Mentinerea masurii arestarii preventive. Decizia 335/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR. 335/R/2009
Ședința publică din 7 iulie 2009
PREȘEDINTE: Rus Claudia
JUDECĂTOR 2: Popovici Corina
JUDECĂTOR 3: Roman Florica R -
GREFIER: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, potrivit dispozițiilor art.304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal formulat de inculpatul, din Arestul IPJ B împotriva încheierii penale nr. 32 din 1 iulie 2009, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul recurent, asistat de avocat ales -u, în baza împuternicirii avocațiale nr. 32 din 7.07.2009, emisă de Baroul Bihor.
Ministerul Public este reprezentat de procuror din cadrul DNA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Apărătorul ales al inculpatului recurent invocă cazul de incompatibilitate prevăzut de art. 47 Cod procedură penală, întrucât judecătoarele - - și - - s-au pronunțat asupra unei cereri de liberare provizorie, astfel că înțelege să le recuze pe cele două judecătoare.
Procurorul consideră că este atributul exclusiv al apărării să invoce astfel de prevederi dar consideră că nu ne aflăm în prezența unui caz de incompatibilitate.
Instanța suspendă judecata cauzei în vederea soluționării cererilor de recuzare.
După soluționarea cererilor de recuzare de către un alt complet de judecată, instanța reia judecarea cauzei și comunică inculpatului recurent faptul că au fost respinse cererile de recuzare.
Nefiind cereri sau chestiuni prealabile, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului recurent întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Arată că acolo unde există pe dosar ștampila DNA-ului acolo există și prezumția de vinovăție. Invocă inegalitatea de tratament față de care este în libertate. a fost doar un pion care în baza interceptărilor a fost reținut și menținut în stare de arest preventiv și nu a făcut niciodată ceva pe cont propriu iar din meseria de antrenor nu se câștigă. Dacă se pune în cumpănă pericolul social reprezentat de și, acesta din urmă nu prezenta un pericol deosebit, nu a fost un pericol social niciodată și nu se poate pune problema influențării opiniei publice. Arată că la acel meci au fost 7-8 lucrători de poliție judiciară și nu a fost vorba de nici un. Urmărirea penală s-a extins și pentru infracțiunea de dare de mită în baza depoziției unei singure persoane, dar nici unul nu a spus că a venit să le dea bani, singurul a fost. Consideră că este superfluu a se reține și infracțiunea de dare de mită. Precizează că urmărirea penală s-a terminat și instanța a fost sesizată cu rechizitoriu. Prezumția de nevinovăție încă funcționează și sunt foarte multe chestiuni discutabile, cei cărora li s-a promis nu au calitatea de funcționari publici. Se impune revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. a cerut să fie supus testului poligraf și nu și-a schimbat declarațiile, campionatul s-a încheiat și jocurile au fost făcute. Apreciază că starea de libertate nu ar influența mersul cercetării judecătorești. Mai arată că inculpatul a fost internațional iar starea lui de sănătate este precară întrucât a suferit multiple operații.
Procurorul solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond prin care s-a verificat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive. Nu au intervenit elemente de noutate care să justifice o altă soluție și remarcă tehnica psihologică la care recurge avocatul, constând în inducerea demonstrării contrariului dar consideră că această manipulare psihologică nu afectează completul de judecată. Solicită să se analizeze cu obiectivitate necesitatea măsurii arestării preventive.
Apărătorul inculpatului recurent, în replică arată că dacă ar fi beneficiat de această tehnică de manipulare, ar fi fost senator.
Inculpatul recurent, având ultimul cuvânt, solicită să fie cercetat în stare de libertate și menționează că se va prezenta ori de câte ori va fi chemat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 35/1.07.2009, Tribunalul Bihor, în baza art. 300/1 Cod procedură penală a constatat legală și temeinică măsura arestului preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 29 mai 1964, în localitatea, jud.S M, cu domiciliul în Mun. O,-, jud. B, CNP -, în prezent deținut în Arestul IPJ B, măsură dispusă prin încheierea nr. 27/2009 a Tribunalului Bihor în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 32/19.06.2009, măsură pe care a menținut-
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:
Prin rechizitoriul Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial Oradeas -a dispus trimiterea în judecată a inculpatului, reținându-se în sarcina comiterea infracțiunilor de trafic de influență și dare de mită prev. de art. 257 alin. 1.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 alin. 1.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Inculpatul se află în stare de arest preventiv, măsura fiind dispusă prin încheierea nr. 27/19.06.2009 a Tribunalului Bihor.
