Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 337/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 337/
Ședința publică din 15 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mirela Sorina Popescu președinte instanță
JUDECĂTOR 2: Corina Voicu
JUDECĂTOR 3: Constantin
Grefier
- Serviciul Teritorial Pitești
reprezentat prin procuror
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, împotriva încheierii de ședință din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns recurentul-inculpat, personal, în stare de arest și asistat de avocat ales.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea acordă posibilitatea avocatului ales să ia legătura personal cu recurentul-inculpat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocatul ales, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, întrucât nu există dovezi că lăsat în libertate inculpatul ar avea interes să se sustragă de la cercetare sau că a încercat vreodată să se sustragă. De asemenea, solicită a se avea în vedere că are un copil minor în întreținere, astfel că lăsarea lui în libertate nu ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, menținându-se încheierea atacată ca fiind legală și temeinică, considerând că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat, astfel că impun în continuare privarea de libertate.
Totodată, trebuie avută în vedere infracțiunea gravă reținută în sarcina inculpatului, că acesta nu a recunoscut că a văzut victimele, a încercat să denatureze situația de fapt și fost judecat în lipsă pentru că s-a sustras de la urmărirea penală.
Recurentul-inculpat, personal, în stare de arest, având ultimul cuvânt, arată că își însușește susținerile apărătorului său, în Spania lucra cu contract de muncă, era rezident, nu s-a sustras și nu a încercat să se sustragă de la urmărirea penală. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea de ședință din 5 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, n baza disp. art. 300/2 rap. la art 160/b Cod pr.penală, s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului, fiul lui și, născut la data de 24.12.1976 în Câmpulung, domiciliat în comuna, județul A, CNP -, în prezent aflat în Penitenciarul Colibași. S-a respins cererea de înlocuire a arestării cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, ca neîntemeiată.
Pentru a dispune astfel, în ceea ce privește legalitatea și temeinicia stării de arest, instanța a constatat următoarele:
Prin încheierea nr.29 CC din 10.04.2008 a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă în lipsă a învinuitului, pe o perioadă de 10 zile, începând cu data prinderii.
Prin încheierea din 08.11.2008 a Tribunalului Argeș, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus punerea în executare a mandatului de arestare preventivă nr- din 10.04.2008, față de învinuitul, începând cu data de 07.11.2008, măsură ce expiră la data de 16.11.2008.
Totodată, prin încheierea nr.89/CC/11.11.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, pe o perioadă de 20 de zile, începând cu data de 17.11.2008 și până la data de 06.12.2008, inclusiv, măsură menținută ulterior.
Inculpatul este trimis în judecată pentru infracțiunile prev. de art. 12 alin.2 lit.a) din Legea nr.678/2001 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, respectiv prev. de art.13 alin.1, 3 din Legea nr.678/2001, constând în aceea că, din toamna anului 2005 și până în luna august 2007, inclusiv, inculpatul împreună cu tatăl și soția sa, ceilalți doi inculpați, au racolat pe părțile vătămate, și, pe care le-au transportat în Spania și le-au determinat să se prostitueze în scopul obținerii de câștiguri materiale.
De asemenea, s-a reținut că inculpatul a racolat și pe părțile vătămate, și prin înșelăciune, le-a transportat în Spania, promițându-le un anumit salariu, după care le-a determinat să lucreze în alte condiții decât cele convenite, în scopul realizării unor beneficii materiale în sumă de 5.500 euro.
Inițial, s-a constatat ca sunt îndeplinite cazurile prev. de art. 148 lit. a) și f) Cod pr.penală, întrucât inculpatul a avut intenția de a se sustrage de la cercetarea penală, fugind din țară.
Tribunalul a apreciat că în cauză, în continuare, sunt întrunite condițiile prev. de art.136, 143 Cod pr.penală, existând probe și indicii temeinice (coroborarea dintre declarațiile părților vătămate și declarațiile martorilor cu celelalte probe, înscrisuri efectuate, depuse în cauză) privind săvârșirea unor infracțiuni de către inculpat, pedepsite de legea specială cu închisoarea mai mare de 4 ani.
Infracțiunile reținute în sarcina sa sunt cele de trafic de persoane minore și trafic de persoane majore, infracțiuni care, prin natura lor, prin obiectul juridic ce constă în valoarea juridică ocrotită și anume libertatea de voință și de acțiune, libertatea fizică, intimă a persoanei, libertatea la muncă și dreptul de alegere liberă și conștientă a unui loc de muncă, presupun, odată săvârșite, grave încălcări ale acestor drepturi esențiale ale persoanei umane și denotă, totodată, un grad de pericol social ridicat și o periculozitate socială însemnată a făptuitorului, fiind întrunite astfel condițiile prev. de art. 148 lit.f) Cod pr.penală.
Instanța a reținut că este dovedit pericolul social concret, inclusiv din modalitatea continuată de comitere a faptelor, pe parcursul unui interval de timp de circa doi ani, din modalitatea de desfășurare reținută, ce presupune o organizare amănunțită și din numărul de participanți implicați, aspecte ce relevă gravitatea faptelor și necesitatea de a-l priva de libertate, în continuare, pe inculpat.
