Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 744/2009. Curtea de Apel Constanta

Jurisprudenţă şi speţe de drept penal (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DECIZIA PENALĂ NR.744/

Ședința publică din data de 17 decembrie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu

JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu

JUDECĂTOR 3: Maria

Grefier -

Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -

S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații:

- - domiciliat în C,-, -.7,. D,. 69;: C,-, -.2,. C,. 44;

- - domiciliat în C,-,. 16,. C,. 4, județul C;

- - domiciliat în C, bd. - nr. 299,. 3.B,. A,. 5,. 24, județul C împotriva deciziei penale nr. 66 din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 470 din 30.04.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, inculpații fiind trimiși în judecată pentru infracțiunile prevăzute și pedepsite de art. 215 cod penal, art. 290, art. 291 cod penal.

Și cererea formulată de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poata Albă, intitulată contestație la mandatul de executare.

La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare, conform art. 297 cod procedură penală, se prezintă:

- intimatul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul din oficiu al acestuia - avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 1236/26.02.2009, emisă de Baroul Constanța;

Se constată lipsa:

- recurentului inculpat pentru care răspunde apărătorul din oficiu al acestuia - avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 1233/26.02.2009, emisă de Baroul Constanța;

-recurentului inculpat pentru care răspunde apărătorul ales al acestuia - avocat - - baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;

- recurentului inculpat și a apărătorului ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.52554/2009, emisă de baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.

- intimatului inculpat pentru care răspunde apărătorul ales al acestuia - avocat, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar;

- intimatei parte vătămată Banca Comercială Română;

- intimatei parte civilă BCR Asigurări Sucursala

Prin referatul oral al cauzei, grefierul de ședință învederează instanței că a luat legătura telefonic cu Biroul Evidență din cadrul Penitenciarului Poarta Albă, care a comunicat că inculpatul este condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare prin sentința penală nr.470/2008 a Judecătoriei Constanța, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune; executarea pedepsei a început la data de 21 august 2009 în baza mandatului de executare ne.806/2009.

Procedura este legal îndeplinită cu respectarea disp.art.176-181 Cod procedură penală.

În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală,

Intimatulinculpat, având cuvântul, precizează că a formulat o cerere ce a fost intitulată contestație la mandatul de executare, însă prin care se critică nelegalitatea și netemeinicia deciziei penale nr. 66 din 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 470 din 30.04.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.

Avocat, apărător din oficiu al intimatului inculpat, având cuvântul, precizează că i-a explicat acestuia care sunt posibilitățile iar în urma acestui răspuns, rezultă că acesta nu a formulat acele motive în termenul de recurs și nu poate fi repus în termen.

De asemenea, precizează că de aceea a solicitat termen pentru a i se comunica referințe de la penitenciar cu privire la mandat și la împrejurarea dacă poate fi repus în termenul de recurs de 10 zile de la începerea executării pedepsei.

În urma discuțiilor purtate cu intimatul inculpat, precizează că acesta a înțeles că cererea depusă de acesta la dosar să fie motive de recurs.

Curtea, față de precizările intimatului inculpat prin cererea atașată la dosarul cauzei la fila 118, înțelege să critice decizia din apel pronunțată de Tribunalul Constanța, raportat la faptul că s-a menținut condamnarea pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa și nu aspecte legate de emiterea și punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii, califică cererea ca fiind o cerere de recurs declarat împotriva deciziei penale nr.66/04.02.2009 și a sentinței penale nr. 470 din 30.04.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.

Curtea, față de lipsa apărătorului ales al recurentului inculpat, avocat, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare, conform art. 297 cod procedură penală,se prezintă:

- intimatul inculpat - în stare de arest și asistat de apărătorul din oficiu al acestuia - avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 1236/26.02.2009, emisă de Baroul Constanța;

Se constată lipsa:

- recurentului inculpat pentru care răspunde apărătorul din oficiu al acestuia - avocat conform împuternicirii avocațiale nr. 1233/26.02.2009, emisă de Baroul Constanța;

-recurentului inculpat pentru care răspunde apărătorul ales al acestuia - avocat - - baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat;

- recurentului inculpat pentru care răspunde apărătorul ales al acestuia - avocat - în baza împuternicirii avocațiale nr.52554/2009, emisă de baroul d e Avocați C - Cabinet Individual de Avocat.

- intimatului inculpat pentru care răspunde apărătorul ales al acestuia - avocat, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar;

- intimatei parte vătămată Banca Comercială Română;

- intimatei parte civilă BCR Asigurări Sucursala

În conformitate cu disp.art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri noi de solicitat și nici excepții de ridicat.

Curtea, față de precizările făcute la prima strigare a cauzei de către intimatul inculpat, invocă excepția tardivității cererii de recurs formulată de acesta.

Curtea, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Avocat,apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, consideră că față de datele de la dosar, recursul declarat de intimatul inculpat, este tardiv formulat.

Motivele de recurs sunt cele prevăzute de disp.art.385⁹pct.13,14 și pct.18 Cod procedură penală.

Cu privire la primul motiv de recurs invocat, raportat la textul de lege invocat - art.215 alin.1 Cod penal.

În cauză, consideră că nu poate fi vorba de inducere în eroare atâta vreme cât banca a avut la dispoziție toată documentația și toată puterea de a verifica amănunțit orice document iar două comisii, nun umai una, au stabilit că totul este în regulă și au aprobat acordarea împrumutului, motiv pentru care, nu se poate admite că banca a fost înșelată și nici că a fost intenție de inducere în eroare.

Este important a se observa că împrumutul s-a acordat în aceeiși zi, fapt care se întâmplă destul de rar dar aceasta scoate în evidență practic dezinteresul băncii pentru verificarea documentelor, neavând timpul util de ale verifica în aceiași zi.

Pe aceiași linie, apreciază că se înscriu și celelalte cerințe ale constituirii actelor materiale în cauză a infracțiunii de înșelăciune, respectiv obținerea unui folos material injust, care nu poate fi gândit astfel deoarece, o bancă dă un împrumut cu condiția rambursării lui.

De asemenea, învederează că nu s-a stabilit prin nici un text de lege în ce stadiu trebuie să fie acel contract de muncă pentru a fi luat în considerare de bancă.

Privind prevederile art.215 alin.3 Cod penal, apreciază pe considerentele expuse anterior că, nu a existat nicio eroare și mențiunea "în eroare a băncii".

Solicită a se observa că, nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă că banca nu ar fi încheiat contract cu inculpatul în aceleași condiții chiar și fără a prezenta un contract individual de muncă sau adeverință de salarizare.

Interesul băncii întotdeauna este acela de a contracta și de a acorda credite, contractul dintre bancă și inculpat fiind valabil, necerându-se niciodată anularea acestuia.

de complexă ar fi fost cauza consideră că aceasta era de natură civilă și nu penală.

De altfel și instanța supremă s-a pronunțat într-o cauză asemănătoare, în acest sens, stabilind că dacă între părți a intervenit un contract civil, el se soluționează de instanța civilă.

Concluzia nu poate fi decât aceea că, soluția de condamnare este greșită deoarece între părți a intervenit un contract civil iar un litigiu între ele trebuia soluționat de o instanță civilă și nu penală.

