Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 36/
Ședința publică din data de 23 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mariana Cristache judecător
JUDECĂTOR 2: Daniela Liliana Constantinescu
JUDECĂTOR 3: Ion
Grefier -
Ministerul Publica fost reprezentat de - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI
.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F, împotriva încheierii de ședință din data de 16.03.2009 a Tribunalului Vrancea, pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
La apelul nominal a răspuns recurentul inculpat, în stare de arest, asistat de av., apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr. 1456/28.03.2009 emisă de Baroul Galați.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Recureentul inculpat, întrebat fiind, precizează că își menține recursul declarat.
Apărătorul recurentului inculpat susține că acesta a declarat recurs împotriva încheierii din 16.03.2009, prin care Tribunalul Vranceaa dispus menținerea măsurii arestării preventive, întrucât o consideră nelegală.
Solicită să se observe că în încheierea recurată nu este motivată, instanța reținând doar că temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală prevăd că se poate lua măsura arestării preventive în situația în care inculpatul a comis o infracțiune pentru care legea prevede detențiunea pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Apreciază că cea de a doua cerință a textului menționat nu este îndeplinită în cauză, motiv pentru care solicită admiterea recursului declarat de inculpatul.
În subsidiar, consideră că instanța are posibilitatea să dispună înlocuirea măsurii arestării preventive că măsura obligării de a nu părăsi țara. Cu plata onorariului pentru avocatul din oficiu.
Reprezentantul Ministerului Public consideră că încheierea din 16.03.2009 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosarul nr-, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, este legală și temeinică, întrucât sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 143 Cod procedură penală. În cauză nu a intervenit o modificare a temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, subzistând temeiul prev. art. 148 lit. f Cod procedură penală, întrucât inculpatul a săvârșit o infracțiunea pentru care legea prevede o pedeapsă mai mare de 4 ani și față de modalitatea concretă în care a acționat și situația sa personală, în sensul că inculpatul are antecedente penale, consideră că lăsarea în libertate a acestuia ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
Solicită respingerea recursului ca nefondat și obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA
Asupra recursului penal de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 16 martie 2009 Tribunalului Vranceas -a menținut măsura arestării preventive a inculpatului minor.
Pentru a dispune astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea nr. 100/P/2009 din 23 februarie 2009, s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpatului minor pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la omor și distrugere prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal și art. 217 Cod penal.
S-a reținut că în seara zilei de 10.11.2008, a aplicat numitului o lovitură puternică în zona capului cu o scândură, producându-i leziuni grave și a distrus o porțiune din gardul acestuia prin ruperea unor scânduri.
Prin încheierea din 10, februarie 2009 Tribunalului Vrancea pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 19 zile, începând cu data de 11 februarie 2009 și până la data de 01 martie 2009, în baza art. 148 lit. f Cod procedură penală, măsură care a fost menținută prin încheierea din 25.02.2009 a Tribunalului Vrancea.
Măsura arestării preventive s-a luat pe considerentul că inculpatul a comis o infracțiune gravă, care reprezintă un pericol concret pentru ordinea publică și pentru care legea prevede pedeapsă mai mare de 4 ani.
S-a apreciat că în cauză temeiurile care au determinat arestarea preventivă impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, criticând-o pe motive de nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, s-a susținut că încheierea pronunțată nu e motivată de către instanța de fond, precum și faptul că în speță nu e îndeplinită cea de a doua condiție a art. 148 lit. f Cod procedură penală, arătându-se că în cauză nu există probe din care să rezulte că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică. S-a solicitat, de asemenea, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Recursul formulat e nefondat.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, se constată că în mod corect prima instanță a apreciat că se impune menținerea stării de arest a inculpatului recurent.
Considerăm că se mențin și la acest moment temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, respectiv dispozițiile art. 148 lit. f Cod procedură penală întrucât:
- infracțiunea pentru care e cercetat inculpatul (tentativă la omor prevăzută de art. 20 Cod penal rap. la art. 174 Cod penal) e prevăzută de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (art. 148 lit. f teza I Cod procedură penală);
- contrar celor susținute de inculpat, la dosar există probe (declarațiile părții vătămate, certificatul medico-legal, proces-verbal de cercetare la fața locului, declarațiile inculpatului) din care rezultă că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică (art. 148 lit. f teza II Cod procedură penală).
Apreciem că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 139 Cod procedură penală, având în vedere că nu s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Totodată, considerăm că încheierea pronunțată în cauză e motivată și nu putem reține critica formulată pe acest considerent.
Văzând și dispozițiile art. 136 Cod procedură penală, considerăm că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune menținerea inculpatului în stare de arest.
Față de cele de mai sus se va respinge ca nefondat recursul promovat.
Conform art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 16.05.1992 în Adjud, județul V, CNP -, domiciliat în comuna Pufești, județul V, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F) împotriva încheierii din 16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
În baza art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă inculpatul la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 23 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
Red.: -/24.03.2009
Tehnored.: /2 ex./26.03.2009
Fond:
Președinte:Mariana CristacheJudecători:Mariana Cristache, Daniela Liliana Constantinescu, Ion
