Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 54/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR. 6264/3/2009

399/2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I -A PENALĂ

ÎNCHEIEREA NR.54

Ședința publică din data de 24 februarie 2009

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Antoaneta Nedelcu

JUDECĂTOR 2: Risantea Găgescu

JUDECĂTOR 3: Viorel Adrian

GREFIER -

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism este reprezentat prin procuror

Pe rol judecarea recursului declarat de inculpatul împotriva Încheierii de ședință din data de 17.02.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință a răspuns recurentul - inculpat, personal, în stare de arest, asistat de apărător din oficiu, cu delegație pentru asistență judiciară obligatorie depusă la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Recurentul-inculpat, întrebat fiind de instanță, arată că nu mai are altceva de adăugat la declarația dată în fața judecătorului.

Nefiind cereri prealabile, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul-inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii recurate și, pe fond, respingerea propunerii de arestare preventivă a inculpatului, avându-se în vedere că inculpatul susține că nu s-a sustras urmăririi penale, participând la toate termenele de judecată avute la Tribunalul Constanța, precum și împrejurarea că este căsătorit, are un copil minor și a avut o poziție procesuală sinceră.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, având în vedere că la dosar există probe și indici temeinice care justifică presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat, respectiv, constituirea unui grup infracțional organizat în vederea săvârșirii de infracțiuni de lipsire de libertate, tâlhărie.

Cât privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art.148 lit.a și f C.P.P. solicită a se avea în vedere că la dosar există nenumărate procese verbale de executare a mandatelor de aducere emise pe numele inculpatului, începând cu luna decembrie 2008 și până în luna februarie 2009, din care rezultă că acesta nu a putut fi găsit la domiciliu și nici la adresa unde locuiește fără forme legale, fiind contactați mama și fiul acestuia, cărora li s-a pus în vedere să-l anunțe pe inculpat că este cercetat. De asemenea, la dosar există un grafic al prezentării acestuia la Secția 3 Poliție C conform obligației de a nu părăsi localitatea luată față de inculpat în dosarul aflat pe rolul Judecătoriei Constanța, unde este cercetat pentru fapte de aceeași natură, din care rezultă că acesta nu și-a mai respectat obligația de la data de 09.11.2008, sens în care s-a întocmit și un referat cu propunere de înlocuire a măsurii obligării de nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.

Recurentul-inculpat, având ultimul cuvânt, lasă cererea de recurs la aprecierea instanței.

CURTEA

Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 17.02.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere de la data încarcerării inculpatului.

Pentru a pronunța această încheiere, tribunalul a reținut că în cauză există probe și indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea pentru care este cercetat, fiind îndeplinite dispozițiile art. 143 Cod procedură penală.

Pe de altă parte, s-a arătat că în cauză sunt incidente și dispozițiile art.148 alin.1 lit.a și f Cod procedură penală, în sensul pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută este închisoarea mai mare de 4 ani și lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, ce rezultă din gradul de pericol social ridicat al infracțiunii, împrejurările și mijloacele de comitere a faptei, urmările socialmente periculoase produse, precum și din circumstanțele personale ale inculpatului.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul greșitei admiteri a propunerii de arestare preventivă formulată de Ministerul Public.

S-a arătat, în esență, în motivarea orală a recursului că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare a cercetării judecătorești, învederând că nu s-a sustras urmăririi penale, participând la toate termenele de judecată avute la Tribunalul Constanța, precum și împrejurarea că este căsătorit, are un copil minor și a avut o poziție procesuală sinceră.

Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art.3856alin.3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază încheierea pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică și ca nefondat recursul declarat de inculpat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:

Astfel, potrivit art.1491Cod procedură penală, pentru a se putea dispune arestarea preventivă a inculpatului, trebuie să fie întrunite condițiile prevăzute de art.143 Cod procedură penală și să existe în mod corespunzător unul din cazurile prev. de art.148 Cod procedură penală.

În cauză sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art.143 Cod procedură penală, existând suficiente indicii temeinice, în accepțiunea dată de lege acestei noțiuni, că inculpatul, în cursul anului 2007, inițiat și a constituit un grup infracțional organizat având drept scop comiterea de infracțiuni grave, respectiv: tâlhărie, șantaj, lipsire de libertate în mod ilegal, iar în perioada septembrie 2007 - noiembrie 2008 împreună cu alte persoane din grupul lui infracțional a lipsit de libertate pe cetățenii turci Ramazan, Natar și în apartamente situate pe raza Municipiului C, iar prin exercitare de violențe i-a deposedat de mai multe bunuri personale (telefoane, cărți de credit, bijuterii, sume de bani din portofele), iar prin amenințarea cu darea în vileag a unor fapte compromițătoare (deținere de droguri, raporturi sexuale cu minore prostituate) a urmărit dobândirea unui folos material injust din partea familiilor cărora le-a solicitat transferul de bani ca răscumpărare în schimbul eliberării victimelor. Pentru victimele, și Natar, familiile au plătit prin transfer bancar sumele de 25.000 Euro, 6.000 Euro, respectiv 19,000 Euro.

Totodată, Curtea reține că sunt îndeplinite și condițiile prev. de art. 148 lit.a și f Cod procedură penală, în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile pentru care inculpatul este cercetat este închisoarea mai mare de 4 ani, iar lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptei (infracțiunile prev. de art.7 alin. 1 din Legea nr. 39/2003, art. 189 alin. 1 și 5 Cod penal, art.211 alin. 21lit.a,b și c Cod penal și art. 194 alin. 2 Cod penal), la modalitatea concretă de comitere a acestora și la circumstanțele reale ale săvârșirii lor, precum și la persoana inculpatului și la impactul negativ pe care asemenea fapte îl au asupra colectivității.

Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în baza art. 38515pct.1 lit.b Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.

Având în vedere că recurentul este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în baza art. 192 alin.2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din data de 17.02.2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a Penală, în dosarul nr-.

Obligă recurentul la 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

GREFIER,

Red.

Dact./17.03.2009

2 ex.

Red. - Tribunalul București - Secția a II-a Penală

Președinte:Antoaneta Nedelcu
Judecători:Antoaneta Nedelcu, Risantea Găgescu, Viorel Adrian

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Propunere arestare preventivă inculpat Art 149 cpp. Încheierea 54/2009. Curtea de Apel Bucuresti