Consideră că alineatele 1,2, și 3 ale art.215 Cod penal nu sunt aplicabile inculpatului și în concluzie, fie nu este realizată latura obiectivă, impunându-se achitarea în baza disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 al.1 lit."d" Cod procedură penală, respectiv faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii.

Același aspect fiind și cu privire la latura subiectivă - intenția, fie fapta nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care se impune achitarea în baza disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 al.1 lit."b" Cod procedură penală.

Privind infracțiunea de uz de fals, solicită a se observa următoarele: caracterul fals al înscrisurilor sub semnătură privată, în speță - contractul individual de muncă semnat, nu este realizat deoarece modalitatea de falsificare prevăzută de art.288 al.1 Cod penal, respectiv contrafacerea scrierii sau alterarea materială a înscrisurilor nu s-a realizat, nefiind invocată nici în actul de sesizare a instanței, astfel că fapta inculpatului de a-l folosi, nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.291 Cod penal, sub aspectul laturii obiective, lipsind cerința esențială de alterare a înscrisului prin formele prevăzute de art.288 Cod penal, modalitate cerută de lege și prin înscrisurile sub semnătură privată, uzul de fals neputând fi realizat decât prin folosirea unui înscris oficial sau unui înscris sub semnătură privată.

Cu privire la al doilea motiv de recurs, privind greșita individualizare a faptei, apreciază că, instanța ar fi trebuit să aibă în vedere că nu s-a dovedit existența unui plan infracțional, nu s-a dovedit că inculpatul avea întocmit un document pentru a-l folosi ulterior, în scopul inducerii în eroare.

Apreciază că trebuia avut în vedere că pericolul social era minim, fiind vorba despre o sumă de bani destul de mică și având în vedere și caracterul comercial al activității, importantă era de luat în seamă de către instanță și, culpa băncii care nu a făcut nimic pentru a verifica documentele respective.

Cu privire la al treilea motiv de recurs, consideră că eroarea constă în aceea că, instanța a reținut în mod greșit că faptele s-au săvârșit în interiorul termenului de încercare întrucât inculpatul fusese condamnat iar hotărârea devenise definitivă la data de 23 februarie 2003, fapta fiind descoperită după data de 23 august 2005, deci mult după expirarea termenului de încercare.

În consecință, solicită admiterea recursului, rejudecarea cauzei și pentru primul motiv de recurs invocat, achitarea după cum a solicitat sau dacă instanța va respinge argumentările sale, solicită aplicarea unei pedepse îndreptate spre minimul general cu suspendarea executării pedepsei, pentru infracțiunea de înșelăciune iar în ceea ce privește infracțiunea de uz de fals, solicită achitarea în baza disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 al.1 lit."d" Cod procedură penală, faptei îi lipsește unul din elementele constitutive - intenția, fie fapta nu este prevăzută de legea penală, motiv pentru care se impune achitarea în baza disp.art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 al.1 lit."b" Cod procedură penală.

Depune la dosarul cauzei concluzii scrise și practică judiciară.

Avocat -,apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că motivele de recurs sunt cele prevăzute de disp.art.385⁹pct.17 și art.18 Cod procedură penală și anume, faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică.

Apreciază că nu putea fi reținută săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma tentativei în sarcina inculpatului.

De asemenea, s-a comis o gravă eroare de fapt având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare.

Situația de fapt nu a fost corect reținută de rechizitoriu și nici încadrarea juridică, în mod greșit reținând și instanța de apel aceiași situația de fapt și aceiași încadrare juridică.

Totodată, apreciază că nu s-a probat că inculpatul a avut o înțelegere cu ceilalți inculpați, dimpotrivă a rezultat că inculpatul în calitate de asociat al unei societăți, a întocmit formele de angajare pentru inculpat și i-a solicitat acestuia să întocmească cerere de obținere a creditului la Sucursala BCR C pentru suma de 34.500 RON, pentru nevoi personale, din care inculpatul să-și rețină salariul iar restul să-l înmâneze susnumitului.

Inculpatul a semnat, după cum rezultă de altfel din procesul verbal de constatare grafologică, numai contractul de muncă, actul adițional și cererea de credit.

Față de aceste considerente, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri recurateiar prin rejudecare, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul disp.art. 11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală și anume, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, lipsa laturii subiective și anume, intenția.

Cu privire la tardivitatea cererii de recurs formulată de inculpatul, apreciază că această cerere trebuia făcută în maxim 10 zile de la începerea executării pedepsei, urmând ca instanța să aprecieze asupra admiterii acesteia.

Cu privire la celelalte recursuri declarate în cauză, lasă la aprecierea instanței.

Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri recurate și rejudecând, să se dispună achitarea acestuia în baza art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, nefiind îndeplinită latura subiectivă - intenția.

Cazul de casare fiind cel prevăzut de disp.art.385⁹pct.17 și 18 Cod procedură penală.

Consideră că nu a rezultat din probele administrate în cauză existența unui plan infracțional între inculpați, nu a fost probată nicio înțelegere între aceștia.

Singurul aspect al faptelor săvârșite de inculpat este acela că a întocmit formele de angajare, a semnat contractul de muncă și actul adițional și cererea de credit, inculpatul fiind de bună credință.

Apreciază că ambele hotărâri pronunțate în cauză sunt nelegale și netemeinice.

Lasă la aprecierea instanței cu privire la tardivitatea cererii de recurs formulată de inculpatul.

Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, cu privire la cererea de recurs formulată de acesta, solicită a se observa că așa cum rezultă din precizările făcute în adresa emisă de Penitenciarul Poarta Albă, acesta a început executarea pedepsei la data de 21 august 2009 iar cererea pe care a formulat-o către Curtea de APEL CONSTANȚA la data de 12.10.2009, a fost peste termenul prevăzut de lege, motiv pentru care instanța urmează a aprecia.

Solicită analizarea recursurilor care au fost formulate în cauză de ceilalți coinculpați și admiterea a acestora întrucât le consideră întemeiate motivele invocate de aceștia iar analizând și reținând aceste recursuri să se facă aplicarea disp.art.385⁷Cod procedură penală, referitor la efectul extensiv al recursului.

Așa cum rezultă din probele care au fost administrate în cauză, inițiativa săvârșirii infracțiunii prevăzută de art.215 alin.1,2 și 3 Cod penal, îi aparține inculpatului.

Pe cale de consecință, solicită achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit."a" raportat la art.10 lit."d" Cod procedură penală pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, celor două fapte lipsindu-le latura subiectivă - intenția.

În situația în care se va aprecia că acest motiv de recurs, respectiv cel prevăzut de disp.art.385⁹pct.18 Cod procedură penală este nefondat, solicită a se lua în considerare și cel prevăzut de disp.art.385⁹pct.14 Cod procedură penală care se referă la individualizarea pedepsei și a se avea în vedere atât circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunilor cât și circumstanțele personale ale inculpatului, poziția sa procesuală.

Solicită a se da o mai mare eficiență disp.art.72 alin.2 Cod penal și art.76 lit."c," Cod penal.

Pentru aceste motive, solicită admiterea în principal a recursurilor declarate de ceilalți inculpați și extinderea efectelor acestora și cu privire la inculpatul.

Avocat, apărător ales al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpatul, ca tardiv.

Urmează ca instanța să aprecieze asupra recursurilor declarate de ceilalți inculpați.

