Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 334/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 334/R/2009
Ședința publică de la 7 iulie 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR: R -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul din Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 26 iunie 2009, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 8.07.2009, emisă de
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent susține recursul, solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii Tribunalului Bihor, casarea hotărârii atacate, revocarea măsurii arestării preventive întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent și în subsidiar, pe motivul că temeiurile s-au modificat. Inculpatul este în arest de 19 luni pentru infracțiuni comise în anii 2006 și 2007, perioada arestării preventive depășind cu mult termenul rezonabil. Arată că a invocat hotărâri ale Curții de Apel Oradea în care s-a apreciat că se impune revocarea măsurii arestării, după perioade mai scurte de timp și pentru infracțiuni mai grave. S-a invocat faptul că inculpatul este recidivist, însă pentru ceea ce a făcut, acesta și-a ispășit pedeapsa și este un caz de complexitate zero. Consideră că trebuie avută în vedere atitudinea inculpatului care a recunoscut și a regretat fapta, a reparat prejudiciul modic de 1.000 - 1.500 lei iar judecătorul care va stabili pedeapsa este ținut în mod indirect de această perioadă a arestării preventive. Mai arată că sunt îndeplinite condițiile înlocuirii măsurii arestării preventive cu o altă măsură și se pot fixa în sarcina inculpatului toate obligațiile prevăzute de lege. Pericolul concret nu poate să fie același ca cel reținut în momentul arestării preventive iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că pericolul, prin trecerea timpului, se diluează.
Procurorul solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a încheierii recurate. Arată că în apărare s-au adus doar aprecieri subiective iar aspectul la care s-a făcut referire în ce privește termenul rezonabil, nu se poate aprecia doar prin trecerea timpului scurs de la data săvârșirii faptei. Având în vedere antecedentele penale ale inculpatului, persoana inculpatului, pericolul concret pentru ordinea publică, nu se poate vorbi despre depășirea termenului rezonabil. Perioada arestării preventive are un scop precis și nu se confundă cu executarea unei pedepse aplicate.
Apărătorul inculpatului recurent arată că nu există acte materiale la dosar, faptele constând în conducere fără permis și furt calificat cu prejudiciu recuperat. Depune un memoriu.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, achiesează la concluziile avocatului său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 26 iunie 2009, Tribunalul Bihor, în baza art. 29 alin. 4 din Legea nr. 47/1992 a admis cererea formulată de avocat în calitate de apărător al inculpatului u și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate dispozițiilor art. 6 alin 1 și 4 Cod procedură penală, art. 70 alin 2 Cod procedură penală, art. 171 alin 1 Cod procedură penală și art. 224 alin 1 și 3 cod procedură penală.
În baza art. 303 alin. 6 Cod procedură penală dispus suspendarea cauzei penale de față până la soluționarea excepției invocate.
În baza art.300/2 raportat la art.160/b Cod procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului fiul lui G și, născut la 22 noiembrie 1978 în loc. H, jud. C, în prezent deținut in Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin Încheierea nr.53/M/11.12.2007 a Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 46/M/2007.
A respins cererea de revocare și cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
A constatat că apărătorul inculpatului a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 6 alin. 1 și 4 Cod de procedură penală, art. 70 alin. 2 Cod de procedură penală, art. 171 alin. 1 Cod de procedură penală și art. 224 alin. 1 și 3 Cod de procedură penală ca fiind contrare dispozițiilor art. 24 alin. 1 și 2 din Constituție, art. 53 din Constituție și art. 6 paragraful 1 și 3 lit. c din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În motivarea excepției s-a susținut în esența ca lipsa de apărare a inculpatului în faza actelor premergătoare, în condițiile în care procesul-verbal prevăzut de art. 224 alin. 3 poate constitui mijloc de proba este contrara dispozițiilor constituționale amintite.
Analizând excepția invocată prin prisma dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, tribunalul a constatat că sunt îndeplinite condițiile cumulative pentru sesizarea Curții Constituționale. Astfel, art. 6 alin. 1 și 4 Cod de procedură penală, art. 70 alin. 2 Cod de procedură penală, art. 171 alin. 1 Cod de procedură penală și art. 224 alin. 1 și 3 Cod de procedură penală sunt în vigoare, cuprinse într-o lege - Codul d e procedură penală - au legătură cu obiectul cauzei, deoarece prin raportare la acestea se va stabili dacă procesul verbal de constatare a actelor premergătoare poate constitui mijloc de proba și nu au fost declarate neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții. De asemenea, persoana care a ridicat excepția este apărătorul inculpatului, deci persoană îndreptățită să o formuleze.
În consecință, cererea formulată de apărătorul inculpatului a fost admisă și s-a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția invocată.
Totodată, a dispus suspendarea cauzei penale de față până la soluționarea excepției, dispozițiile art. 303 alin. 6 Cod procedură penală fiind imperative.
