Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 3/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 3/
Ședința publică de la 07 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Cristian Epure
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Eleni
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-au luat în examinare recursurile penale promovat de inculpații - fiul lui și, născut la data de 08.03.1987 și - fiul lui și, născut la data de 10.07.1991, ambii deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, împotriva încheierii de ședință din data de 29 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere arestare preventivă.
La apelul nominal făcut în ședința publică cu respectarea disp.art.297 al.1 cod pr.penală, se prezintă recurentul inculpat - în stare de deținere, asistat de avocat desemnat oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr. 221/2010 emisă de Baroul Constanța, prezent fiind și recurentul inculpat - în stare de deținere, asistat de avocat oficiu, în baza împuternicirii avocațiale nr. 220/2010, emisă de Baroul Constanța.
Procedura legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 cod pr.penală.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează părțile, obiectul cauzei, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual.
Recursurile sunt declarate în termenul prev.de art.3853cod pr.penală, nemotivat.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat, pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului formulat de inculpat, casarea încheierii Tribunalului Constanța și judecarea inculpatului în stare de libertate. În subsidiar solicită revocarea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, apreciind că nu sunt suficiente probe din care să rezulte vinovăția inculpatului, probele administrate în cauză nu constituie temei legal pentru menține starea de arest iar cele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, nu mai subzistă raportat la probatoriul administrat în cauză.Se apreciază de asemenea că gravitatea infracțiunii nu a fost probată cu probele științifice, nefiind în opinia sa suficientă pentru privarea de libertate a inculpatului recurent.
Având cuvântul pentru recurentul inculpat, avocat, solicită admiterea recursului împotriva încheierii prin care Tribunalul Constanțaa apreciat că se impune menținerea în arest a recurentului inculpat,iar în subsidiar se solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu o altă măsură mai puțin restrictivă de libertate.Apărătorul apreciază că deșii a fost pronunțată o hotărâre de condamnare în cauză, acest aspect nu alterează prezumția de nevinovăție, limitarea libertății persoanei încadrându-se în dispozițiile legii procesuale penale și ale Constituției României, fiind totodată în deplină concordanță cu prevederile Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale.În apărare se invocă și circumstanțele personale ale recurentului inculpat, respectiv că este tânăr, de 18 ani, nu are antecedente penale și nu prezintă pericol social.
Reprezentantul. Ministerului Public, pune concluzii de respingere recursurilor declarate de cei doi inculpați, de menținere ca legală și temeinică a încheierii Tribunalului Constanța,care a apreciat că probele existente la dosarul cauzei conduc la presupunerea rezonabilă că cei doi inculpați au săvârșit faptele pentru care sunt cercetați penal. Se apreciază că raportat la gravitatea infracțiunilor, viol, tâlhărie, vârsta părții vătămate, o persoană de 82 de ani, se apreciază că fapte neurmate de o ripostă fermă din partea societății ar întreține climatul infracțional și ar crea făptuitorilor impresia că pot persista în sfidarea legii. În referire la infracțiunea săvârșită de inculpați se apreciază că aceasta aduce atingere unora dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, astfel că o eventuală lăsare în libertate a acestora prezintă pericol concret pentru ordine publică, prin crearea unui sentiment de insecuritate și neîncredere în buna desfășurarea a actului de justiție.
Recurent-inculpat în cuvântul său arată că este de acord cu concluziile apărătorului său, subliniază că este la primul conflict cu legea și se consideră nevinovat.
Recurentul-inculpat în cuvântul său arată că este de acord cu concluziile apărătorului său.
CURTEA
Asupra recursurilor penale de față:
Prin încheierea din data de 29 decembrie 2009 pronunțată, în dosarul penal nr- Tribunalul Constanța, a dispus;
"În baza art.3002Cod.proc.pen. rap. la art.160 alin.1 Cod.proc.pen.
Constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de inculpații - fiul lui si, născut la data de 08.03.1987 și - fiul lui si, născut la data de 10.07.1991- ambii detinuti în Penitenciarul Poarta Albă, judetul Constanta.
În baza art.3002Cod.proc.pen. rap. la art.160 alin.3 Cod.proc.pen.
Menține măsura arestării preventive luată față de inculpații și.
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul, prin apărător, de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Se comunică locului de deținere."