Raportat la materialul probator administrat în cauză urmează a se aprecia de instanță dacă există motive de nelegalitate și netemeinicie așa cum au fost invocate de recurenți.

Curtea, înainte de a da cuvântul reprezentantului parchetului, pune în discuție, din oficiu, cazul de casare prevăzut de art.385¹⁵pct.10 Cod procedură penală, raportat la faptul că, deși apelanții inculpați prezenți în instanță, au solicitat să fie audiați, instanța de apel nu a procedat la audierea acestora și nu le-a pus în vedere dispozițiile art.70 alin.2 Cod procedură penală, în condițiile în care niciunul dintre inculpați, nu recunoaște săvârșirea faptelor.

Avocat,apărătorul din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul precizează că este de acord cu acest motiv de casare invocat.

Avocat -,apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul solicită a se avea în vedere și acest motiv de casare invocat.

Avocat, apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul,

Avocat, apărător ales al intimatului inculpat, având cuvântul, solicită trimiterea cauzei spre rejudecare pentru garantarea dreptului la apărare al inculpaților.

Avocat, apărător din oficiu al recurentului inculpat, având cuvântul, consideră că acest motiv de casare invocat de instanță din oficiu, este întemeiat și se impune casarea soluției pronunțată de instanța de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru garantarea dreptului la apărare.

Solicită, anularea formelor de executare pentru inculpat.

Procurorul,având cuvântul, solicită respingerea recursului inculpatului, ca tardiv introdus, peste termenul de 10 zile prevăzut de art.385³alin.2 Cod procedură penală.

Solicită a se observa că declarația sa ca fiind intitulată "recurs", este formulată prin poștă la data de 06.10.2009, decizia tribunalului rămânând definitivă pentru acesta în februarie 2009 și nu se poate discuta mici despre repunerea în termen a recursului sau despre un recurs peste termen în raport de faptul că nu este îndeplinit termenul de 10 zile de la începerea executării pedepsei, termen în care putea să formuleze acest recurs.

Cu privire la motivul de casare invocat din oficiu de instanță, precizează că într-adevăr nu le-a fost garantat dreptul la apărare inculpaților, inculpați care au fost prezenți și au solicitat chiar audierea iar instanța de apel nu a făcut nicio precizare despre faptul că li s-a pus în vedere disp.art.70 alin.2 Cod procedură penală, în această situație și în condițiile în care ei nu recunosc săvârșirea faptelor, consideră că se impune casarea deciziei Tribunalului Constanța și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru audierea inculpaților și garantarea dreptului la apărare al acestora.

Dacă instanța nu-și va însuși acest punct de vedere și nu va aprecia că este incident acest motiv de casare, cu privire la motivele invocate de inculpați, consideră că nu este incident niciunul din motivele de casare invocate și ca atare, solicită resoingerea acestora ca nefondate.

Solicită a se observa că pe fondul cauzei, atât instanța de fond cât și instanța de apel au analizat toate probele și au ajuns la concluzia lipsită de orice echivoc, că inculpații se fac vinovați de infracțiunile reținute în sarcina lor.

De asemenea, apreciază că nu ne aflăm în fața unor fapte de natură civilă.

Consideră că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care inculpații au fost condamnați de instanța de fond, hotărâre care a fost menținută și de instanța de apel.

Apreciază că pedepsele aplicate inculpaților sunt corect individualizate, instanța de fond reținând în sarcina fiecăruia dintre inculpați circumstanțele atenuante și a coborât pedepsele sub minimul special prevăzut de lege, precum și circumstanțele personale ale acestora.

Pe cale de consecință, solicită menținerea soluțiilor pronunțate în cauză.

Cu privire la anularea formelor de executare ale inculpatului, solicită anularea acestora conform legii.

Intimatulinculpat, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile apărătorului său.

Instanța ia cauza în pronunțare.

Asupra recursurilor penale de față:

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că, prin sentința penală nr.470/30.04.2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art.290 cod penal cu aplic. art.41 alin.2, art.74 lit. a si art.76 lit. e cod penal, condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 luni închisoare iar în baza art.26 rap. la art.215 alin.1,2,3 cod penal cu aplic. art.41 alin.2, art.74 lit. a si art.76 lit. c cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare, pedepse care, în baza art.33 lit. a - art. 34 lit. b cod penal, au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

In baza art.81 cod penal s-a dispus suspendarea condiționată executării pedepsei rezultante pe o durata de 4 ani, termen de încercare stabilit potrivit art.82 cod penal, iar în baza art.359 cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 cod penal.

În baza art.71 cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a si lit. b cod penal, fiind suspendată executarea pedepsei accesorii potrivit art.71 alin.4 cod penal

În baza art.215 alin.1,2,3 cod penal cu aplic. art.37 lit. a, art.74 alin.2 si art.76 lit. c cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare iar în baza art.291 cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, art.74 alin.2 si art. 76 lit. e cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pedepse care, în baza art.33 lit. a - art. 34 lit. b cod penal, au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

In baza art.71 cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art.64 alin.1 lit. a teza a II a si lit. b cod penal.

În baza art. 61 cod penal s-a menținut liberarea condiționată privind restul de 1.067 de zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicata inculpatului prin sentința penală nr.2367/2003 a Judecătoriei Medgidia.

În baza art.215 alin.1,2,3 cod penal cu aplic. art.74 alin.2 si art.76 lit. c cod penal a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 2 ani închisoare iar în baza art.291 cod penal cu aplic. art.74 alin.2 si art.76 lit. e cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pedepse care, în baza art.33 lit. a - art. 34 lit. b cod penal, au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.

În baza art.83 cod penal s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr.326/11.02.2003 a Judecătoriei Constanta definitiva la 23.02.2003 si s-a adăugat această pedeapsă la pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare inculpatul urmând să execute pedeapsa de 2 ani si 6 luni inchisoare.

În baza art.71 cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a si lit. b cod penal.

În baza art.20 rap. la art.215 alin.1,2,3 cod penal cu aplic. art.37 lit. a, art.74 alin.2 si art.76 lit. d cod penal a fost condamnat pe inculpatul la pedeapsa de 1 an închisoare iar în baza art.291 cod penal cu aplic. art. 37 lit. a, art.74 alin.2 si art. 76 lit. e cod penal a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 luni închisoare, pedepse care, în baza art.33 lit. a - art. 34 lit. b cod penal, au fost contopite, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.

În baza art.71 cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a si lit. b cod penal.

In baza art. 61 cod penal s-a menținut liberarea condiționată privind restul de 1.023 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani si 6 luni închisoare aplicată acestuia prin sentința penală nr.8166/2004 a Judecătoriei Mangalia.

În baza art.71 cod penal s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a teza a II a si lit. b cod penal.

În baza art.61 cod penal s-a menținut liberarea condiționata privind restul de 914 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani si 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 944/1999 a Judecătoriei Constanta.

S-a luat act ca Banca Comerciala nu s-a constituit parte civila in cauză și ca BCR Asigurari SA a renunțat la pretențiile civile formulate.

In baza art. 118 lit. e cod penal s-a confiscat de la inculpatul suma de 11.196,60 lei si de la inculpatul suma de 12.634,81 lei.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut următoarele:

Inculpatul, în calitate de asociat unic și
administrator, a înființat, în anul 1994 SC SRL C, societate înregistrată în evidențele ORC de pe lângă Tribunalul Constanța sub nr. J l-, al cărei principal obiect de activitate îl constituiau construcțiile de clădiri și lucrări de geniu.