Opinia tribunalului cu privire la excepția invocată - excepția invocata este neîntemeiata. În ce privește prevederile art. 6 alin. 1 și 4, 70 alin. 2 și art. 171 alin. 1 Cod de procedură penală, instanța a apreciat ca aceste texte nu aduc atingere dreptului la apărare stipulat în art. 24 din Constituție și nici nu sunt contrare prevederilor art. 53 din Constituție referitor la restrângerea unor drepturi și libertati, ci dimpotrivă, în acest fel este concretizata garantarea constituționala a dreptului la apărare în cadrul procesului penal. Așa cum a reținut instanța de contencios constituțional, intre aceste reglementari nu exista nici o contradicție deoarece prin aceste dispoziții se reglementează in detaliu însuși principiul constituțional al dreptului la apărare (decizia nr. 17/1999), fiind de altfel în concordanta și cu prevederile internaționale invocate (decizia CC nr. 533/2005). Nici privitor la dispozițiile art. 224 alin. 1 și 3 Cod de procedură penală, instanța nu a considerat ca ar exista o contrarietate în raport cu dispozițiile art. 24 alin. 1 și 2 din Constituție și art. 53 alin. 1 și 2 din Constituție ori art. 6 paragraful 1 și 3 lit. c din Convenție, în faza actelor premergătoare nefiind reglementata asigurarea dreptului la apărare întrucât aceasta faza nu este o componenta a procesului penal și, cu excepția procesului verbal menționat de art. 224 alin. 3 Cod de procedură penală nu pot fi efectuate acte care sa constituie mijloace de proba și care sa vizeze o anumita persoana bănuita ca fiind autorul infracțiunii.
Asupra măsurii arestului preventiv - a constatat că inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr.1030/26.09.2008 a Judecătoriei Oradea, pronunțată în dosar nr- pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută de art. 208 al.1- 209 al.1 lit. i Cod penal la o pedeapsă de 4 ani 6 luni; pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 86 al.1 din OUG 195/2002 la o pedeapsă de 1 an 3 luni închisoare, iar apoi în baza art. 33 lit.a și 34 al.1 lit.b Cod penal s-au contopit pedepsele mai sus menționate în pedeapsa cea mai grea de 4 ani 6 luni închisoare la care s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare, urmând să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani 10 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și 64 Cod penal. De asemenea, în temeiul art. 61 al.1 Cod penal s-a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de pedeapsă de 996 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 70/2005 a Judecătoriei Oradea, rest care a fost contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, la care s-a adăugat un spor de 1 an închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 5 ani 10 luni închisoare.
Împotriva sentinței mai sus menționate, a declarat apel inculpatul. Văzând că prin sentința de condamnare s-a dispus în temeiul art. 350 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului iar până în prezent, in cauza nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, acestea subzistând în continuare, tribunalul a reținut că acestea justifică în continuare privarea de libertate, nefiind împlinit termenul rezonabil privind durata arestului preventiv, motiv pentru care a dispus menținerea stării de arest și a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării cu obligația de a nu părăsi localitatea sau tara.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs în termen, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate și revocarea măsurii arestării preventive întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă în prezent și în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu obligarea de a nu părăsi țara, pe motivul că temeiurile s-au modificat.
Verificând recursul declarat în cauză prin prisma motivelor invocate și a celor care, potrivit legii se verifică din oficiu, instanța constată că acesta este fondat, urmând a-l admite.
Față de stadiul în care se află procesul penal, cauza privind pe inculpatul fiind trimisă spre rejudecare la Tribunalul Bihor în vederea sesizării Curții Constituționale cu excepția ridicată de apărătorul inculpatului, cauza fiind suspendată până la soluționarea excepției, față de faptul că inculpatul este arestat în prezentul dosar de cca. 17 luni, instanța apreciază că, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive s-au modificat, iar termenul rezonabil prevăzut de art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a fost depășit, nefiind vorba despre o cauză complexă, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni de furt calificat și a unei infracțiuni de conducere fără permis.
Văzând această stare de fapt, în drept, dispozițiile art. art.385 /15 pct.2 lit.d, Cod procedură penală, instanța va admite recursul penal declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o va casa numai în ce privește măsura arestării preventive în sensul că, în baza art.145/1 va C.P.P. înlocui măsura arestării preventive a inculpatului, arestat în baza încheierii penale nr.53/M/11.12.2007 și a mandatului de arestare preventivă nr.46/M/2007 emise de Judecătoria Oradea cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.
Va impune inculpatului respectarea obligațiilor prev. de art.145/1 alin.2, rap. la 145 alin.1/1 p:
a) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, respectiv IPJ B conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Va atrage atenția inculpatului asupra disp.art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.2/2 și alin.3 p Cod Penal, privind înlocuirea măsurii obligării de a nu părăsi țara cu măsura arestului preventiv în cazul nerespectării cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor impuse.
Va dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385 /15 pct.2 lit.d, Cod procedură penală,
Admite recursul penal declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 26 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o casează numai în ce privește măsura arestării preventive în sensul că, în baza art.145/1 înlocuiește C.P.P. măsura arestării preventive a inculpatului, ns. la 22.11.1978 în H, fiul lui G și, deținut în Penitenciarul Oradea, arestat în baza încheierii penale nr.53/M/11.12.2007 și a mandatului de arestare preventivă nr.46/M/2007 emise de Judecătoria Oradea cu măsura obligării de a nu părăsi țara fără încuviințarea instanței.
Impune inculpatului respectarea obligațiilor prev. de art.145/1 alin.2, rap. la 145 alin.1/1 p Cod Penal:
e) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
f) să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea de organul judiciar care a dispus măsura, respectiv IPJ B conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;
g) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar care a dispus măsura;
h) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de arme.
Atrage atenția inculpatului asupra disp.art.145/1 alin.2 rap. la art.145 alin.2/2 și alin.3
C.P.P.Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 07 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
R
(în concediu de odihnă (în concediu de odihnă
semnează președintele semnează președintele
completului, ) completului, )
Red.: -17.07.2009
Tehnored. - 17.07.2009 - 2 ex.
Jud. apel:,
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Roman Florica