Pentru a se pronunța, în sensul celor menționate, Tribunalul Constanța, a avut în vedere următoarele:
Inculpații și au fost trimiși în judecată și cercetați pentru săvârșirea în concurs a infracțiunilor prev. de art.192 alin.1 și 2 Cod.pen. cu aplicarea art.75 lit.c Cod.pen. art.197 alin.1 Cod.pen. cu aplicarea art.75 lit.c Cod.pen. art.211 alin.1 și 2 lit.b și alin.21lit. a, b și c Cod.pen. cu aplicarea art.75 lit.c Cod.pen. și art.217 alin.1 Cod.pen. cu aplicarea art.75 lit.c Cod.pen. toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod.pen. inculpatul și art.192 alin.1 și 2 Cod.pen. cu aplicarea art.99 și urm. Cod.pen. art.26 Cod.pen. rap. la art.197 alin.1 Cod.pen. cu aplicarea art.99 și urm. Cod.pen. art.211 alin.1 și 2 lit.b și alin.21lit. a, b și c Cod.pen. cu aplicarea art.99 și urm. Cod.pen. și art.217 alin.1 Cod.pen. cu aplicarea art.99 și urm. Cod.pen. toate cu aplicarea art.33 lit.a Cod.pen. inculpatul.
Prin încheierea nr.21/P/11.07.2009 a Judecătoriei Mangalias -a dispus, în temeiul art.143 Cod.proc.pen. și art.148 alin.1 lit.f Cod.proc.pen. arestarea preventivă a inculpaților și.
Considerăm că și la acest moment procesual există indicii temeinice din care, conform art.681Cod.proc.pen. rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit faptele penale reținute, indicii care se regăsesc în probele administrate până în prezent. În cauză nu au intervenit elemente noi care să ducă la schimbarea situației de fapt avută în vedere până la acest moment.
De asemenea, în opinia instanței, subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv art.148 lit. f Cod.proc.pen. fiind întrunite cumulativ cele două cerințe ale acestuia.
Deși în cauză s-au efectuat acte de cercetare și s-a pronunțat deja o hotărâre, nedefinitivă, apreciem că și la acest moment lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Acest pericol se analizează nu numai prin prisma datelor ce caracterizează persoana inculpaților, care se află la primul conflict cu legea penală, ci și în raport de gradul sporit de pericol social al infracțiunilor reținute, determinat de natura acestora, de împrejurările și modalitatea concretă în care se reține că au acționat aceștia, de urmările produse, de lezarea valorilor sociale ocrotite de legiuitor, de rezonanța socială negativă a acestui gen de infracțiuni și de sentimentul de insecuritate ce s-ar crea în rândul colectivității prin lăsarea în libertate a celor doi inculpați.
În raport de cele expuse mai sus, apreciind că subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în opinia instanței de apel nu se justifică înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu o măsură preventivă mai puțin restrictivă, respectiv măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, motiv pentru care se va respinge, ca nefondată, cererea formulată de acesta, prin apărător.
Astfel, constatând legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a celor doi inculpați și justificându-se privarea în continuare de libertate se va menține măsura arestării preventive a acestora, în raport și de dispozițiile art.136 Cod.proc.pen.
În termen legal împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul greșitei mențineri a măsurii arestării preventive, dispusă de către instanța de apel legal sesizată cu soluționarea căilor de atac promovate de către cei doi inculpați și de partea vătămată.
Verificând încheierea recurată potrivit art. 3856al.3 cod pr. penală, curtea apreciază că recursurile sunt nefondate.
Astfel, se constată că, inculpații au fost condamnați de către prima instanță de judecată, Judecătoria Mangalia la pedepse privative de libertate, cu aplicarea art. 57 și art. 71 cod penal, dispunându-se potrivit art. 350 cod pr. penală și menținerea măsurii arestării preventive a acestora cu aplicarea art. 160 cod pr. penală.
Legal sesizată prin declarațiile de apel formulate în cauză, Tribunalul Constanța, ca instanță de apel în mod legal a efectuat verificarea prevăzută de art. 3002Cod pr. Penală. și ținând seama de natura pedepsei aplicate de prima instanță, de modul de executarea acesteia, de subzistența actuală a temeiurilor reținute anterior, cu ocazia luării măsurii arestării preventive a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 160 al.3 cod pr. penală, dispunând menținerea arestării preventive a celor doi inculpați.
Curtea, apreciază că măsura dispusă de către prima instanță servește unui scop justificat, respectiv buna desfășurare a judecății în apel și evitarea sustragerii inculpaților de la executarea pedepsei, dacă modul de executare al acesteia va fi menținut.
Ca atare, încheierea recurată este legală și temeinică iar recursurile inculpaților respinse ca nefondate cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor. art. 189 și 192 cod pr. penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DISPUNE:
În baza art. 38515pct.1 lit.b cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de către inculpații 08.03.1987 și 10.07.1991, împotriva încheierii de ședință din 29.12.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-
Dispune plata din fond.J a onorariilor cuvenite apărătorilor din oficiu Av. și Av., în sumă de câte 100 lei.
Obligă recurenții la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de câte 200 lei fiecare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.01.2010.
PREȘEDINTE DE COMPLET, JUDECĂTORI, - - - - -
- -
Grefier,
Jud. fond:
Red.Jud.Recurs:
Tehnored.: 2 ex.
11.01.2010
Președinte:Marius Cristian EpureJudecători:Marius Cristian Epure, Viorica Lungu, Eleni
