Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 299/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR. 299

Ședința publică de la 28 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Ioana Vorniceasa președinte secția penală

JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Gabriel Crîșmaru Silviu Anti

- -

-A- grefier

***********

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -- Serviciul Teritorial Bacău legal reprezentat prin

- procuror

Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat de inculpatul împotriva încheierii pronunțată de Tribunalul Neamț în data de 15.04.2009, în dosarul nr-.

Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de avocați aleși și.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei după care:

Avocat pentru recurentul inculpat a depus la dosar adeverința nr.2312/15.04.2009 eliberată de Grupul Școlar P N cu care face dovada că inculpatul este înscris în clasa a IX a, anul școlar 2008/2009 și perioada de examene este cuprinsă în intervalul 18.05.- 07.06.2009.

Recurentul inculpat prin apărătorii aleși și procurorul au învederat instanței că nu au cereri de formulat.

Nefiind formulate cereri, curtea a constatat recursul în stare de judecată și a acordat cuvântul pentru dezbateri.

Avocat ales având cuvântul pentru recurentul inculpat a făcut referiri la circumstanțele în care inculpatul a ajuns în această situație și anume:

S-a încercat realizarea unui flagrant pentru a se dovedi că inculpatul face trafic cu droguri dar acesta nu a reușit. La acel moment, inculpatul se afla într-un loc public așteptându-și sora. La percheziția corporală s-a găsit asupra sa o cantitate mică de hașiș iar la percheziția domiciliară s-a găsit tot o cantitate mică de hașiș situație care conduce la împrejurarea că inculpatul avea drog doar pentru consumul propriu nu pentru a fi comercializat. Acest obiect al infracțiunii justifică că, este consumator ocazional propriu. Ori, în situația în care se afla în momentul reținerii, nu se poate spune că acesta comercializa droguri ci doar consumator. electronic și caterul, obiecte găsite la percheziția domiciliară, erau bunuri folosite în scop propriu. Această susținere este confirmată și de un martor.

Solicită aplicarea dispozițiilor art.160/b alin.2 Cod procedură penală în sensul de a se constata că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării. A colaborat cu organele de anchetă, a declarat de unde a cumpărat drogurile și a avut o comportare bună.

Motivarea instanței de fond că a trecut o durată mică de timp de când este arestat nu se justifică, dispozițiile CEDO nu prevăd o perioadă anume de privare de libertate pentru ca instanța să dispună judecarea în stare de libertate.

Fiind sesizată instanța, inculpatul nu are posibilitatea și nici nu dorește să zădărnicească aflarea adevărului, dorește să-și continue studiile.

Inculpatul este o persoană tânără, nu are antecedente penale, dorește să-și continue studiile, are o mamă bolnavă și judecarea sa în stare de libertate va fi o șansă mai mare pentru a fi reeducat.

Avocat ales având cuvântul pentru recurentul inculpat a susținut că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării nu mai subzistă. Este un infractor primar și pericolul pentru ordinea publică a dispărut. Există dubii în ce privește săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa. În procesul verbal aflat la fila 1 în dosarul de urmărire penală nu s-a făcut nicio referire că acesta ar fi procurat droguri din străinătate. La momentul organizării flagrantului nu s-a găsit asupra sa decât o cantitate mică de drog, nu au fost convorbiri telefonice înregistrate din care să rezulte că acesta ar fi luat legătura cu alte persoane pentru comercializare de droguri. Apreciază că probele administrate în cauză sunt insuficiente.

A mai arătat că, inculpatul are o sănătate precară având afecțiuni pulmonare și hepatice, motiv pentru care a fost transferat în Penitenciarul Spital Târgu Ocna pentru a primi tratament.

Solicită ca instanța să țină cont și de aceste împrejurări la luarea deciziei și anume că nu există temeiuri pentru menținerea acestei stări de anormalitate. Dispozițiile CEDO prevăd clar situațiile în care o persoană este privată de libertate și durata acesteia. A pus concluzii de admitere a recursului, înlocuirea măsurii arestării cu măsura de a nu părăsi țara. A solicitat aplicarea acestei măsuri pentru ca inculpatul să aibă posibilitatea de a se deplasa la clinici din țară pentru efectuarea de tratament.

Procurorul având cuvântul, în temeiul art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării și sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit.f Cod procedură penală, datorită naturii faptelor ce fac obiectul cercetării, interesul general al societății primând interesului personal al inculpatului.

Recurentul inculpat având ultimul cuvânt a solicitat admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate pentru a-și continua studiile și a fi de ajutor mamei sale care este bolnavă.

S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.