Societatea comercială administrată de către inculpatul nu a mai desfășurat activități comerciale din anul 2002, astfel cum rezultă din fișa sintetică a persoanei juridice și din adresa nr. 6128/11.08.2005, prin care ITM C, comunică faptul că, societatea nu a mai înregistrat contracte de muncă sau acte adiționale ale acestora, din luna octombrie 2002.

La începutul lunii august 2005, inculpatul i-a cunoscut pe inculpații, și, persoane fară loc de muncă, stabilind cu aceștia să obțină sume de bani cu titlu de credite de la banca, prin prezentarea unor documente contrafăcute, care aveau rolul de a atesta împrejurarea că solicitanții împrumuturilor întrunesc condițiile necesare pentru acordarea acestora, respectiv desfășoară activități remunerate și sunt angajați pe bază de contracte de muncă.

La data de 03.08.2005 inculpatul s-a prezentat la sediul BCR - Sucursala Județeană C și a solicitat acordarea unui credit în cuantum de 10.000 lei, pe 60 luni, prezentând martorei, angajată în funcția de consilier client, copia unui contract de muncă, pretins înregistrat la ITM C sub nr. 10689/19.03.2003, din care reieșea că inculpatul este angajat la SC "" SRL, ca fierar betonist, pe perioadă nedeterminată, începând cu 15.03.2003, dată la care, acesta executa o pedeapsă privativă de libertate, copia actului adițional nr.3/30.09.2003, pretins înregistrat la ITM C sub nr. 12683/15.10.2003, din care reieșea că, începând cu 30.-, salariul brut lunar i se majorează la 786 lei, copia actului adițional nr.16/2004 din 01.08.2004, pretins înregistrat la ITM C sub nr. 6231 /14.08.2004, din care reieșea că, începând cu 01.08.2004, salariul brut lunar se majorează la 1.607 lei, adeverința de salariu nr.246/22.07.2005, în original, emisă de SC "" SRL și semnată de directorul general inculpatul și directorul economic, din care reieșea împrejurarea că inculpatul este angajat în cadrul societății din anul 2003, că are o vechime în muncă de 13 ani și 2 luni și că, în ultimele trei luni, a realizat un salariu net în cuantum de câte 1.120 lei și copia cărții sale de identitate.

Pe baza acestor documente, martora a completat computerizat formularul tipizat denumit "Cerere de credit pentru persoane fizice" pe care inculpatul l-a semnat pe fiecare pagină, și s-a încheiat între instituția bancară și inculpatul, contractul de credit bancar nr.2529/03.08.2005, fiind remisă acestuia, cu titlu de împrumut, suma de 10.000 lei, sumă pe care nu a rambursat-

Din concluziile raportului de constatare tehnico - științifică grafică nr. - din data de 05.10.2006, rezultă că scrisul ce completează rubricile contractului de muncă, ale adeverinței de salariu, mențiunile "Conform cu originalul. ", precum și semnăturile de pe aceste înscrisuri la rubricile "Reprezentant legal", "Administrator/Asociat" și, respectiv, "Director general" au fost executate de inculpatul, iar semnăturile executate la rubricile "" din conținutul contractului de muncă și al actelor adiționale, precum și cele de la rubricile "Împrumutat/" de pe adeverința de salariu și al cererii de credit au fost executate de inculpatul.

La aceeași dată, respectiv 02.08.2005, inculpatul s-a prezentat la sediul aceleiași instituții bancare și a solicitat acordarea unui credit în cuantum de 11.500 lei pe 60 luni, prezentând martorei copia unui contract de muncă, pretins înregistrat la ITM C sub nr. 10672/19.03.2003, din care reieșea că inculpatul este angajat în cadrul SC "" SRL C ca zidar, pe o perioadă nedeterminată, începând cu 15.03.2003 și este retribuit cu un salariu lunar brut de 296 lei, copia actului adițional nr.4/ 01.10.2003, pretins înregistrat la ITM C sub nr. 12679/15.10.2003, potrivit cu care, începând cu 01.10.2003, salariul brut lunar se majorează la 750 lei, copia actului adițional nr.17/2004 din 01.08.2004, pretins înregistrat la ITM C sub nr. 6234/14.08.2004, potrivit cu care, începând 01.08.2004, salariul brut lunar se majorează la 1.552 lei, adeverința de salariu nr.258/25.07.2005, în original, emisă de SC "" SRL C și semnată de către directorul general și directorul economic, din care reieșea împrejurarea că inculpatul este angajat în cadrul societăți din anul 2003, că are o vechime în muncă de 16 ani și 3 luni și că, în ultimele trei luni, a realizat un salariu net în cuantum de câte 1.082 lei și copia cărții de identitate

Pe baza acestor documentele contrafăcute, puse la dispoziție de către inculpatul, martora a completat computerizat formularul denumit " Cerere de credit pentru persoane fizice" pe care inculpatul l- semnat, pe fiecare pagină, la rubrica "" și s-a încheiat, la 03.08.2005, între instituția bancară și inculpatul contractul de credit bancar nr. 2527/03.08.2005, fiind remisă cu titlu de împrumut suma de 11.500 lei, pe care acesta avea obligația de aor estitui în 60 de rate lunare, fiind achitată o singură, în valoare de 2.500 lei.

Din concluziile raportului de constatare tehnico - științifică grafică nr. - din data de 05.10.2006, rezultă că scrisul ce completează rubricile contractului de muncă, ale actelor adiționale la acesta, ale adeverinței de salariu, mențiunile "Conform cu originalul. ", precum și semnăturile realizate pe aceste înscrisuri la rubricile "Reprezentant legal",_"Administrator/Asociat" și, respectiv, "Director general" au fost executate de către inculpatul, în timp ce semnăturile depuse la rubricile "" din conținutul contractului de muncă și al actelor adiționale, precum și cele depuse la rubricile "Împrumutat/" din conținutul adeverinței de salariu și al cererii de credit au fost executate de către inculpatul .

La data de 09.08.2005, inculpatul
s-a prezentat la sediul aceleiași instituții bancare si a solicitat acordarea unui credit in cuantum de 11.500 lei, pe 60 luni, prezentând martorei, angajată in funcția de manager relații, copia unui contract de muncă, pretins înregistrat la ITM C sub nr. 10679/19.03.2003, potrivit cu care, inculpatul este angajat la SC "" SRL ca electrician auto, pe perioadă nedeterminată, începând cu 05.03.2003, dată la care, în realitate, acesta executa o pedeapsă privativă de libertate, fiind retribuit cu un salariu lunar brut de 325 lei, copia actului adițional nr. 5/2003 la contractul de muncă din 01.10.2003, pretins înregistrat la ITM C sub nr. 12682 din 15.10.2003, potrivit cu care, începând cu 01.10.2003, salariul brut lunar i se majorează la 795 lei, copia actului adițional nr.18/2004 din 01.08.2004, pretins înregistrat la ITM C sub nr. 6236 din 14.08.2004, potrivit cu care, începând cu 01.08.2004, salariul brut lunar i se majorează la 1.658 lei, adeverința de salariu nr.276/27.07.2005, în original, emisă de către SC "" SRL C și semnată de către directorul general și directorul economic, din care reieșea, împrejurarea că inculpatul este angajat în cadrul acestei societăți din anul 2003, că are o vechime în muncă de 10 ani și 2 luni și că, în ultimele trei luni, a realizat un salariu net în cuantum de câte 1.120 lei și copia cărții de identitate

Cu același prilej, inculpatul a completat olograf un formular tipizat denumit " cerere de credit pentru persoane fizice " înregistrat în evidențele instituției bancare sub nr. 20722/09.08.2005, în conținutul căruia a înscris aceleași date nereale ce rezultau din înscrisurile contrafăcute, document semnat la rubrica "Împrumutat" de către inculpat.

