Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 32/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 32
Ședința publică din 18 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Monica Vadana JUDECĂTOR 2: Arin Alexandru Mengoni
JUDECĂTOR 3: Silviu judecător
- - judecător
GREFIER:
****************
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU - reprezentat legal prin procuror
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de recurentul inculpat împotriva încheierii din 14.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Dezbaterile în prezenta cauză s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod Procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu - avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei,după care:
Avocat, arată că recurentul inculpat insistă în recursul formulat și depune la dosar delegație pentru asistență juridică obligatorie și un memoriu formulat de recurentul inculpat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pune concluzii de admitere a recursului formulat împotriva încheierii din 14.01.2010 cu privire la starea de arest, invocă netemeinicia și nelegalitatea acesteia și față de înscrisurile existente la dosar și probele administrate până în acest moment în cauză, solicită a se aprecia dacă în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 Cod Procedură Penală.
Precizează că între inculpat și partea vătămată sunt relații de rudenie, iar aceștia conviețuiesc de 40 de ani.
Solicită admiterea recursului și înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea și acordarea onorariului pentru asistența juridică din oficiu, din fondurile Ministerului Justiției și Libertăților.
Reprezentantul Parchetului, apreciază încheierea din 14 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Bacău ca fiind legală și temeinică și corect motivată și solicită respingerea recursului ca fiind nefondat și obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, precizează că după 40 de ani de căsnicie, nevasta a abandonat familia și nu a mai venit acasă și s-a mutat la. Solicită a fi judecat în stare de libertate.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
-deliberând-
Prin încheierea din 14.01.2010 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive privind pe inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 Cp raportat la art. 174-175 lit. c Cp
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bacău nr.635/P/2009 din 02.11.2009,înregistrat pe rolul Tribunalului Bacău sub nr- s-a dispus trimiterea in judecată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la infracțiunea de omor calificat prev. de art.174-175 alin. 1 lit. c cp.
Din probatoriul administrat în cauză până în acest moment procesual s-a constat că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea și apoi la menținerea măsurii arestării preventive față de inculpat, continuă să subziste. Sub acest aspect, instanța de fond a reținut și că potrivit dispozițiilor art. 143 Cod procedură penală, art. 139 și 160 Cod procedură penală, măsurile preventive necesită existența presupunerii rezonabile privind săvârșirea faptelor imputate inculpatului, iar față de probatoriul administrat până în acest moment nu au existat date care să conducă la concluzia că măsura arestării preventive dispusă față de inculpat ar fi fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau că nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acesteia.
Astfel din probele administrate, au existat indicii temeinice că la data de 24.09.2009 inculpatul a lovit-o în cap cu o secure pe victima, soția sa, în timp ce aceasta se afla la cules de struguri în martorului, împrejurare în care i-a produs leziuni corporale ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 45-50 de zile de îngrijiri medicale și care au fost de natură să-i pună în primejdie viața.
În speță au continuat să-și găsească incidența dispozițiile art. 148 lit. f din Codul d e procedură penală, acuzația ce planează asupra acestuia vizează infracțiune ce este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, având în vedere natura faptei de care este suspectat, implicând folosirea violenței, sfera relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață, integritate corporală și sănătate al persoanei precum și rezonanța socială a faptei la nivelul colectivității locale.
În același timp, lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptelor că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni foarte grave (în sensul Recomandării pct. 4 al Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei) sunt cercetați în stare de libertate.
Împrejurările în care au fost comise fapta au presupus fără putință de tăgadă o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, fapta purtând o evidentă atitudine de sfidare a autorității publice, menită să vegheze la ordinea și liniștea publică, autoritate pentru care opinia publică manifestă respect și considerație.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate".
Prin urmare, instanța de fond a fost obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general a prevalat în raport cu interesul inculpatului de a fi pus în stare de libertate. De asemenea, având în vedere natura infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, impactul social al acesteia, stadiul cercetării judecătorești, urmând a fi audiați martorii solicitați în apărare și martorii din lucrări, instanța de fond a apreciat că detenția preventivă a inculpatului nu a devenit excesivă.
Pentru aceste motive în temeiul art. 300 ind. 2 Cod Procedură Penală rap. la art. 160 ind. b alin. 3 Cod Procedură Penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul.
Oral, în fața instanței de recurs inculpatul,prin apărător a invocat netemeinicia încheierii primei instanțe prin aceea că nu se impunea menținerea stării de arest, nu constituie un pericol pentru ordinea publică.
Examinând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în temeiul art. 385/6 alin 3 Cod Procedură Penală,instanța de control judiciar constată că acesta este nefondat din considerentele următoare.
Inculpatul a fost arestat în cursul urmăririi penale prin încheierea din 7.10.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Bacău.S-a reținut că sunt suficiente probe și indicii temeinice în sensul art. 143 Cod Procedură Penală și 68/1 Cod Procedură Penală că ar fi săvârșit infracțiunea de tentativă de omor pentru care este cercetat.
De asemenea, judecătorul a reținut ca temei al luării măsurii arestului preventiv cel prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală reținând că inculpatul,la data de 24.09.2009 a aplicat o lovitură cu securea în cap soției sale pe fondul stării de gelozie determinate de faptul că victima părăsise domiciliul conjugal, lovitură care a fost de natură să-i pună viața în primejdie,stare de fapt ce este periculoasă pentru societate și care necesită intervenția rapidă și fermă a instituțiilor statului.