Potrivit art. 3001.pr.pen. la primirea dosarului, instanța trebuie să verifice legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Instanța a constatat că măsura arestării preventive a fost luată față de inculpat pentru infracțiunile de trafic de influență și dare de mită prev. de art. 257 alin. 1.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 alin. 1.pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Starea de fapt reținută constă în aceea că ar fi pretins și primit suma de 30.000 euro de la - președintele clubului A, pentru a interveni la conducerea clubului FC B ca aceștia să piardă meciul cu echipa arădeană. S-a reținut și că inculpatul ar fi oferit suma de 25.000 euro (din suma primită) plus încă 10.000 euro unor jucători pentru ca aceștia să piardă meciul.
Pentru a dispune arestarea, tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.pr.pen. și art.148 lit."f" pr.pen. în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele descrise mai sus, iar pe de altă parte că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului este mai M de 4 ani iar lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
La stabilirea pericolului pentru ordinea publică s-a avut în vedere reacția publică la comiterea unor infracțiuni de corupție, posibilitatea comiterii chiar a unor fapte asemănătoare din partea unor alte persoane, în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte, sentimentul de insecuritate socială, precum și domeniul în care s-ar fi comis faptele. De asemenea, s-a avut în vedere că finanțarea clubului de fotbal se realizează din bani publici.
Totodată s-a apreciat că măsura este necesară pentru buna desfășurare a procesului penal.
Analizând măsura dispusă, tribunalul a reținut că aceasta este temeinică și legală. În cauză există probe care să facă verosimilă bănuiala că inculpatul ar fi comis faptele reținute în sarcina sa.
Făcând o evaluare a temeiurilor avute in vedere la luarea măsurii preventive împotriva inculpatului, instanța a apreciat că acestea au fost corect reținute cu ocazia arestării preventive a acesteia, iar până in prezent neintervenind modificări sub acest aspect.
Aspectele invocate în apărare - a lipsei antecedentelor penale și a sincerității inculpatului - au fost cunoscute chiar din momentul luării măsurii arestării preventive. Faptul că urmărirea penală a fost finalizată fără a fi coroborată cu alte elemente, nu este suficient pentru a se dispune punerea în libertate a inculpatului. Finalizarea urmăririi penale nu echivalează cu finalizarea procesului penal. B desfășurare a acestuia trebuie urmărită și în fața instanței, iar în cauză cercetarea judecătorească nici nu a început. Durata arestării preventive - 13 zile - nu poate fi considerată excesivă în cauză. Dimpotrivă, durata scurtă a acesteia nu poate duce la diminuarea impactului pe care îl au asupra opiniei publice faptele de acest gen într-un domeniu care ar trebui caracterizat printr-o atitudine corectă, onestă, respect față de coechipieri și adversari, precum și față de suporteri.
Nu se poate pune problema nici a egalității de tratament juridic cu consecința punerii în libertate a inculpatului în condițiile în care acesta are cea mai grea situație juridică dintre persoanele trimise în judecată în această cauză, și sub aspectul numărului infracțiunilor și sub pedepselor aplicabile în situația în care se va stabili vinovăția sa.