Întrucât martora a avut suspiciuni cu privire la autenticitatea înscrisurilor prezentate, a procedat la verificarea datelor referitoare la calitatea de angajat a inculpatului, solicitând relații la ITM C, care, prin adresa nr. 6128/11.08.2005, a comunicat că inculpatul nu figurează în evidente ca fiind angajat în baza vreunui contract de muncă, precum și faptul ca documentele prezentate de acesta nu sunt înregistrate la ..M Constanta, iar ștampilele aplicate pe înscrisurile respectiv nu aparțin instituției, fapt pentru care, cererea de creditare a fost respinsă.

Din concluziile raportului de constatare tehnico - științifică grafică nr. - din 05.10.2006 rezultă că, scrisul ce completează rubricile contractului de muncă nr. 10679/19.03.2003, ale actelor adiționale, ale adeverinței de salariu, mențiunile "Conform cu originalul. ", precum și semnăturile depuse în aceste înscrisuri la rubricile "Reprezentant legal", "Administrator/Asociat" și, respectiv, "Director general" au fost executate de către inculpatul, în timp ce semnăturile depuse la rubricile "" din conținutul contractului de muncă și al actelor adiționale, precum și cele depuse la rubricile "Împrumutat/" din conținutul adeverinței de salariu și al cererii de credit au fost executate de către inculpatul .

La data de 10.08.2005, inculpatul s-a prezentat la sediul aceleiași instituții bancare si a solicitat acordarea unui credit in cuantum de 34.500 lei, pe 120 luni, prilej cu care, a prezentat martorei, angajată în funcția de manager relații,copia unui contract de muncă, pretins înregistrat la ITM C sub nr. 11986 din 18.05.2003, din care reieșea că, inculpatul este angajat la SC "" SRL C ca director comercial, pe o perioadă nedeterminată, începând cu 05.05.2003, dată la care, în realitate, sus-numitul executa o pedeapsa privativa de libertate, fiind retribuit cu un salariu lunar brut de 168 lei, copia actului adițional nr. 3/2004 din 03.01.2004, pretins înregistrat la ITM C sub nr. 278/19.01.2004, din care reieșea că, începând cu 03.01.2004, salariul brut lunar se majorează la 2.480 lei, copia actului adițional nr. 4/2005 din 05.01.2005, pretins înregistrat la ITM C sub nr. 376/17.01.2005, din care reieșea că, începând cu 05.01.2005, salariul brut lunar se majorează la 4.100 lei, adeverința de salariu nr. 274/27.07.2005, în original, emisă de SC "" SRL C și semnată de directorul general și directorul economic, din care reieșea împrejurarea că inculpatul este angajat în cadrul acestei societăți din anul 2003, că are o vechime în muncă de 15 ani și 8 luni și că, în ultimele trei luni, a realizat un salariu net în cuantum de câte 2.858 lei, adeverința nr.71860/09.08.2005, în original, pretins emisă ITM C și purtând ștampila acestei instituții, cât și ștampila inspectorului -, prin care se atesta că inculpatul figurează în evidențele instituției ca fiind angajat în cadrul SC "" SRL în baza contractului de muncă înregistrat sub nr. 11986/18.05.2003 și copia cărții de identitate.

Inculpatul a completat olograf un formular tipizat denumit "Cerere de credit persoane fizice" înregistrat sub nr. 20951/10.08.2005, în conținutul căruia a înscris aceleași date nereale ce rezultau din înscrisurile contrafăcute, document semnat de acesta la rubrica "împrumutat".

Întrucât martora, a avut suspiciuni cu privire la autenticitatea acestora, a procedat la verificarea datelor, sens in care a solicitat relații ITM C, care prin adresa nr. 6128/ 11.08.2005, a comunicat că inculpatul nu figurează în evidente ca fiind angajat în baza vreunui contract de muncă, precum și faptul că documentele prezentate de acesta nu sunt înregistrate la ITM Constanta, că adeverința nr.71860/09.08.2005 nu a fost emisă de aceasta autoritate, iar ștampilele aplicate nu aparțin instituției, fapt pentru care, cererea de creditare a fost respinsă.

Din concluziile raportului de constatare tehnico - științifică grafică nr. -/05.10.2006, rezultă că, scrisul ce completează rubricile contractului de muncă nr. 11986/18.05.2003, ale actelor adiționale, ale adeverinței de salariu mențiunile "Conform cu originalul. ", precum și semnăturile depuse în aceste înscrisuri, la rubricile "Reprezentant legal", "Administrator/Asociat" și "Director general" au fost executate de către inculpatul, în timp ce semnăturile depuse la rubricile "" din conținutul contractului de muncă și al actelor adiționale, precum și cele depuse la rubricile "Împrumutat/" din conținutul adeverinței de salariu și al cererii de credit au fost executate de către inculpatul .

Materialul probator avut în vedere la soluționarea cauzei este reprezentat de plângerea formulată de BCR, adresele părții vătămate privind documentele prezentate de inculpați la bancă, cererile de credit completate de inculpați contractul de credit încheiat cu inculpatul,contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.2527/3.08.2005, adresele nr. 7858/8.06.2006 si 6128/11.08.2005 emise de ITM, raportul de constatare tehnico-stiintifica grafica nr.-/5.10.2006, declarațiile martorelor si și declarațiile inculpaților in care, deși au recunoscut săvârșirea faptelor, în încercarea de a-și diminua propria implicare în inițierea și derularea activității infracționale, fiecare dintre aceștia a susținut versiuni contradictorii.

Instanța de fond a constatat ca faptele există, constituie infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată inculpații si au fost comise de aceștia.

S-a reținut, pentru fiecare inculpat, incidența dispozițiilor art. 33 lit. a cod penal, care reglementează concursul real de infracțiuni.

În ceea ce îl privește pe inculpatul, s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie reglementată de art.37 lit. a cod penal, infracțiunile fiind comise în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei de 9 ani închisoare stabilită prin sentința penală nr.2367/14.10.2003 a Judecătoriei Medgidia, având un rest neexecutat de 1.067 zjle și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.61 cod penal, fiind menținută liberarea condiționată.

Referitor la inculpatul, s-a reținut incidența dispozițiilor art.83 alin.1 cod penal, întrucât infracțiunile reținute în sarcina sa au fost comise în termenul de încercare al pedepsei de 6 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 326/11.02.2003 a Judecătoriei Constanța și pentru care s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.

