Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 34/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 34/
Ședința publică din 25 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Liliana Constantinescu Judecător
JUDECĂTOR 2: Mariana Cristache
JUDECĂTOR 3: Aurel Președinte secție
Grefier -
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Ministerul publica fost reprezentat de procuror
din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul în prezent deținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință nr- din 11.02.2010 a Tribunalului Galați.
La apelul nominal a răspuns recurentul - inculpat, în stare de arest și asistat de avocat în substituirea domnului avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.22/2010, eliberată de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Întrebat fiind, inculpatul precizează că își menține recursul declarat.
Avocat, în ceea ce privește recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 11.02.2010 a Tribunalului Galați, apreciază că la acest moment s-au modificat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, privind pe inculpatul. Declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați în cauză se coroborează cu declarațiile inculpatului, iar în cauză sunt suficiente elemente care să conducă la concluzia că aspectele reținute în actul de sesizare nu sunt în totalitate conforme cu situația de fapt.
În ceea ce privește infracțiunea de viol și infracțiunea de lovire reținute în sarcina inculpatului, solicită să se aibă în vedere declarațiile părții vătămate care precizează că nu a fost forțată să întrețină relații sexuale.
Partea vătămată a motivat leziunile constatate în certificatul medico-legal, pe care aceasta le-a suferit anterior din partea fratelui femeii la care aceasta locuise.
În ceea ce privește faptul că partea vătămată a fost lovită solicită să se constate că aceasta a precizat că această lovire s-a datorat unei stări de enervare pe care inculpatul a simțit-o în momentul în care partea vătămată i-a verificat telefonul.
Având în vedere cele expuse mai sus apreciază ca fiind exagerată menținerea măsurii arestării preventive față de inculpatul, motiv pentru care solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara, având în vedere că acesta locuiește în mediul rural, com., cu impunerea pentru inculpat a respectării obligațiilor prev. de art. 145.
C.P.P.Reprezentanta Ministerului Public consideră că recursul declarat este nefondat. În mod corect s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat prin încheierea din 11.02.2010. S-a avut în vedere că sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143.C.P.P. și subzistă temeiul prev. de art. 148 lit. f C.P.P. față de natura relațiilor cărora li s-a adus atingere prin săvârșirea infracțiunilor de către inculpat. Acesta săvârșit infracțiunile de lovire sau alte violențe, viol și act sexual cu un minor în formă continuată, fapte de rezonanță negativă și de un pericol concret pentru ordinea publică. Consideră că în mod corect s-a menținut arestarea și se impune respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din 11.02.2010 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr- în conf. cu art. 3002și art. 160 alin.1 pr.pen. s-a constatat ca fiind legală și temeinică măsura arestării preventive inculpatului .
S-a respins ca nefondată cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsuri arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi țara.
Conf. art. 3002și art. 160 alin. 3 pr.pen. s-a menținut arestarea preventivă inculpatului .
Pentru a hotărî astfel prima instanță reținut următoarele:
Examinând actele și lucrările dosarului îndeplinite până la momentul de față, instanța a apreciat că se mențin temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpatul, rezultând indicii temeinice - în sensul art.143 pr.pen - de natură a crea presupunerea că acesta a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală.
În acest sens sunt: procesul-verbal de consemnare a plângerii părții vătămate, declarațiile părții vătămate, copia certificatului de naștere din care rezultă că partea vătămată este în vârstă de 14 ani, raportul de evaluare psihologică privind pe partea vătămată, raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor, și C, declarațiile inculpatului care, în faza de urmărire penală, a recunoscut săvârșirea faptei.
Totodată, având în vedere gravitatea ridicată a infracțiunilor presupus a fi săvârșite, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, natura și importanța deosebită a relațiilor sociale cărora li se aduce atingere, modalitatea și împrejurările concrete în care se reține că ar fi fost săvârșite faptele ( prin exercitarea de violențe și amenințări, împotriva unei persoane vulnerabile având în vedere vârsta fragedă ), urmarea produsă și impactul negativ asupra psihicului minorei, precum și rezonanța unor astfel de fapte în rândul comunității, s-a apreciat că sunt întrunite cumulativ și cerințele art. 148 lit. f pr.pen. - s-a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezentă în continuare un pericol concret pentru ordinea publică.
S-a avut în vedere și persoana inculpatului care persistă în conduita antisocială ( aspect ce rezultă din mențiunile fișei de cazier ) dar și proliferarea faptelor de acest gen în ultima perioadă de timp, de natură a genera un sentiment de insecuritate în rândul comunității.
În raport de probele administrate până în prezent, s-a constatat că nu au intervenit modificări în ceea ce privește împrejurările de fapt reținute inițial și nici date noi privind persoana inculpatului (împrejurările invocate fiind preexistente luării măsurii), astfel încât cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara fost respinsă.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța a apreciat că subzistă temeiurile care au determinat arestarea preventivă și acestea impun și în prezent privarea de libertate inculpatului.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul .
În susținerea recursului inculpatul arătat că măsura arestării preventive este exagerată, iar în prezent temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri s-au schimbat.
În concluzie, inculpatul a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de nu părăsi țara.
RECURSUL ESTE NEFONDAT.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept se constată că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică.
Contrar susținerilor inculpatului considerăm că la acest moment se mențin temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive acestuia.
Inculpatul este judecat pentru săvârșirea infracțiunilor de viol prev. de art. 197 alin. 1,3 teza I pen; act sexual cu un minor în formă continuată prev. de art. 198 alin.1 pen cu aplic. art. 41 al. 2 pen. ambele cu aplic. art. 37 lit. a pen. fapte prevăzute de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, aspect ce conduce la incidența disp. art. 148 lit. f teza I pr.pen.
Probatoriile administrate până în prezent, respectiv declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor, și C, coroborate cu declarația inculpatului dată în faza urmăririi penale conduc la presupunerea că acesta comis o faptă prevăzută de legea penală.
De asemenea, din probatoriile arătate mai sus rezultă împrejurarea că lăsarea în libertate inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, fiind astfel incidente dispozițiile art. 148 lit. f teza II pr.pen.
Această din urmă condiție rezultă și din gravitatea infracțiunilor presupus a fi comise de inculpat, din modalitățile și împrejurările săvârșirii, din atingerea adusă relațiilor sociale ocrotite de lege, din comportamentul și persoana inculpatului care nu se află la primul impact cu legea penală.
Considerăm astfel că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 139 alin.1 pr.pen. motiv pentru care nu putem dispune înlocuirea măsurii arestării preventive inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Având în vedere și dispozițiile art. 136.pr.pen. considerăm că menținerea inculpatului în stare de arest este necesară pentru buna desfășurare procesului penal.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul .
Conform art. 192 alin.2 pr.pen. va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 12.08.1984, în com., jud., în com., jud. G, CNP--), în prezentdeținut în Penitenciarul Galați, împotriva încheierii de ședință nr- din 11.02.2010 a Tribunalului Galați.
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod proc. penală, obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 25.02.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. /26.02.2010
Tehnored. 03 Martie 2010
Jud. fond.
Președinte:Daniela Liliana ConstantinescuJudecători:Daniela Liliana Constantinescu, Mariana Cristache, Aurel
