventiv, aflat în Arestul M, cercetat pentru infracțiunea de trafic de persoane prev. de art.12 alin.1 și 2 lit.a din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și în consecință menține arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul întocmit la data de 15 aprilie 2009 în dosarul nr. 157-D/P/2008, - Biroul Teritorial Maramureșa dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal-ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 75 alin. 1 lit. d și alin. 2 Cod penal.
La Tribunalul Maramureșs -a format dosarul nr- fiind fixat primul termen de judecată pentru data de 26 mai 2009.
Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 3001.pr.pen. și art. 160 ind. b pr.pen. tribunalul a constatat următoarele:
Prin încheierea penală nr.100/24.02.2009 a Tribunalului Maramureșs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe timp de 29 zile, cu începere de la 24.02.2009 până la 24.03.2009 inclusiv în temeiul art. 148 lit. f pr.pen. pentru comiterea infracțiunii de trafic de persoane prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
În considerentele încheierii s-a reținut faptul că, în speță, din ansamblul probator administrat în cauză până la acel moment rezulta existența unor indicii care să justifice presupunerea că inculpatul în perioada iulie 2008 - februarie 2009 împreună cu concubina sa (fostă și ), a racolat prin metoda inducerii în eroare, vizând false promisiuni privind locuri de muncă onorabile și decente în Cipru, mai multe tinere majore din jud. M și B, pe care le-a traficat în Cipru, în orașul, unde le-a exploatat sexual în beneficiul său prin exercitarea de amenințări ori acte de violență și prin limitarea drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora, însușindu-și astfel importante sume de bani în valută pe care le-a folosit pentru achiziționarea de bunuri proprii și pentru investirea în noi activități de recrutare de tinere fete în țară. Au fost exploatate în acest fel un număr de peste 10 victime, iar unele au fost doar recrutate, urmând a fi transportate la destinație. În sprijinul promisiunilor neadevărate cu care ademeneau victimele, inculpatul folosea contracte de muncă întocmite în fals, în care s-a specificat că practicarea prostituției este exclusă.
Instanța a constatat că sunt realizate cerințele art. 143.pr.penală, fiind de asemenea incident față de inculpat cazul prevăzut în art. 148 lit. f pr.penală, întrucât faptele pentru care este cercetat sunt sancționate cu o pedeapsă mai M de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol evident pentru ordinea publică rezultă din analiza întregii activități infracționale, amploarea acesteia și perioada de timp în care a fost comisă, natura faptei ce se presupune că inculpatul a comis-o și prin care s-a adus atingere unor importante valori ocrotite de legea penală, ca și rezonanța socială negativă a unei astfel de fapte. În raport de aceste circumstanțe, lăsarea inculpatului în libertate ar crea în rândul opiniei publice un puternic sentiment de insecuritate, condiție în care interesul public primează, așa cum a statuat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Măsura arestării preventive a fost prelungită cu 30 de zile, respectiv începând cu data de 25 martie 2009 și până la data de 23 aprilie 2009 inclusiv, prin încheierea penală nr. 143/18.03.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-.
Cu ocazia verificării legalității măsurii arestării preventive la primirea dosarului, tribunalul a constatat că temeiul care a stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și în prezent (art.148 lit.f Cod procedură penală) și se impune în continuare privarea de libertate a acestuia, întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care a fost arestat preventiv este închisoare mai M de 4 ani, iar raportat la natura și la gravitatea faptei pentru care acesta a fost trimis în judecată prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Pericolul concret pentru ordinea publică derivând și din rezonanța socială puternic negativă a faptelor de care este acuzat inculpatul, iar lipsa unei reacții prompte din partea autorităților putând crea sentimente de teamă în rândul societății.
Având în vedere că în acest moment subzistă temeiurile de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, tribunalul a apreciat că se justifică menținerea stării de arest preventiv a inculpatului și, pe cale de consecință, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii penale recurate și rejudecând cauza să se dispunăîn principal, trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât s-a încălcat dreptul la apărare al inculpatului iarîn subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara conform art.145/1 pr.pen. și deci punerea în libertate a inculpatului.
Astfel în faza de urmărire penală, procurorul a prezentat doar două volume iar cel de-al treilea nu le-a fost prezentat. Apărătorul desemnat din oficiu nu a avut timp suficient pentru studierea dosarului astfel că inculpatului i s-a încălcat dreptul la apărare, principiul egalității armelor și al contradictorialității,iar în privința infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, acestea comportă discuții asupra încadrării juridice.
De asemenea, procurorul a încălcat prevederea legală expresă cu privire la sesizarea instanței, arătând că la data de 23 aprilie 2009 expira măsura arestului preventiv iar dosarul cu sesizarea instanței Tribunalului Maramureșs -a făcut la data de 22 aprilie 2009 încălcându-se disp. art.160 pr.pen. care prevăd obligativitatea procurorului de a sesiza instanța înainte cu 5 zile de expirarea măsurii. Referitor la cererea subsidiară, nu s-a dovedit că lăsat în libertate, inculpatul ar zădărnici aflarea adevărului, orice persoană având dreptul de a fi cercetată în stare de libertate.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului Maramureș rezultă că prin rechizitoriul întocmit la data de 15 aprilie 2009 în dosarul nr. 157-D/P/2008, - Biroul Teritorial Maramureșs / a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 12 alin. 1 și 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 290 cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal-ambele cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal și art. 75 alin. 1 lit. d și alin. 2 Cod penal luându-se încă din faza de urmărire penală măsura arestării preventive a acestuia.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că faptele pentru care sunt cercetați inculpații prevăd pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea acestora în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatului fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Instanța de fond în mod corect a apreciat că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatului se impune în baza art. 3001raportat la art. 160bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea sa în libertate.
Faptul că nu au fost prezentate toate volumele de către parchet nu este imputabilă instanței de fond, iar pe de altă parte apărătorii au avut posibilitatea să studieze cauza în recurs. Oricum inculpatul a fost asistat de către apărătorul desemnat din oficiu și ca atare nu s-a probat că i s-a cauzat vreo vreo vătămare care nu poate fi înlăturată altfel și în consecință a se constata nulitatea absolută a încheierii atacate conform art.197 alin.2
C.P.P.Este superfluă ți susținerea că procurorul nu a sesizat instanța în intervalul celor 5 zile reglementat de art. 160.C.P.P. deoarece acest termen este doar de recomandare..
În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea raportat și la disp. art. 139.
C.P.P.Astfel potrivit art. 139.C.P.P. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea arestării, s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpaților sau a faptelor săvârșite de către aceștia, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
Ca atare Curtea în baza art. 385 indice 15 pct.1 lit C.P.P. va respinge ca nefondat recursul declarate inculpatul (fiul lui și născut la 9 septembrie 1969), aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 23 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 se C.P.P. va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art. 192 alin2 va C.P.P. obliga pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și născut la 9 septembrie 1969), aflat in Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale nr. din 23 aprilie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 7 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red./
3ex./
Președinte:Valentin ChitideanJudecători:Valentin Chitidean, Ioana Cristina Morar Săndel
