Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 290/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 290/
Ședința publică de la 04 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Lucia Dragomir
JUDECĂTOR 3: Viorica Costea Grigorescu
Grefier - -
Cu participarea Ministerului Public prin Procuror
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp.art.297 cod pr.penală, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat din oficiu de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.2611/2008, emisă de Baroul
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
In conformitate cu disp.art.301 cod pr.penală, părțile prezente arată că nu au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 cod pr.penală, constată îndeplinite cerințele art.38511cod pr.penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prev. de art.38513cod pr.penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea soluției atacate și judecarea în continuare a inculpatului în stare de libertate. Temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, urmând a se avea în vedere faptul că acesta are în întreținere un copil minor, a avut o conduită procesuală sinceră, a arătat că nu a încercat să se sustragă de la urmărirea penală. Solicită a se analiza circumstanțele reale ale comiterii faptei, inculpatul nu a acționat cu intenția de a săvârși infracțiunea de tentativă de omor deosebit de grav.
Reprezentantul parchetului având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat și menținerea soluției pronunțată de instanța de fond ca legală și temeinică. Temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive nu s-au modificat, nu au apărut elemente noi în favoarea inculpatului, există indicii că inculpatul a săvârșit o infracțiune deosebit de gravă, având în vedere consecințele produse, impactul și sentimentul de insecuritate generat în rândul colectivității.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, regretă fapta comisă, solicită să fie judecat în stare de libertate, a fost provocat de fratele său.
A,
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 28 mai 2008, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanțaa menținut în baza art.3002cod pr.penală coroborat cu art.160 cod pr.penală măsura arestării preventive luată față de inculpatul - fiul lui și, născut la data de 05.10.1979.
În baza art.139 alin.1 cod pr.penală, coroborat cu art.145 cod pr.penală, a respins, ca nefondată cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de același inculpat.
Pentru a pronunța astfel, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, cu nr. 172/P/2008, din data de 22.04.2008, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, pentru comiterea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav, faptă prev. și ped. de art. 20 cod penal rap. la art. 174-175 lit. i, art. 176 lit. c cod penal, cu aplic. art.37 lit.b cod penal.
În sarcina inculpatului s-a reținut că în ziua de 08.02.2008, în jurul orelor 18,00, în timp ce se afla pe strada - din orașul, în dreptul mânăstirii "Sf.", l-a lovit cu un cuțit o singură dată pe numitul (), în zona abdomenului, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în pericol prin hemoperitoneu.
Prin încheierea nr. 25 din data de 28.02.2008 a Tribunalului Constanța, definitivă prin nerecurare, s-a dispus, în temeiul art.148 alin. 1 lit.a și f cod procedură penală luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul.
Analizând actele și lucrările dosarului considerăm că măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată în condiții de legalitate și temeinicie, cu respectarea dispozițiilor art. 143 cod procedură penală și art. 148 cod procedură penală.
Astfel, și la acest moment apreciem că sunt indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta pentru care este cercetat, indicii care se regăsesc în probele aflate la dosarul de urmărire penală.
În ceea ce privește temeiul prev. de art. 148 cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, apreciem că subzistă și la acest moment, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani și sunt date că lăsarea în libertate a acestora ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Acest pericol trebuie analizat atât prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpatului, care nu se află la primul conflict cu legea penală, din actele dosarului rezultând că a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru același gen de infracțiune, demonstrând nu numai perseverență infracțională dar și o anumită periculozitate generată de comiterea infracțiunilor de violență, cât și raportat la gradul concret de pericol social al infracțiunii reținute, o infracțiune contra vieții persoanei.
în vedere că, astfel cum s-a reținut prin actul de inculpare, infracțiunea pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului prezintă un grad sporit de pericol social, determinat de împrejurările și modalitățile concrete în care se arată că a acționat inculpatul, de urmările produse, de rezonanța socială și sentimentul de insecuritate creat în rândul colectivității.
Referitor la cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, formulată de inculpatul, instanța constată că la acest moment procesual subzistă temeiurile ce au determinat luarea măsurii arestării preventive, temeiuri ce impun în continuare privarea de libertate a acestuia, iar din probele existente la dosar rezultă că lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, prin modul și împrejurările de comitere a infracțiunii, față de gravitatea faptei și urmarea produsă.
La aprecierea pericolului social pentru ordinea publică trebuie avute în vedere atât datele ce caracterizează persoana inculpatului, cât și gradul concret de pericol social al faptei pentru care este cercetat.
Referitor la primul aspect se constată că inculpatul nu se află la primul conflict cu legea penală, din actele dosarului rezultând că a mai fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru același gen de infracțiune.
Totodată, nu putem ignora gradul concret de pericol social al faptei pentru care acesta este cercetat și, care, în opinia instanței este sporit, acest lucru fiind determinat de natura faptei, de împrejurările și modalitățile concrete în care se reține că ar fi fost săvârșită, de urmările produse, de impactul și sentimentul de insecuritate generat în rândul colectivității.
În termen legal, împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând hotărârea recurată sub aspectul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive.
Verificând hotărârea recurată, potrivit art.38514alin.1 cod pr.penală, art.3856alin.3 cod pr.penală, curtea constată că recursul promovat de inculpat este nefondat.
Astfel, din actele și lucrările cauzei rezultă că, în cauză, prima instanță de judecată a făcut o corectă aplicare a disp.art.160 alin.3 cod pr.penală, întrucât temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului, impun în continuare privarea de libertate a acestuia, măsură necesară în scopul bunei desfășurări a procesului penal și proporțională cu scopul urmărit.
Încheierea recurată nu prezintă neregularități apte să impună reformarea acesteia de către instanța de control judiciar în calea de atac a recursului.
Pentru cele ce preced, recursul de față va fi respins ca nefondat, cu aplicarea corespunzătoare a art.189 și art.192 cod pr.penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515pct.1 lit.b cod pr.penală,
Respinge recursul formulat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județul C, împotriva încheierii de ședință din 28 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art.192 cod pr.penală,
Obligă la 80 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 40 lei reprezintă onorariu avocat oficiu din fondul
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - - -
- - -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Red.dec.jud. - -
Tehnodact.gref. -
2 ex./5.06.2008
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Lucia Dragomir, Viorica Costea Grigorescu
