Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA PENALĂ, CAUZE MINORI SI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 36
Ședința publică din 19 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Grosu Valerica Niculina
JUDECĂTORI: Grosu Valerica Niculina, Anti Silviu Crîșmaru
-
GREFIER.
*******
MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂU - este reprezentat legal prin procuror -
*
Pe rol fiind judecarea recursului penal declarat PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ împotriva încheierii din data de 15.01.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauza de față s-au desfășurat în conformitate cu dispozițiile art.304 Cod procedură penală, în sensul că au fost înregistrate cu ajutorul calculatorului, pe suport magnetic.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații inculpați, în stare de arest asistați de avocat ales C-tin.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Apărătorul intimaților inculpați și reprezentantul parchetului având cuvântul pe rând, precizează că nu mai au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat,Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților, pentru dezbateri.
Reprezentantul parchetului având cuvântul solicită admiterea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, casarea încheierii atacate, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond, menținerea stării de arest a inculpaților, întrucât temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării nu s-au modificat și nu au încetat, fapta pentru care inculpații au fost condamnați prezintă pericol social, lăsarea acestora în libertate prezentând un pericol social concret, având în vedere natura infracțiunii și urmările produse.
Avocat C-tin având cuvântul pentru intimații inculpați precizează că susținerea parchetului, în sensul că fapta prezintă pericol social și că este o faptă gravă, este reală, însă în acest moment trebuie analizat dacă se mai impune menținerea stării de arest a inculpaților, față de faptul că cei doi inculpați au fost condamnați și că aceștia au recunoscut fapta. Consideră că în cauza de față este vorba de un viol atipic, având în vedere că partea vătămată relatat că anterior, înainte cu 1 an de zile, aceasta a avut relații de prietenie cu, în cadrul căreia au avut loc și relații intime. După condamnarea inculpaților, Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman nu a exercitat calea de atac, considerând că hotărârea pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică.
Inculpații nu s-au sustras de la cercetări, au recunoscut fapta comisă, nu au antecedente penale. Intimatul inculpat încă este în stare de arest deoarece se află în executarea unei pedepse de 6 luni pentru comiterea faptei de distrugere. Precizează că data arestării este 23 iunie 2008 iar pe 23.01.2009 se împlinesc 7 luni de când sunt arestați, iar pedeapsa aplicată de instanța de fond este de 1 an.
În concluzie solicită respingerea ca nefondat recursului declarat de parchet.
Solicită a se lua act că a fost apărător ales.
Intimații inculpați și având ultimul cuvânt, pe rând, lasă soluția la aprecierea instanței.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 14.01.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în temeiul art. 300/2 pr.penală raportat la art.160/b pr.penală s-a dispus revocarea arestării preventive a inculpaților și, stabilită prin încheierea nr. 15/din 23.06.2008 a Judecătoriei Roman.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a avut în vedere următoarele:
Prin sentința penală nr. 649 din 28.11.2008 a Judecătoriei Roman, pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin.1 și 2 lit. a penal, cu aplicarea art.74, 76 lit. b pen. a fost condamnatinculpatul,fiul lui și, născut la 16.02.1987, în R, cu domiciliul în comuna, județul N, studii 6 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, la1 (un) an închisoare.
Pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană având suspendată exercitarea dreptului de a conduce autovehicule, prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr.195/2002, cu aplicarea art.74, 76 lit. e pen. a fost condamnat același inculpatla pedeapsa de 3 (trei) luni, închisoare.
În baza art. 33 lit. a cu aplicarea art. 34 lit. b pen. inculpatul urma să execute pedeapsa rezultantă cea mai grea după contopire de1 (un) an, închisoare.
În baza art.71 pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit. a teza a II a - lit. b pen.
În baza art.88 penal s-a computat din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive de la 23.06.2008 la zi.
În baza art. 350. pr. penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art.191 pr. penală a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare.
Pentru săvârșirea infracțiunii de viol, prev. de art. 197 alin.1 și 2 lit. a cu aplicarea art. 74, 76 lit. b pen. a fost condamnatinculpatul, fiul lui și, născut la 02.02.1986 în R, cu domiciliul în comuna, județul N, studii 6 clase, fără ocupație, fără antecedente penale, la1 (un) an închisoare.
În baza art. 71. pen. s-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art.64 lit. a texa a II a - lit. b penal.
În baza art. 350. pr. penală s-a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 88. pen. s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 23.06.2008 la zi.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 300 lei, cheltuieli judiciare în baza art.191 pr. penală.
Constată că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză împotriva celor doi inculpați.
S-a reținut în considerentele sentinței că faptele săvârșite de inculpați sunt pe deplin dovedite cu probatoriul administrat în cauză care se coroborează și cu recunoașterea săvârșirii lor de către inculpați în declarațiile date în cursul urmăririi penale cât și a judecății.
Împotriva sentinței a declarat apel partea vătămată, cauza în apel fiind înregistrată la această instanță cu nr- din 18.12.2008.
Din oficiu, în cadrul dispozițiilor art. 300/2 Cod procedură penală, s-a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventivă luată față de ambii inculpați - intimați prin încheierea nr. 15 din 23.06.2008 a Judecătoriei Roman și menținută în baza art. 350 al. 1 Cod procedură penală prin sentința apelată.