În ceea ce îl privește pe inculpatul, s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie reglementată de art.37 lit. a cod penal, infracțiunile fiind comise în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, stabilită prin sentința penală nr.8166/20.02.2004 a Judecătoriei Mangalia, având un rest neexecutat de 1023 zile și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.61 cod penal, fiind menținută liberarea condiționată.

Referitor la inculpatul s-a reținut starea de recidivă postcondamnatorie reglementată de art.37 lit. a cod penal, infracțiunile fiind comise în timpul liberării condiționate din executarea pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare stabilită prin sentința penală nr. 944 din 19.02.1999 a Judecătoriei Constanța, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 688 din 03.06.1999 a Tribunalului Constanța, având un rest neexecutat de 914 zile și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art.61 cod penal, fiind menținută liberarea condiționată.

S-a reținut, pe latura civilă, că, prin faptele comise de către inculpații și, partea vătămată Banca Comercială Română, Sucursala Județeană Constanta a suferit un prejudiciu în cuantum total de 23831,41 lei, sumă cu care asigurătorul BCR ASIGURĂRI, prin reprezentanții săi legali, subrogându-se în drepturile creditorului mai sus menționat, a precizat că se constituie parte civilă în procesul penal, la această sumă urmând a se adăuga dobânda legală, reglementată de nr.OG 9/2000, până la data achitării efective a debitului principal.

Întrucât infracțiunile de înșelăciune comise de către învinuiții și au rămas în faza tentativei, partea vătămată Banca Comercială Română A - Sucursala Județeană C nu a suferit nici un prejudiciu, în cauză neexistând constituire de parte civilă.

Împotriva susmenționatei sentințe au formulat apel inculpații, și.

Prin decizia penală nr.66/04.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, s-a dispus, în baza art. 379 pct. 1 lit. b cod procedură penală, respingerea, ca nefondate, a apelurilor declarate de inculpații, și, fiind obligați apelanții, în baza art. 192 alin 2 cod procedură penală, la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 60 lei fiecare.

Totodată, în baza art. 379 pct. 2 lit. a cod procedură penală, s-au admis apelurile declarate de inculpații și, s-a desființat, în parte, sentința penală nr.470/30 04 2008 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, și rejudecând s-a dispus reducerea cuantumului sumei confiscate de la inculpatul, de la 11.196,60 lei la 10.000 lei iar de la inculpatul, de la 12634,81 lei la 9.000 lei și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 192 alin 3 Cod procedură penală:

Cheltuielile judiciare avansate în apelurile inculpaților și rămân în sarcina statului.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut următoarele:

Instanța de fond a procedat mai întâi la stabilirea situației de fapt, realizând o apreciere completă și corectă a întregului material probator administrat în cauză, atât în faza de urmărire penală, cât și în cursul cercetării judecătorești, stabilind o încadrare juridică corespunzătoare a faptelor.

S-a apreciat că, instanța de fond a realizat o analiză corectă a actelor și lucrărilor cauzei, astfel cum corect a fost realizată de către instanța de fond și care demonstrează, fără nici un dubiu, vinovăția inculpaților pentru infracțiunile reținute.

S-a constatat că, nu sunt întemeiate criticile aduse hotărârii primei instanțe de către inculpați în sensul că in cauza lipsește unul dintre elementele constitutive ale infracțiunii respectiv latura subiectiva -intenția.

Totodată, s-a considerat că, nu se poate reține că pedeapsa aplicată inculpatului este mare și că, în mod eronat instanța de fond nu a reținut în favoarea sa circumstanțe atenuante si nu le-a dat eficiență, întrucât, atât pentru stabilirea cuantumului pedepsei pentru infracțiunea reținută, cât și pentru stabilirea modalității de executare prima instanță a analizat echilibrat toate aspectele invocate, dând eficiență tuturor criteriilor impuse de legiuitor, pedeapsa aplicata fiind de natură a atinge exigențele necesare pentru atingerea scopului legii penale într-un stat de drept, astfel încât, pedepsele aplicate inculpaților sunt corect individualizate

o atitudine moderată și echilibrată în aprecierea tuturor datelor de natură a caracteriza fapta și persoana inculpaților, în mod corect a procedat instanța de fond atunci când a stabilit modalitatea de executare pedepselor in realizarea scopului educativ și de prevenție prevăzut de legea penală în raport de infracțiunile comise.

Cat privește apelurile formulate de inculpații și s-a apreciat că sunt fondate dar pentru alte considerente decât cele arătate in motivele de apel

Astfel întrucât instanța de fond a trecut la confiscarea sumelor calculate cu dobânzi, se impune confiscarea numai a sumelor de care au beneficiat efectiv inculpații.

Împotriva deciziei penale nr. 66/04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr. 470/30.04.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-, au formulat recurs inculpații, și și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub următoarele aspecte:

În recursul promovat de recurentul inculpat se invocă următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

În mod greșit instanța de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcina sa, impunându-se achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit. a în ref. la art.10 lit. b cod procedură penală sau în baza art.11 pct.2 lit. a în ref. la art.10 lit. d cod procedură penală.

Referitor la infracțiunea prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 cod penal, se relevă că, în mod greșit s-a reținut că inculpatul ar fi indus în eroare instituția bancară la încheierea contractului de credit, întrucât acesta a prezentat băncii toată documentația necesară, documentație ce putea fi verificată de aceasta, ceea ce nu s-a întâmplat, banca manifestând un total dezinteres.

Se arată că, intenția inculpatului a fost să obțină un împrumut pe care urma să îl ramburseze, aceasta fiind o activitate firească în relația cu o instituție bancară, neputând fi privită ca o intenție de inducere în eroare.

Pentru existența infracțiunii de înșelăciune se cere ca inducerea în eroare să se realizeze cu intenția de a obține un folos material injust, ceea ce nu se poate reține în cauză, întrucât, orice bancă acordă împrumuturi cu condiția rambursării, indiferent de garanțiile pe care le impune, cu mențiunea că, prezentarea unui contract individual de muncă nu este garanția supremă.

Se susține că, prin activitatea desfășurată de inculpat nu s-a produs nici un prejudiciu, modalitatea acordării împrumutului excluzând o asemenea pagubă.

În mod greșit s-a reținut folosirea unor mijloace frauduloase întrucât numai un contract de muncă care privește o muncă sau o activitate ilicită este ilegal, nefiind stabilit, prin nici un text de lege, în ce stadiu trebuie să fie acel contract de muncă pentru a fi luat în considerare de instituția bancară.

În mod greșit s-a reținut activitatea de inducere și de menținere în eroare a instituției bancare, nefiind dovedit prin nici un mijloc de probă că instituția bancară nu ar fi încheiat cu inculpatul contractul de împrumut, în aceleași condiții, chiar și fără prezentarea unui contract de muncă.

Se susține că, interesul băncii era de a contracta și de a acorda credite, contractul perfectat fiind valabil, în condițiile în care nu s-a solicitat anularea acestuia, astfel încât cauza este de natură civilă și nu penală, instituția bancară putându-se adresa instanței civile pentru restituirea împrumutului, fiind vorba despre nerespectarea unor obligații contractuale.

Se face trimitere la faptul că, instituția bancară nici nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Referitor la infracțiunea prev. de art.291 cod penal, se relevă că, în speță, caracterul fals al înscrisurilor sub semnătură privată, respectiv a contractului de muncă, nu este realizat și aceasta deoarece modalitatea de falsificare prev. de art.288 alin.1 cod penal, și anume contrafacerea scrierii sau alterarea materială a înscrisurilor, nu s-a realizat, uzul de fals neputând fi realizat decât prin folosirea unui înscris oficial sau a unui înscris sub semnătură privată.