Apreciind astfel că temeiurile ce au determinat inițial arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, acestea nu s-au modificat, instanța a constatat legalitatea și temeinicia măsurii dispuse și a menținut-
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul, solicitând instanței admiterea recursului, casarea încheierii atacate, revocarea măsurii arestării preventive și punerea sa în libertate întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă. Arată că acolo unde există pe dosar ștampila DNA-ului acolo există și prezumția de vinovăție. Invocă inegalitatea de tratament față de care este în libertate. a fost doar un pion care în baza interceptărilor a fost reținut și menținut în stare de arest preventiv și nu a făcut niciodată ceva pe cont propriu iar din meseria de antrenor nu se câștigă. Dacă se pune în cumpănă pericolul social reprezentat de și, acesta din urmă nu prezenta un pericol deosebit, nu a fost un pericol social niciodată și nu se poate pune problema influențării opiniei publice. Arată că la acel meci au fost 7-8 lucrători de poliție judiciară și nu a fost vorba de nici un. Urmărirea penală s-a extins și pentru infracțiunea de dare de mită în baza depoziției unei singure persoane, dar nici unul nu a spus că a venit să le dea bani, singurul a fost. Consideră că este superfluu a se reține și infracțiunea de dare de mită. Precizează că urmărirea penală s-a terminat și instanța a fost sesizată cu rechizitoriu. Prezumția de nevinovăție încă funcționează și sunt foarte multe chestiuni discutabile, cei cărora li s-a promis nu au calitatea de funcționari publici. Se impune revocarea măsurii arestării preventive și punerea în libertate a inculpatului. a cerut să fie supus testului poligraf și nu și-a schimbat declarațiile, campionatul s-a încheiat și jocurile au fost făcute. Apreciază că starea de libertate nu ar influența mersul cercetării judecătorești. Mai arată că inculpatul a fost internațional iar starea lui de sănătate este precară întrucât a suferit multiple operații.
Curtea, examinând hotărârea atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 9 alin. 3 Cod Procedură Penală, combinate cu art. 385 ind. 6 alin. 1 și art. 385 ind. 7 alin. 1 Cod Procedură Penală, apreciază că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a-l respinge în consecință.
Astfel, în mod corect, prima instanță a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, deoarece temeiul care a stat la baza arestării preventive a inculpatului subzistă - art.148 lit. Cod procedură penală.
Conform art.148 lit.f Cod procedură penală, orice inculpat poate fi arestat preventiv când a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În speță, cele 2 condiții sunt întrunite în mod cumulativ, deoarece inculpatul este învinuit de săvârșirea unor infracțiuni grave, respectiv trafic de influență și dare de mită, prevăzute de art. 257 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.
Se reține astfel că inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic de influență și dare de mită, prevăzute de art. 257 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 255 alin. 1 Cod penal cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, reținându-se că ar fi pretins și primit suma de 30.000 euro de la - președintele clubului A, pentru a interveni la conducerea clubului FC B ca aceștia să piardă meciul cu echipa arădeană și că inculpatul ar fi oferit suma de 25.000 euro (din suma primită) plus încă 10.000 euro unor jucători pentru ca aceștia să piardă meciul.
De menționat că pericolul concret pentru ordinea publică reiese și din circumstanțele reale ale comiterii faptelor.
Pe de altă parte, măsura dispusă de instanța de fond corespunde exigențelor art.5 par.1 lit.c din CEDO ratificată de România prin 30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.
În speță, au fost respectate și prevederile art.5 par.3 și 4 din CEDO. Atâta timp cât nu s-a stabilit că deținerea inculpatului este nelegală, nu sunt motive pentru a nu mai menține starea de arest a inculpatului.
De menționat că în mod corect a reținut pe de altă parte instanța de fond că cercetarea judecătorească încă nu a început, inculpatul nu a fost audiat și nici nu au fost administrate încă în fața judecătorului nici un fel de probe, motiv pentru care nu se poate aprecia în acest moment procesual, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv față de inculpat s-ar fi modificat sau ar fi încetat.
În consecință, apreciem că, actualmente, nu se impune nici luarea față de inculpat a unei alte măsuri cu caracter restrictiv de libertate, chiar dacă inculpatul a colaborat cu organele de urmărire penală.
Față de cele menționate mai sus, curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Cod Procedură Penală, va respinge ca nefondat recursul declarat.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 192 Cod Procedură Penală obligă pe inculpat la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit."b" Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva încheierii penale nr. 35 din 1 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 7 iulie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - R - - -
(în concediu de odihnă (în concediu de odihnă
semnează președintele semnează președintele
completului, - -) completului, - -)
Red.: - 10.07.2009
Tehnored. - 13.07.2009 - 2 ex.
Jud. fond:
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
Dosar nr. -
Din 15 iulie 2009
CĂTRE
DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE
SERVICIUL TERITORIAL BIHOR
- înaintăm alăturat decizia penală nr. 335/R/7.07.2009 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr. -, prin care s-a respins recursul ca nefondat inculpatului.
- mulțumim pentru colaborare,
PREȘEDINTE GREFIER
Președinte:Rus ClaudiaJudecători:Rus Claudia, Popovici Corina, Roman Florica