Reținând motivele care au stat la baza luării măsurii arestării preventive față de inculpații intimați și a menținerii acestei măsuri până în acest stadiu al procesului penal, se constată că inculpații - intimați au fost arestați preventiv la data de 23.06.2008 și până în prezent s-au aflat în stare de privare de libertate pe durata a aproape 7 luni.
În condițiile în care prin sentința apelată inculpații au fost condamnați la câte 1 an, închisoare, rezultă în mod evident că scopul măsurii de arestare preventivă s-a îndeplinit în cazul ambilor inculpați și nu mai subzistă temeiurile avute în vedere când s-a dispus arestarea preventivă.
Este evident și faptul că cerința termenului rezonabil a duratei arestării preventive trebuie urmărită și în faza de judecată, în această privință fiind fără relevanță că pe fondul cauzei, se aplică dispozițiile de deducere a duratei arestării preventive din pedeapsa aplicată.
Împotriva încheierii penale mai sus arătată a declarat în termen legal recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț, pe motiv de nelegalitate, întrucât subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpați.
Analizând încheierea penală recurată sub aspectul motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu în temeiul art.385/9 al.3 pr.penală, Curtea de Apel, reține următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 2163/P/2008 din 15 iulie 2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Romans -a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.197 al.1,2 lit.a penal și art.86 al.2 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art.33 lit.a penal, pentru inculpatul și de viol prev. de art.197 al.1,2 lit.a penal pentru inculpatul.
În fapt, s-a reținut că, în seara zilei de 21 iunie 2008, partea vătămată, în vârstă de 16 ani se afla în discoteca din satul.
În jurul orei 2,15, partea vătămată a ieșit în fața discotecii ca să vorbească la telefon și imediat a ieșit și inculpatul. Acesta i-a propus părții vătămate să meargă cu el, însă aceasta a refuzat și atunci inculpatul a luat-o forțat și a dus-o până în fața locuinței lui, situată în apropiere.
Partea vătămată a încercta să fugă, dar a fost ajunsă de inculpatul, care a lovit-
Imediat la fața locului, a venit inculpatul - fratele primului- la volanul auto HU-DO-379 și ambii au introdus-o cu forța în mașină pe partea vătămată, pe bancheta din spate.
Inculpatul, a condus auto circa 1 km pe mai multe drumuri sătești, deschise circulației publice, până la marginea satului, unde inculpatul a coborât din auto, iar inculpatul a rabatat scaunul din dreapta față, a tras-o pe partea vătămată pe acest scaun și a dezbrăcat-o forțat.
Partea vătămată prin constrângere a întreținut raporturi sexuale cu, apoi cu.
Față de faptele inculpaților, s-a apreciat de parchet că subzistă starea de pericol concret pentru colectivitatea în care cei doi trăiesc.
Inculpații prezintă un pericol social extrem, iar fapta comisă a produs grave atingeri ordinii de drept, având un ecou social deosebit.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în jurisprudența sa că, pericolul concret pentru ordinea publică, rezultă și din gradul însăși de pericol social al unor infracțiuni săvârșite.
Referitor la condiția conformității dreptului intern cu prevederile CEDO, trebuie observat că dispozițiile art.143 al.3 pr.penală"să existe probe sau indicii temeinice că învinuitul sau inculpatul a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală" se constată că aceste dispoziții sunt echivalente cu cele din art.5 al.1 lit.c din Convenție, respectiv"motive verosimile".
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, raportat la prevederile Convenției și a practicii CEDO, rezultă că menținerea arestării preventive este conformă și cu aceste dispoziții.
Față de împrejurarea că inculpații, acuzați de săvârșirea unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, dar și faptul că, de la data pronunțării sentinței de condamnare nr. 649 din 28.11.2008 a Judecătoriei Roman și până la data verificării legalității și temeiniciei, în cursul judecății, arestării preventive, nu sunt dovezi că s-au schimbat temeiurile care au determinat menținerea măsurii preventive și nu au intervenit cauze care să conducă la revocarea sau încetarea acesteia, instanța de recurs, apreciază că se impune menținerea arestării preventive.
Față de cele mai sus reținute, Curtea de Apel, în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d pr.penală, va admite recursul Parchetului, potrivit dispozitivului prezentei.
Văzând și dispozițiile art.192 al.3 pr.penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În temeiul art.385/15 al.2 lit.d pr.penală admite recursul declarat deParchetul de pe lângă Tribunalul Neamț,împotriva încheierii penale din 14.01.2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-.
Casează încheierea penală recurată și rejudecând cauza în recurs:
În temeiul art.300/2 raportat la art.160/b pr.penală, menține starea de arest a inculpațilorși.
Constată că inculpații au fost asistați de apărător ales.
În temeiul art. 192 al.3 pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.01.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Grosu Valerica Niculina, Anti Silviu Crîșmaru
- - - - -
-
GREFIER,
Red.înch. /
Red.
Tehnored. / 20.01.2009
3 ex.
Președinte:Grosu Valerica NiculinaJudecători:Grosu Valerica Niculina, Anti Silviu Crîșmaru