Prin încheierea din 20.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, ca instanță de recurs, a confirmat cu efecte definitive luarea arestului preventiv, constatând-o ca legală și temeinică pentru aceleași motive arătate de prima instanță, respectiv că există probe că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Ulterior, privarea de libertate a fost prelungită succesiv cu câte 30 de zile în baza art. 159 Cod Procedură Penală, până la trimiterea în judecată prin rechizitoriu în data de 2.11.2009, pentru aceleași fapte pentru care s-a dispus arestarea preventivă.
La primirea dosarului de la procuror și în tot cursul judecății până în acest moment, în baza art. 160/b Cod Procedură Penală rap. la art. 300/2 Cod Procedură Penală, instanța a verificat periodic legalitatea și temeinicia arestării preventive, de fiecare dată dispunând prin încheieri confirmate de instanța de recurs, menținerea măsurii, întrucât temeiul prev. de art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, impune în continuare privarea de liberate a inculpatului.
În același mod a procedat Tribunalul Bacău și prin încheierea atacată prin prezentul recurs, pronunțată la data de 14.01.2010, când a constatat că motivele arestării sunt legale, păstrându-și valabilitatea de la ultima verificare.
Noțiunea de indicii temeinice a fost preluată de legiuitorul român din jurisprudența CEDO, în articolul 68/1 Cod Procedură Penală Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârșit fapta.
Din materialul probator de la dosar, respectiv de consemnarea actelor premergătoare, de cercetare la fața locului, declarațiile părții vătămate, constatarea medico-legală, foaia de observație clinică generală, declarațiile martorilor, coroborate cu declarațiile inculpatului care recunoaște întocmai săvârșirea faptei Curtea constată că în privința inculpatului există suficiente probe sau indicii temeinice care să îndreptățească presupunerea că acesta ar fi săvârșit infracțiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. art. 20 Cp raportat la art. 174-175 lit. c Cp pentru care este cercetat.
De asemenea, din probe rezultă că recurentul se află în situația prev. de art.148 lit. f Cod Procedură Penală în sensul că există presupunerea că ar fi săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și că există probe că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În ceea ce privește condiția că lăsarea inculpatei în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică, deși pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii,la aprecierea pericolului pentru ordinea publică nu se poate face abstracție de gravitatea faptei. Pericolul public poate rezulta și din însăși pericolul social al infracțiunii, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, în lipsa unei riposte ferme a autorităților, de noi fapte asemănătoare.
Existenta unor temeiuri plauzibile de a-l bănui pe inculpat de comiterea infracțiunilor si riscul ca el să se sustragă justiției sunt motive suficiente care să legitimeze luarea unei masuri preventive adecvate -a decis Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârea din 26 octombrie 2000, în cazul Kudla Poloniei.
Existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie ", măsura arestării preventive a inculpaților fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției europene a drepturilor omului precum și prin art. 23 din Constituția României. De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabila ca s-a săvârșit o infracțiune " măsura luării /menținerii stării de arest este justificata si prin prisma acestei jurisprudențe.
În speță, măsura preventivă se justifică, așa cum corect a apreciat prima instanță și prin prisma infracțiunilor pe care este bănuit că le-ar fi săvârșit - cea de tentativă de omor, a valorilor sociale lezate, cele supreme privind dreptul suprem la viață precum și prin raportare la persoana inculpatului,care deși nu are antecedente penale din declarațiile părții vătămate și ale martorilor a mai avut atitudini violente privind pe partea vătămată anterior faptei. În aceste condiții lăsarea în libertate a inculpatului constituie un real pericol pentru viața părții vătămate.
Curtea apreciază că lăsarea recurentului inculpat în libertate în acest stadiu al soluționării cauzei, ar genera o stare de insecuritate socială, prezentând un pericol concret pentru ordinea publică
În cauză,urmărirea penală / judecata se află în curs, existând pericolul ca prin lăsarea inculpatului în libertate să influențeze părțile vătămate și martorii care urmează a fi audiați.
Instanța de control judiciar apreciază, deoarece temeiul menținerii detenției nu a încetat, că în această fază a procesului penal nu se impune luarea unei măsuri alternative neprivative de libertate împotriva recurentului inculpat.
Întrucât încheierea primei instanțe este legală și temeinică și nu există motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu în temeiul art. 385/ 9 al. 3 Cod Procedură Penală Curtea, va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. 2 Cod Procedură Penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod Procedură Penală, respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul - inculpat,împotriva încheierii din data de 14.01.2010,pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-
Dispune plata sumei de 100 lei din fondurile MJ -onorariu avocat oficiu.
În baza art.192 al 2 Cod Procedură Penală, obligă recurentul să plătească statului suma de 200 lei,cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18.01.2010, în prezența inculpatului arestat.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
GREFIER,
redactat înch.
redactat decizie
tehnored.decizie
18.01.2010
2 exemplare
Președinte:Monica VadanaJudecători:Monica Vadana, Arin Alexandru Mengoni, Silviu
