Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 290/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR. 1460/2/2009
374/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 290
Ședința publică de la data de 24 februarie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu
JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu
JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian
GREFIER -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat prin procuror
Pe rol soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 10 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a II - a Penală, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurentul inculpat personal, în stare de arest și asistat de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 49251/23.02.2009 depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă d-na avocat, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la fila 7 dosar și solicită Curții să aprecieze asupra onorariului conform dispozițiilor Protocolului privind stabilirea onorariilor avocaților pentru furnizarea serviciilor de asistență juridică în materie penală, având în vedere că i-a încetat delegația întrucât s-a prezentat apărătorul ales al recurentului.
Apărătorul ales al recurentului - inculpat solicită încuviințarea probei cu acte în circumstanțiere, sens în care depune la dosar un set de înscrisuri.
Reprezentantul Ministerului Public nu se opune încuviințării probei solicitate.
Curtea încuviințează administrarea probei cu acte în circumstanțiere, reprezentate de înscrisurile depuse la termenul de astăzi și nemaifiind cereri prealabile, acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurentului inculpat, având cuvântul, în temeiul art.38515pct.2 lit.d C.P.P. solicită admiterea recursului, casarea în parte a încheierii recurate, în sensul de a nu menține măsura arestării preventive față de inculpat, iar, în temeiul art.139 alin.1, 136 lit.b și 145.C.P.P. înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea.
Cu privire la starea de recidivă, consideră că nu reprezintă un criteriu care să justifice ori să impună menținerea arestării preventive în raport cu dispozițiile art.148 lit.f
C.P.P.Consideră că durata de 16 luni prevenției depășește, vădit, termenul rezonabil avut în vedere de legiuitor pentru măsura prevenției și transformă măsura arestării preventive într-o executare cu anticipație a pedepsei, mai ales că cercetarea judecătorească este finalizată, cauza fiind amânată de patru luni datorită unei conduite pe care au avut-o părțile civile care încă nu și-au lămurit prejudiciul.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul avut o atitudine constantă, faptul că acesta a recunoscut în parte faptele nereprezentând un criteriu de a se spune că lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică deoarece se aduc atingere unor garanții procesuale, aceea ca inculpatul să nu fie constrâns să recunoască săvârșirea faptei sau să declare împotriva sa. Mai arată că probele administrate în cursul cercetării judecătorești fac dovada numai în parte a săvârșirii faptelor.
Invocă principiul egalității de tratament juridic, în sensul că întrucât în aceeași cauză penală, pentru aceleași infracțiuni, unii inculpați fiind cercetați în stare de libertate, se impune ca și clientul său să fie cercetat în stare de libertate, în acest sens solicită să se aibă în vedere că inculpatul a fost pus în libertate de Curtea de APEL BUCUREȘTI, deși era recidivist.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, pune concluzii de respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpatul și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală întrucât nu s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive. Solicită a se avea în vedere împrejurarea că inculpatul a demonstrat perseverență infracțională, starea de recidivă fiind atrasă de condamnări pentru fapte de aceeași natură.
În ceea ce privește egalitatea de tratament cu ceilalți inculpați, solicită a se observa că nu este vorba de o identitate de tratament, iar gradul de pericol pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului trebuie apreciat în funcție și de circumstanțele personale ale acestuia.
Cu privire la inculpatul, precizează că acesta nu este recidivist cum s-a menționat în pledoaria avocatului.
Recurentul - inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa în stare de libertate pentru a-și continua studiile, precizând că este susținut de familie.
CURTEA
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală în baza art. 3002Cod procedură penală cu referire la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.
A fost respinsă cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive ca nefondată.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive, în conformitate cu disp. art. 160 Cod procedură penală, se mențin în continuare.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul este cercetat pentru infracțiuni de o periculozitate deosebită ceea ce demonstrează că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, în raport și de dispozițiile art. 37 lit. b Cod penal, avute în vedere la arestarea acestuia.
Instanța de fond a avut în vedere la menținerea măsurii arestării preventive și declarația contradictorie a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul menținerii greșite a stării de arest, în condițiile în care sunt îndeplinite prevederile art. 139 alin. 1 și art. 136 lit. b rap. la art. 145 Cod procedură penală, privind înlocuirea măsurii arestării preventive.
Au fost invocate de către apărare perioada de arest preventiv de 16 luni cât și principiul egalității de tratament, întrucât inculpatul acuzat de săvârșirea acelorași infracțiuni, a fost pus în libertate de către Curtea de APEL BUCUREȘTI, ca urmare a constatării termenului rezonabil prev. de art. 6 din CEDO.
Examinând încheierea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond, respectiv Tribunalul București - Secția a II-a Penală, a fost investită cu rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casați și Justiție Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizat, ce are drept consecință printre altele trimiterea în stare de arest preventiv a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 7 alin.1 rap. la art. 2 lit. b pct. 18 din Legea nr. 39/2003, cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, 27 alin. 1 și 2 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal, art. 48 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. Cod penal, art. 25 din Legea nr. 365/2002 cu aplic. art. 37 lit. b Cod penal, toate cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal.
Critica inculpatului în sensul că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, nu poate fi primită de instanța de recurs, atâta timp cât nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv cele prev. de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Împrejurarea că inculpatul a fost audiat de către instanța de fond cât și termenul rezonabil invocat în raport de art. 6 din CEDO, ceea ce face aplicabile dispozițiilor art. 145 Cod procedură penală, nu sunt condiții de înlocuire a măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea atâta timp inculpatul este în permanent conflict cu legea penală, conform art. 37 lit. b Cod penal.
În atare situație, perioada de arest preventiv de 16 luni de zile, trebuie raportată și la complexitatea cauzei fără a se avea în vedere egalitatea de tratament de care se prevalează apărarea în motivele de recurs.
Așa fiind, Curtea în baza art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 10.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.
Obligă recurentul inculpat la 125 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 25 lei onorariu avocat oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 24.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
Red.
Dact./13.03.2009.
2 ex.
Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală
Președinte:Antoaneta NedelcuJudecători:Antoaneta Nedelcu, Risantea Găgescu, Viorel Adrian