Se apreciază că, în forma în care inculpatul a semnat contractul de muncă, acesta era valabil iar înregistrarea lui la ITM nu condiționează executarea sau nu a acestuia, iar intenția acestuia de a lucra la această societate a existat, mai mult, inculpatul l-a ajutat tot timpul pe inculpatul,

De asemenea, se relevă că, inculpatul nu a cunoscut că acel contract de muncă nu era corect înregistrat, deci nu a cunoscut că este fals, cerință neceră pentru existența infracțiunii și care lipsește.

Instanța de control judiciar a aplicat pedepse greșit individualizate, în raport de criteriile prev. de art.72 cod penal.

Referitor la pedeapsa aplicată pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 cod penal, se consideră că nu s-au avut în vedere următoarele aspecte: nu s-a dovedit existența unui plan infracțional conceput de inculpatul pentru a induce în eroare instituția bancară și nici faptul că acesta a întocmit vreun document pe care să-l folosească, ulterior, la inducerea în eroare a instituției bancare.

De asemenea, nu s-a luat în considerare pericolul social minim, mai ales având în vedere caracterul comercial al activității, cu atât mai mult cu cât, într-o astfel de afacere există un risc pentru ambele părți contractante și nici faptul că, atingerea valorilor sociale apărate este minimă, opțiunea făptuitorului fiind indusă în eroare și dirijată datorită situației în care s-a aflat.

Totodată, nu s-a avut în vedere nici culpa instituției bancare, culpă constând în neverificarea documentelor prezentate, numărul actelor materiale la care a participat, aportul la săvârșirea faptelor și nici circumstanțele personale favorabile.

Atât instanța de fond cât și cea de control judiciar au comis o gravă eroare de fapt în sensul reținerii că faptele au fost comise în cadrul termenului de încercare, inculpatul fiind condamnat prin sentința penală nr.326/11.02.2003, definitivă la data de 23.02.2003, la o pedeapsă de 6 luni închisoare, în condițiile ar.81 cod penal, fapta fiind descoperită după expirarea termenului de încercare, sesizare a băncii fiind înregistrată la data de 08.09.2005.

Sub aspectul modului de soluționare a acțiunii civile se apreciază că, acțiunea civilă trebuia să fie lăsată nesoluționată și nu să se dispună confiscarea sumelor de bani. apărător ales al recurentului inculpat, având cuvântul, precizează că motivele de recurs sunt cele prevăzute de disp.art.385⁹pct.17 și art.18 Cod procedură penală și anume, faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică.

Se apreciază a fi incidente cazurile de casare prevăzute de disp.art.385⁹pct.13, 14 și 18 cod procedură penală.

În recursul promovat de recurentul inculpat se invocă următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

În mod greșit s-a reținut în sarcina inculpatului săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în forma tentativei, pronunțându-se, în mod eronat condamnarea acestuia, fiind comisă o gravă eroare de fapt.

Se apreciază că, nu s-a stabilit, în mod corect situația de fapt și s-a dat o încadrare juridică greșită faptelor reținute în sarcina inculpatului.

Se consideră că, din probele administrate în cauză, nu rezultă existența unui plan infracțional între inculpați cu privire la inducerea în eroare a instituțiilor bancare, prin prezentarea unor documente contrafăcute, respectiv că, inculpatul ar fi avut o înțelegere cu ceilalți inculpați, dimpotrivă a rezultat că inculpatul în calitate de asociat al unei societăți, a întocmit formele de angajare pentru inculpat și i-a solicitat acestuia să întocmească cerere de obținere a creditului la Sucursala BCR C pentru suma de 34.500 RON, pentru nevoi personale, din care inculpatul să-și rețină salariul iar restul să-l înmâneze susnumitului, inculpatul semnând numai contractul de muncă, actul adițional și cererea de credit.

Față de aceste considerente, se solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri recurate iar prin rejudecare, să se dispună achitarea inculpatului în temeiul disp. art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d cod procedură penală și anume, neîntrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii, lipsa laturii subiective și anume, intenția.

Se apreciază a fi incidente cazurile de casare prevăzute de disp.art.385⁹pct.17 și 18 cod procedură penală.

În recursul promovat de recurentul inculpat se invocă următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

Din probele administrate în cauză, nu rezultă existența unui plan infracțional între inculpați cu privire la inducerea în eroare a instituțiilor bancare, prin prezentarea unor documente contrafăcute, respectiv că, inculpatul ar fi avut o înțelegere cu ceilalți inculpați, dimpotrivă a rezultat că, ingurul aspect al faptelor săvârșite de inculpat este acela că a întocmit formele de angajare, a semnat contractul de muncă și actul adițional și cererea de credit, inculpatul fiind de bună credință.

Se apreciază a fi incidente cazurile de casare prevăzute de disp.art.385⁹pct.17 și 18 Cod procedură penală.

În recursul promovat de recurentul inculpat, se invocă următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:

În mod greșit instanța de fond a dispus iar instanța de apel a menținut condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor pentru care s-a dispus condamnarea sa, cele două instanțe săvârșind o gravă eroare de fapt.

Se relevă că, din probele administrate în cauză, nu rezultă existența unui plan infracțional între inculpați cu privire la inducerea în eroare a instituțiilor bancare, prin prezentarea unor documente contrafăcute, respectiv că, inculpatul ar fi avut o înțelegere cu ceilalți inculpați, dimpotrivă a rezultat că inculpatul a fost angajat în baza unui contract de muncă și în baza acestui document a solicitat acordarea unui credit de nevoi personale în cuantum de 100 milioane lei, sumă din care, 70 milioane i le-a înmânat inculpatului iar 30 milioane le-a oprit pentru nevoi personale urgente și ca salariu anticipat, fapt pentru care, se solicită achitarea inculpatului în baza art.11 pct.2 lit. a raportat la art.10 lit. d cod procedură penală pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului, celor două fapte lipsindu-le latura subiectivă - intenția.

Cele două instanțe au realizat o individualizare greșită a pedepsei aplicată recurentului inculpatului, în raport de criteriile prev. de art.72 cod penal, urmând a se avea în vedere atât circumstanțele reale ale săvârșirii infracțiunilor cât și circumstanțele personale ale inculpatului, poziția sa procesuală și să se dea o mai mare eficiență disp.art.74 alin.2 cod penal și art.76 lit. c cod penal.

Se apreciază a fi incidente cazurile de casare prevăzute de disp.art.385⁹pct.14 și 18 cod procedură penală.