Sub aspectul sustragerii de la urmărirea penală, acest lucru este incontestabil și pune în evidență tendința inculpatului de a îngreuna și zădărnici cercetările ce se efectuează în cauză, existând, în același timp, riscul comiterii unor noi infracțiuni.
Date fiind și indiciile privind intențiile anterioare ale inculpatului de a fugi din țară și de a se sustrage de la urmărirea penală și de la judecată, tribunalul a apreciat că este întemeiată concluzia privind existența unui pericol atât la nivel social, cât și acela ca inculpatul să încerce să se sustragă de la judecarea, în continuare, a cauzei și de la eventuala sancțiune penală, fiind incidente astfel, în cauză, disp. art. 148 lit.a) Cod pr.penală.
La numai 6 luni de la arestarea sa preventivă, nu se pune problema estompării pericolului care a determinat detenția sa inițial și, având în vedere complexitatea dosarului, nu poate fi vorba de depășirea unei perioade rezonabile a privării sale de libertate.
Pentru considerentele ce preced, apreciind că se mențin în continuare temeiurile de drept prevăzute de art.148 lit. a) și f) Cod pr.penală, precum și faptul că în ultima perioadă de timp a avut loc o escaladare a fenomenului infracțional, în general, dar și a infracțiunilor de genul celor reținute în cauză, în special, tribunalul a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
Impotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea, deoarece nu există nicio dovadă că lăsat în libertate se va sustrage de la cercetare și să se țină seama de faptul că are un copil minor în întreținere. De asemenea a solicitat să se constate că din datele dosarului nu rezultă că lăsarea lui în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Analizând recursul, prin prisma motivelor invocate și din oficiu, conform art.385/6 alin.3 Cod pr.penală, curtea constată că acesta este nefondat.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru infracțiuni grave, respectiv pentru trafic de persoane majore și minore, săvârșit pe parcursul mai multor ani, începând din anul 2005, racolând pe părțile vătămate, transportându-le în străinătate, cazându-le și exploatându-le prin muncă și sexual, fapte ce pot fi pedepsite cu închisoarea de până la 18 ani.
Față de perioada mare de timp în care inculpatul și-a desfășurat activitatea presupus infracțională, de numărul relativ mare de părți vătămate, de împrejurarea că acesta s-a ocupat și de exploatarea unei minore care a declarat că a fost amenințată cu moartea și că a fost drogată pentru a accepta să se prostitueze, fiind chiar lovită de către coinculpata, dar și față de faptul că inculpatul a fost cercetat pentru infracțiuni de același fel săvârșite în Spania, curtea apreciază că și la acest moment lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică și nu se impune alegerea unei alte măsuri preventive, precum cea solicitată de către inculpat, adică obligarea de a nu părăsi localitatea.
În sine dispoziția primei instanțe de respingere a cererii de înlocuire a arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea nu poate fi atacată cu recurs față de prevederile articolului 141 alin.1 teza finală Cod pr.penală, dar cererea poate fi reiterată, așa cum a și făcut inculpatul, în recursul privind menținerea arestării.
Pentru a aprecia însă asupra posibilității înlocuirii arestării cu o altă măsură, mai puțin restrictivă de libertate, trebuie reținut și faptul că la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpat, s-a reținut inclusiv cazul de arestare prevăzut de art.148 lit.a Cod pr.penală, apreciindu-se că inculpatul a fugit și s-a ascuns într-o altă țară în scopul sustragerii de la urmărire penală, arestarea dispunându-se, inițial, în lipsa acestuia. . inculpatului s-a reușit abia după 7 luni de la momentul emiterii mandatului, în baza unui mandat european de arestare executat de către autoritățile spaniole.
Împrejurarea că inculpatul are un copil minor în întreținere nu poate conduce, nefiind suficientă, la punerea în libertate a inculpatului, deoarece faptul că acesta este căsătorit nu l-a reținut de la săvârșirea activităților pentru care este judecat în prezent, iar existența familiei nu l-ar împiedica să părăsească localitatea sau țara, câtă vreme în condițiile similare, preexistente emiterii mandatului intern de arestare, acesta nu s-a întors în România o perioadă lungă de timp.
Măsura obligării de a nu părăsi localitatea nici nu ar fi oportună deoarece majoritatea victimelor racolate sunt domiciliate în zona localității de domiciliu a inculpatului, iar întoarcerea lui în comună ar produce un sentiment de insecuritate părților vătămate și familiilor lor.
Considerând, deci, că nu există garanții suficiente în sensul că, odată lăsat în libertate, inculpatul nu se va sustrage judecății și că la momentul prezent lăsarea lui în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, curtea apreciază că în mod corect prima instanță a stabilit că subzistă temeiurile avute în vedere la momentul arestării preventive și a dispus menținerea acesteia
Față de cele expuse, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, iar în baza art.192 alin.2 Cod pr.penală, acesta va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la data de 24.12.1976 în Câmpulung, CNP -, aflat în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii de ședință din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Obligă pe recurentul-inculpat la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
Tehnored./ex.2
Jud.fond
3 iunie 2009
Președinte:Mirela Sorina PopescuJudecători:Mirela Sorina Popescu, Corina Voicu, Constantin