CURTEA

- deliberând -

Asupra recursului penal de față,constată următoarele:

Prin Încheierea de ședință din data de 9.03.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în baza art.300/1 al.2 Cod pr.penală raportat la art.160/b Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de droguri prevăzută de art.2 al.1 din Legea nr.143/2000, deținere de droguri în vederea consumului propriu, prevăzută de art.4 al.1 din Legea nr.143/2000 și introducere de droguri în, prevăzută de art.3 al.1 din Legea nr.143/2000.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 12 februarie 2009 de către Tribunalul Neamț. Ulterior acestei date, DIICOT-Serviciul Teritorial Bacău, a înaintat rechizitoriul întocmit în dosarul nr.5 D/P/2009 al Biroului Teritoral N, către Tribunalul Neamț,fiind înregistrat sub nr-.Dosarul aflându-se în cursul judecății, s-a procedat la verificarea temeiniciei și legalității măsurii,ocazie cu care s-a constatat că temeiul juridic avut în vedere la luarea acestei măsuri,respectiv prev. de art.148 litera f din Codul d e procedură penală, subzistă. Astfel, prima instanță a apreciat că pericolul social concret al lăsării în libertate a inculpatului rezultă în egală măsură,atât din gravitatea faptelor pentru care acesta a fost trimis în judecată,cât și din pretinsa activitate desfășurată în perioada infracțională.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs inculpatul, care atât personal, cât și prin intermediul apărătorilor aleși, a solicitat admiterea acestuia,casarea încheierii atacate,iar pe fond,revocarea măsurii arestării preventive,eventual, înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara,fiind îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege. S-a susținut că din probele administrate în cauză până la această dată, nu rezultă că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, la momentul "prinderii în flagrant",se afla în fața unui magazin, așteptând să se întâlnească cu o soră, era singur și nu efectua nici o operațiune comercială. S-a mai arătat că în cauză, dacă organele de urmărire penală erau convinse că inculpatul vindea droguri, ar fi realizat un flagrant,lucru care nu s-a făcut, iar convorbirile telefonice interceptate nu relevă nici ele o activitate infracțională. De asemenea s-a mai susținut că din obiectele ridicate la percheziție, cântarul nu prezenta urme de droguri,iar caterul a fost folosit de inculpat personal pentru a-și încălzi aceste droguri și a le inhala, întrucât din cauza stării sale precare de sănătate, nu putea să fumeze. Totodată, s-a arătat că inculpatul a fost sincer și a recunoscut că drogurile găsite asupra sa, erau destinate consumului propriu,apărătorii solicitând a se mai avea în vedere la judecarea recursului și persoana acestuia, care este fără antecedente penale, se află în continuarea studiilor, iar mama sa este grav bolnavă.

Instanța de control judiciar, analizând încheierea recurată, atât prin prisma motivelor invocate de către inculpat,cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală.

Curtea a apreciat că în mod corect prima instanță a menținut ca fiind temeinică și legală măsura preventivă luată împotriva inculpatului,întrucât acesta a fost trimis în judecată de Înalta Curte de Casație și Justiție - T - Biroul Teritorial Neamț, pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de trafic de droguri de risc, prev. de art.2 alin.1 din Legea nr.143/2000, deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu, prev. de art.4 alin.1 din Legea nr.143/2000 și introducere în țară de droguri de risc, prev. de art.3 alin.1 din Legea nr.143/200, constând în aceea că în cursul anului 2009, inculpatul a comercializat droguri de risc către consumatori de pe raza municipiului P N, a deținut droguri de risc în vederea consumului propriu,iar în luna decembrie 2008 adus din Italia o cantitate mai mare de hașiș,cunoscând faptul că nu are dreptul legal de introducere în țară de droguri,fapte, care neurmate de o ripostă fermă a societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legfii.

Tribunalul Neamț, în mod justificat a considerat că aceste fapte, sunt de o periculozitate deosebită, prin punerea în pericol grav a sănătății și vieții persoanelor tentate să încerce consumul de droguri, care fiind substanțe psihotrope, produc dependență, labilitate psihică și degradarea persoanei implicate în această activitate destructivă, iar în final produc și moartea,cum și mai periculoasă este fapta de comercializare a drogurilor, întrucât vizează persoane tinere, ușor influențabile, tentate să încerce senzații tari, iar efectul acestei activități conduce la extinderea fenomenului nociv în societate.

Prin urmare, Curtea consideră că se impune menținerea încheierii pronunțate de prima instanță și motivat de faptul că pedepsele prevăzute de lege pentru două din cele trei infracțiuni reținute în sarcina inculpatului sunt mai mari de 4 ani închisoare, astfel că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere din partea cetățenilor, precum și pentru a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni de același gen, sau să zădărnicească aflarea adevărului,ținând seama și de importanța relațiilor sociale încălcate de către acesta.

Pentru considerentele expuse, instanța de control judiciar, urmează ca în conformitate cu dispozițiile art.385/15 pct.1 litera b din Codul d e procedură penală,să respingă ca nefondat recursul inculpatului.

Se va lua act că recurentul inculpat a fost asistat de apărători ales.

Văzând și dispozițiile art.192 alin.2 Cod pr.penală;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.38515pct.1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, împotriva încheierii din 15.04.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.

Constată că inculpatul a fost asistat de apărător ales.

În baza art.192 al.2 Cod procedură penală obligă recurentul la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 28.04.2009, în prezența inculpatului recurent arestat.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Ioana Vorniceasa, Gabriel Crîșmaru Silviu Anti

GREFIER,

red.înch.

red.dec.

tehnored.

2 ex.

28.04.2009

Președinte:Ioana Vorniceasa
Judecători:Ioana Vorniceasa, Gabriel Crîșmaru Silviu Anti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 299/2009. Curtea de Apel Bacau