Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 294/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.294 R/2009
Ședința publică din 16 iunie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 3: Rus Claudia
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, născut la 09.09.1970, fiul lui și al, deținut în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii de ședință din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.300/2 combinat cu art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat din oficiu, în baza delegației pentru asistență judiciară obligatorie nr.3094 din 15.06.2009, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public a fost reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL ORADEA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătoarea inculpatului recurentsusține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul revocării măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința punerii lui în libertate. Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive nu mai subzistă și nici temeiuri noi care să impună menținerea acestei măsuri. Cu onorariu pentru apărarea din oficiu.
Reprezentantul parchetului pune concluzii respingere ca nefondat a recursului, și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate, apreciind că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv sunt pendinte și actualmente și reclamă menținerea în continuare acestei măsuri. Gradul de pericol social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat - tâlhărie, violare de domiciliu, precum și persoana inculpatului justifică menținerea stării de arest preventiv a inculpatului.
Inculpatul recurentîn ultimul cuvânt solicită să fie judecat în stare de libertate, întrucât are trei copii minori în întreținere.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală de ședință din 3 iunie 2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Bihora dispus, printre altele, respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o altă măsură de siguranță.
In baza art. 3002Cod de procedură penală cu referire la art. 160 Cod de procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, ns. la 09 septembrie 1970 în O, domiciliat în O,-, -91,.5, jud. B, și reședința în O,-/A,.2, jud. B, CNP -, dispusă prin Încheierea nr. 29/M/23 septembrie 2008 Judecătoriei Oradea și mandatul de arestare preventivă nr. 24/M/23 septembrie 2008.
Pentru a pronunța această încheiere Tribunalul Bihora reținut următoarele:
Inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.326 din 18.03.2009 a Judecătoriei Oradea, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 lit. b și alin. 21lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal, precum și a infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, dosarul fiind înregistrat în apel în data de 13.05.2009.
În fapt, în rechizitoriu s-a reținut că, în noaptea de 13 septembrie 2008, în jurul orei 3,30, în urma unei înțelegeri avută cu minorele și, inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate, după care a lovit-o pe partea vătămată cu pumnul în față, de mai multe ori și i-a smuls lănțișoarele din aur pe care aceasta le purta la gât, în scopul de a le însuși pe nedrept, cauzându-i părții vătămate leziuni corporale care au necesitat pentru vindecare un număr de 12 zile îngrijiri medicale.
Văzând că prin sentința de condamnare s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, iar până în prezent nu a intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, tribunalul a reținut că acestea justifică în continuare privarea de libertate, motiv pentru care va dispune menținerea stării de arest. Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate, întrucât nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs declarate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, raportat la art.385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.300/1 Cod procedură penală, Tribunalul Bihora constatat legală și temeinică măsura arestării preventive a inculpatului și a dispus menținerea acesteia, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Prima instanță a statuat în mod motivat și legal că se impune menținerea inculpatului în stare de arest, având în vedere faptele pentru care este cercetat inculpatul, respectiv, infracțiunea de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. 2 lit. b și alin. 21lit. a și c Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal, precum și a infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. 2 Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, art. 37 lit. a Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive, potrivit art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. "f" din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit. "c" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestat.
Cât privește cazul prevăzut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, de asemenea, în speță sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de acest text de lege, inclusiv condiția pericolului pentru ordinea publică, pericol care, chiar dacă nu este identic cu pericol social al faptei, poate decurge din acesta. Mai mult de atât, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului. Nu se constată nici motive de încetarea de drept măsurii, cu consecința punerii în libertate, întrucât încheierea atacată respectă cerințele de legalitate și temeinicie.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea măsurii arestării preventive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, menținând în totalitate încheierea atacată.
În baza art.192 alin.2 și art.189 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei reprezentând onorariu pentru avocat din se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților cetățenești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și al lui, născut la 9 septembrie 1970, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 3 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei, onorariu pentru avocat din oficiu, va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 16 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - CA./22.06.2009.
Judec. fond - -
AS/22.06.2009
3 ex.
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Rus Claudia