Curtea, a invocat și a pus în discuție, din oficiu, în condițiile art.385 ind.9 alin.4 cod procedură penală în ref. la art. 385 ind.9 alin.3 cod procedură penală, cazul de casare prevăzut de art.385⁹pct.10 Cod procedură penală, raportat la faptul că deși apelanții inculpați prezenți în instanță, au solicitat să fie audiați, instanța de apel nu a procedat la audierea acestora și nu le-a pus în vedere dispozițiile art.70 alin.2 cod procedură penală, în condițiile în care nici unul dintre inculpați, nu recunoaște săvârșirea faptelor.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe și deciziei instanței de apel, conform art.385 ind.14 cod procedură penală, din perspectiva criticilor formulate, în limitele prev. de art.385 ind.6 alin.1 și 2 cod procedură penală, Curtea constată:

Referitor la recursul promovat de inculpatul, Curtea a invocat excepția tardivității, excepție ce a fost admisă, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit art.385 ind.3 alin.1 și 2 cod procedură penală în ref. la art.363 alin.3 cod procedură penală ermenul de recurs este de 10 zile, dacă legea nu dispune altfel și curge de la pronunțare pentru părțile prezente și de la comunicare pentru cele lipsă.

Recurentul inculpat a lipsit atât de la judecată cât și de la pronunțarea deciziei penale nr.66/04.02.2009 a Tribunalului Constanța, comunicarea acesteia realizându-se la data de 09.02.2009.

Recursul a fost promovat de recurentul inculpat la data de 12.10.2009, cu depășirea termenului reglementat de dispozițiile legale mai sus menționate.

Față de data promovării căii de atac în raport de data începerii executării sentinței penale mai sus menționate, respectiv 21.08.2009, nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 364 sau art.365 cod procedură penală.

În consecință, Curtea, în baza art.385¹⁵alin.1 pct.1 lit. a cod procedură penală, va respinge, ca tardiv recursul formulat de inculpatul

Curtea va analiza, cu prioritate cazul de casare prev. de art. 385 ind.9 pct.10 cod procedură penală, întrucât, potrivit art.385 ind.15 pct.2 lit. c cod procedură penală, acest motiv de casare conduce la rejudecarea cauzei de către instanța a cărei hotărâre a fost casată.

Potrivit art. 385 ind.9 pct.10 cod procedură penală, hotărârile sunt supuse casării când instanța nu s-a pronunțat asupra unei fapte reținute în sarcina inculpatului prin actul de sesizare sau cu privire la unele probe administrate ori asupra unor cereri esențiale pentru părți, de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului.

În fața instanței de apel, apelantul inculpat a invocat faptul că, instanța de fond nu a procedat la audierea sa deși a solicitat un termen de judecată pentru a se prezenta în acest scop, întrucât, fiind de profesie navigator se afla în imposibilitate de a se prezenta.

În raport de această situație, instanța de apel era obligată, potrivit dispozițiilor art.378 cod procedură penală să procedeze la audierea sa, ceea ce nu s-a întâmplat, neluând măsuri nici pentru aducerea sa în fața instanței de apel, prin citare cu mandat de aducere, deși apelantul a invocat expres încălcarea dreptului său la apărare prin neaudiere.

Totodată, reținem că nici instanța de fond și nici instanța de apel nu s-a pronunțat asupra cererii sale de audiere cu privire activitatea infracțională reținută în sarcina sa.

Totodată, evidențiem că, toți ceilalți apelanți inculpați au susținut, ca motiv de netemeinicie, condamnarea greșită pentru săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina lor, solicitând achitarea, situație în care, urmare a caracterului devolutiv al apelului, instanța de apel era obligată să procedeze la audierea apelanților inculpați, în acest sens fiind și jurisprudența CEDO, care a statuat că, pentru un proces echitabil, este obligatorie audierea în căile de atac, indiferent de motivele de nelegalitate și netemeinicie.

Se constată că, deși unii apelanți au fost prezenți la termenele de judecată la instanța de apel, aceasta nu le-a adus acestora la cunoștință prevederile art.70 alin.2 cod procedură penală, privind dreptul de a fi audiați în condițiile prevăzute de acest text legal.

Audierea apelanților inculpați este de natură să garanteze drepturile lor și să influențeze soluția procesului, astfel încât devine incident cazul de casare prev. de art. 385 ind.9 pct.10 cod procedură penală.

Întrucât această încălcare s- a produs în raport de toți inculpații și întrucât, rejudecarea cauzei le profită tuturor, devin incidente și dispozițiile art.385 ind.7 cod procedură penală, referitoare la extinderea efectelor recursului, în condițiile prevăzute de acest text legal.

Față de cele reliefate, Curtea, în baza art.385 ind.15 pct.2 lit. c cod procedură penală, va admite recursurile formulate de inculpații, și și prin extinderea efectelor recursurilor, potrivit art.385 ind.7 cod procedură penală și asupra intimaților inculpați și, va casa decizia penală nr.66/04.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanța.

Urmează ca instanța de apel să procedeze la audierea apelanților inculpați, în condițiile art.70 alin.2 cod procedură penală și să analizeze și celelalte motive de nelegalitate și netemeinicie invocate în fața instanței de recurs.

Întrucât intimatul inculpat se află în executarea pedepsei aplicată prin sentința penală nr.470/30.04.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr-, definitivă, pentru acesta, prin decizia penală nr.66/04.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, în baza mandatului de executare a pedepsei închisorii nr.806/24.02.2009, emis de Judecătoria Constanța decizie ce a fost casată prin prezenta, se va dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului, respectiv mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.806/24.02.2009, emis de Judecătoria Constanța în baza sentinței penale nr.470/30.04.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr- și punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În baza art.192 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat în recursurile formulate, rămân în sarcina acestuia.

În baza art.189 Cod procedură penală, onorariile avocat oficiu, în cuantum de câte 400 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției, în favoarea avocați și.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

În baza art.385¹⁵alin.1 pct.2 lit."c" Cod procedură penală,

Admite recursurile formulate de inculpații:

- - domiciliat în C,-, -.7,. D,. 69;: C,-, -.2,. C,. 44;

- - domiciliat în C,-,. 16,. C,. 4, județul C;

- - domiciliat în C, bd. - nr. 299,. 3.B,. A,. 5,. 24, județul C împotriva deciziei penale nr.66 din data de 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și prin extinderea efectelor recursurilor și asupra intimaților inculpați - deținut în Penitenciarul Poarta Albă și - domiciliat în municipiul C,-, județul C și municipiul C, Strada - cu nr.6, județul

Casează decizia penală nr.66/04.02.2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanța.

Dispune anularea formelor de executare emise pe numele inculpatului, respectiv mandatul de executare a pedepsei închisorii nr.806/24.02.2009, emis de Judecătoria Constanța în baza sentinței penale nr.470/30.04.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar nr- și dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului - fiul lui și -, născut la data de 14.12.1974 în comuna, județul C, CNP -, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.

În baza art.385¹⁵alin.1 pct.1 lit."a" Cod procedură penală,

Respinge ca tardiv recursul formulat de inculpatul împotriva deciziei penale nr.66 din data de 04.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.470 din data de 30 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr-.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală,

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recursurile formulate, rămân în sarcina acestuia.

În baza art.189 Cod procedură penală,

Onorariile avocat oficiu, în cuantum de câte 400 lei, se avansează din fondul Ministerului Justiției, în favoarea avocați și.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 decembrie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

Jud.fond -

Jud.apel - G;

Red.dec.Jud.-/4 ex.

Data: 14.01.2010

Președinte:Eleni Cristina Marcu
Judecători:Eleni Cristina Marcu, Viorica Lungu, Maria

Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 744/2009. Curtea de Apel Constanta

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Spete inselaciune Art 215 cod penal. Decizia 744/2009. Curtea de Apel Constanta