Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr. 11897/2/2009
2962/2009
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA I-A PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 32
Ședința publică din data de 06 ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Găgescu Risantea
JUDECĂTOR 2: Bădescu Liliana
JUDECĂTOR 3: Ilie Ioana
GREFIER: G
*****************
MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este reprezentat de procuror.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul-inculpat împotriva Încheieri de ședință din data de 02.12.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a penală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de apărător din oficiu, cu delegația depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri de formulat, probe de solicitat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul din oficiu al recurentului-inculpat solicită admiterea recursului, revocarea măsurii arestării preventive și judecarea inculpatului în stare de liberate, având în vedere că temeiurile care au stat la baza arestări preventive nu mai subzistă, iar termenul rezonabil a fost depășit, inculpatul fiind în arest de peste un an.
Solicită, de asemenea, să se aibă în vedere faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, iar, din datele dosarului, nu rezultă indicii că acesta, pus în libertate, ar putea zădărnici aflarea adevărului sau influența în vreun fel bunul mers al cercetării judecătorești.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat, fiind îndeplinite cumulativ prevederile art. 143 și art. 148 lit. f Cod procedură penală, având în vedere modalitatea de săvârșire a faptei și împrejurarea că inculpatul a comis infracțiunea în stare de recidivă postexecutorie, rezultând pericolul concret pentru ordinea publică. Pentru aceste motive, solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul-inculpat solicită judecarea în stare de liberate.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului penal de față, constată că prin încheierea de ședință din data de 2.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-, s-a dispus, în baza art. 3002și art. 160balin. 3 Cod procedură penală, menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, fiind, totodată, respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de acesta.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut, în esență, că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă și impun în continuare privarea lui de libertate, din materialul probator administrat în cauză rezultând în continuare presupunerea rezonabilă că acesta a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată, pedeapsa prevăzută de lege fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, raportat la natura și gravitatea faptelor, împrejurările comiterii acestora, urmarea produsă, rezonanța socială negativă a infracțiunilor de acest gen, precum și la starea de insecuritate creată pentru populație prin punerea în circulație de droguri de mare risc.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, inculpatul, criticând-o pe motive de netemeinicie, sub aspectul greșitei mențineri de către instanța de fond a măsurii arestării preventive.
În motivarea orală a recursului, s-a arătat că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și nu ar influența buna desfășurare în continuare a procesului penal, raportat la datele ce caracterizează persoana recurentului, care a avut o atitudine sinceră și cooperantă pe parcursul cercetărilor.
De asemenea, s-a susținut că, în cauză, a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive, având în vedere că a trecut mai mult de un an de la data luării față de inculpat a măsurii de prevenție.
Curtea, verificând cauza atât sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, conform art. 3856alin. 3 Cod procedură penală, sub toate aspectele de fapt și de drept, apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Din actele dosarului, se reține că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 23.10.2008, în temeiul dispozițiilor art. 143 și art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în baza încheierii pronunțate de Tribunalul București - Secția I-a penală în dosarul nr- și, ulterior, trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1315/D/P/2008 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial București, sub acuzația săvârșirii infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prevăzută de art. 2 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 și deținere, fără drept, de droguri de mare risc în vederea consumului propriu prevăzută de art. 4 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 33 lit. a Cod penal, constând în aceea că, în data de 22.10.2008, a vândut numitului Bogdan, contra sumei de 200 lei, cinci doze de heroină și a deținut, în vederea vânzării și consumului propriu, cantitatea de 7,96 grame heroină și 66 comprimate de diazepam.
Analizând temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, Curtea constată, contrar susținerilor recurentului - inculpat, că acestea se mențin și în prezent și impun în continuare privarea lui de libertate, așa cum în mod întemeiat a apreciat și instanța de fond.
Astfel, materialul probator administrat în cauză justifică și în prezent presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis faptele penale pentru care este cercetat, fiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 148 alin. 1 raportat la art. 143 și art. 681Cod procedură penală. În acest sens, Curtea apreciază că prezintă relevanță: denunțul și declarațiile martorului Bogdan, procesul - verbal de constatare a infracțiunii flagrante, declarațiile martorilor asistenți, concluziile rapoartelor de constatare tehnico - științifică, procesul - verbal de percheziție domiciliară și planșa foto, declarațiile inculpatului.
Totodată, Curtea constată că în cauză subzistă și cerințele prevăzute de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, pedeapsa stabilită de lege pentru infracțiunile ce formează obiectul cercetărilor penale fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Natura și gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, frecvența pe care o înregistrează în prezent aceste tipuri particulare de infracțiune și urmările nefaste pe care le produc asupra sănătății publice și siguranței persoanei, având în vedere predispoziția consumatorilor și traficanților de droguri de a comite infracțiuni, de cele mai multe ori în scopul obținerii sumelor de bani necesare procurării de droguri, puternica rezonanță socială negativă pe care activitățile ilicite legate de traficul de stupefiante o generează în rândul membrilor societății civile și împrejurarea că asemenea fapte se constituie tot mai frecvent în importante surse de venituri ilicite pentru autorii lor, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului - care nu are ocupație și loc de muncă, este consumator de droguri, iar anterior a mai fost condamnat pentru comiterea de fapte antisociale, fiind recidivist postexecutoriu - demonstrează pericolul pentru ordinea publică prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, avut în vedere la luarea măsurii preventive, pericol care subzistă și în prezent și determină menținerea stării de arest preventiv a inculpatului, existând suficiente date care justifică temerea rezonabilă că, pus în libertate, acesta ar relua activitatea infracțională în vederea obținerii mijloacelor materiale necesare întreținerii și procurării drogurilor pentru consum propriu.
Toate aceste împrejurări formează convingerea Curții că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpat nu au încetat și nici s-au schimbat, în mod justificat instanța de fond făcând cu privire la acesta aplicarea art. 3002raportat la art. 160 alin. 3 Cod procedură penală.
În ceea ce privește susținerea recurentului în sensul că, în speță, a fost depășit termenul rezonabil al arestării preventive, Curtea nu o poate reține, apreciind, prin raportare la data când a fost luată măsura de prevenție, circumstanțele cauzei, comportamentul procesual al inculpatului și diligența manifestată de organele judiciare pentru aflarea adevărului și lămurirea cauzei sub toate aspectele, prin administrarea probelor atât în favoarea, cât și în defavoarea persoanei acuzate, că prevederile art. 5 par. 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu au fost încălcate și că, până la acest moment procesual, durata detenției nu a depășit un caracter rezonabil, argumentele menționate în dezvoltările anterioare formând convingerea instanței că, prin trecerea unui interval de timp de 1 an și 2 luni de la momentul arestării, nu a fost diminuat pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului.
Ca urmare, având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază recursul declarat de inculpat ca fiind nefondat, motiv pentru care, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) Cod procedură penală, îl va respinge ca atare.
Față de faptul că recurentul - inculpat este cel care se află în culpă procesuală, Curtea, în temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 2.12.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a II-a penală în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul - inculpat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 100 lei - onorariul apărătorului din oficiu - se avansează din fondul Ministerului Justiției și Libertăților.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 6.01.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
-
GREFIER,
G
Red.și dact.: jud.
- Secția a II-a penală:
2 ex./13.01.2010
Președinte:Găgescu RisanteaJudecători:Găgescu Risantea, Bădescu Liliana, Ilie Ioana
