Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 361/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.361/R/2009
Ședința publică din 18 august 2009
PREȘEDINTE: Munteanu Traian JUDECĂTOR 2: Condrovici Adela
- - -JUDECĂTOR 3: Sotoc Daniela
- - -judecător
- - -grefier
Din partea Ministerului Public a participat domnul - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 12 august 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut se prezintă inculpatul recurent în stare de deținere din Penitenciarul Oradea, asistat de avocatul ales, potrivit delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului recurent în prealabil depune la dosar în copie, minuta din 4 iunie 2009 pronunțată în dosar nr.- Curții de Apel Oradea. Nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri, s-a acordat cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului declaraqt în cauză, casarea încheierii atacate în sensul de a nu mai menține măsura arestării preventive a inculpatului cu consecința punerii acestuia în libertate. În esență, susține că în raport de minuta depusă azi la dosar - de unde rezultă participarea doamnei judecător în compunerea completului desemnat să soluționeze recursul inculpatului, cu toate că aceasta s-a abținut, cererea de abținere fiind admisă - sunt incidente prevederile art.197 Cod procedură penală cu privire la nelegala compunere a instanței, consecința fiind de altfel și nulitatea hotărârii pronunțate, fapt pentru care în opinia sa, în acest moment temeiul măsurii arestării nu mai subzistă.
Cu privire la celelalte motive de recurs, susține la fel faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu mai subzistă, mai mult, reprezentantul parchetului nu a arătat în ce constă pericolul concret ce să justifice prin urmare menținerea arestării preventive.În opinia sa, singuril motiv de menținere ar fi doar cazierul judiciar, dar cu toate acestea solicită a se reține că inculpatul nu a mai săvârșit alte fapte penale din anul 2004.
În subsidiar,reiterează cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază nefondat recursul decdlarat în cauză fapt pentru care formulează concluzii de respingere a acestuia cu consecința menținerii în totalitate a încheierii primei instanțe ca legală și temeinică. a vis de compunerea instanței, din punctul de vedere al parchetului arată că nu există nici un incident iar aspectul invocat de apărare nu poate duce la punerea în libertate a inculpatului. Apreciază că cele două elemente ce se referă la prev.art.143 pr.Cod Penal și 68.pr.Cod Penal sunt pendinte, în cauză s-au administrat probe, inculpatul a fost trimis în judecată, iar pe de altă parte, pericolul concret există iar conform practicii acesta rezidă din faptul creării unei stări de insecuritate socială în cazul comiterii de fapte asemănătoare de către diverse persoane și impune o reacție fermă din partea organelor judiciare față de autorii unor astfel de infracțiuni.
Apreciază că scopul măsurii preventive este pendinte și se poate realiza prin menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Cu privire la cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, arată că încheierea sub acest aspect este definitivă iar o astfel de reiterare a cererii este inadmisibilă.
Inculpatul recurent având cuvântul, arată că se află în stare de arest de 9 luni de zile iar dosarul cauzei se află pe rolul tribunalului d e 7 luni de zile, perioadă în care nu a fost audiat, nu s-a luat poziția părților vătămate, nu a putut să-și dovedească nevinovăția, fapt pentru care parchetul a susținut la fiecare termen că temeiurile arestării nu s-au modificat și nu s-au adus elemente noi. Arată că nu a formulat recurs față de minuta ce i s-a comunicat și care s-a depus la dosar ci pentru faptul că a fost arestat după 4 luni de zile de când se presupune comiterea faptelor, coinculpatul se află în stare de libertate deși s-a sustras de la urmărirea penală iar în ce privește cauza aflată pe rolul tribunalului, aceasta va suferi din nou amânare având în vedere că nu s-a dispus citarea corectă a părților vătămate, ca urmare se va împlini un an de zile și în cauză nu a început administrarea de probe, respectiv audierea sa și propunerea de martori în apărarea sa. Mai arată că din anul 2001 nu a mai săvârșit nici o infracțiune. Face trimitere la memoriul depus în fața tribunalului solicitând a fi avute în vedere cele expuse la soluționarea prezentei cauzei.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față,
Constată că, prin încheierea penală din 12 august 2009 Tribunalul Bihor în baza art. 300/2 rap la art. 160 lit.b Cod procedură penală a menținut starea de arest a inculpatului deținut in Penitenciarul Oradea, arestat preventiv în baza încheierii nr. 44 din 9 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 59/2008.
A respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat.
Pentru pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor înregistrat la această instanță la data de 26 ianuarie 2009 fost trimis în judecată inculpatul în stare de arest preventiv.
Măsura fost dispusă în temeiul disp.art.148 al.1 lit. f Pr. reținându-se în sarcina acestuia comiterea infracțiunii de înșelăciune prev.de art. 215 aliniat 1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 și 42 Cod penal, precum și cu art. 37 lit.b Cod penal, constând în aceea că, în perioada iunie - august 2008, împreună cu, prezentându-se sub alte identități, respectiv că sunt reprezentanții SC SRL I, cu achiziționat diferite mărfuri de la mai multe societăți, pentru care au emis file cec și bilete la ordin, știind că pentru valorificarea lor nu există disponibil în cont, cauzând un prejudiciu în sumă de 316.708,38 lei.
În faza de urmărire penală au fost administrate probe ce permit a se ajunge la concluzia că există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunea reținută în sarcina sa, întrunite fiind condițiile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală.
Instanța de fond a reținut că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul concret pentru ordinea publică în cazul lăsării lui în libertate, motiv pentru care, văzând disp.art.300/2 combinat cu art.160/ C.P.P. și prev.art.23 al.4/2 din Constituția României și disp.art.5 paragraful I lit.c din Convenția Europeana pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, menținut măsura arestului preventiv a inculpatului.
Pentru aceleași considerente s- respins cererea formulată de inculpat privind înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs penal inculpatul solicitând a nu se mai menține măsura arestării preventive cu consecința punerii sale în libertate, motivând oral prin apărătorul său în ședință publică recursul declarat.
Examinând încheierea prin prisma recursului declarat, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 385/6 și art. 385/14 Cod procedură penală, sub aspectul tuturor motivele de casare prevăzute de art. 385/9 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este temeinică și legală, iar recursul declarat de inculpat este nefondat și va fi respins ca atare, potrivit dispozițiilor prezentei.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.300/2 Cod procedură penală și 160/ Cod procedură penală, Tribunalul Bihora dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Prima instanță a statuat în mod motivat și legal că se impune menținerea inculpatului în stare de arest, având în vedere fapta pentru care este cercetat inculpatul, respectiv, infracțiunea de înșelăciune, prevăzută și pedepsită de art. 215 aliniat 1,2,3,4,5 Cod penal cu aplicarea art. 41 al.2 și 42 Cod penal, precum și cu art. 37 lit.b Cod penal, constând in aceea că, în perioada iunie - august 2008, împreună cu, prezentându-se sub alte identități, respectiv că sunt reprezentanții SC SRL I, cu achiziționat diferite mărfuri de la mai multe societăți, pentru care au emis file cec și bilete la ordin, știind că pentru valorificarea lor nu există disponibil în cont, cauzând un prejudiciu în sumă de 316.708,38lei.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive, potrivit art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. "f" din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit. "c" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care a fost arestat.
Cât privește cazul prevăzut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, de asemenea, în speță sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de acest text de lege, inclusiv condiția pericolului pentru ordinea publică, pericol care, chiar dacă nu este identic cu pericol social al faptei, poate decurge din acesta. Mai mult de atât, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului. Nu se constată nici motive de încetarea de drept măsurii, cu consecința punerii în libertate, întrucât încheierea atacată respectă cerințele de legalitate și temeinicie.
În ce privește critica la nelegala compunere instanței nu este reală întrucât doamna judecător formulat cerere de abținere, ce fost admisă nefăcând parte din compunerea completului la pronunțarea încheierii penale din 4 iunie 2009 Curții de Apel Oradea.
Față de cele de mai sus, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva sa cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea măsurii arestării preventive, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală.
Fiind în culpă procesuală va fi obligat inculpatul recurent să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit. Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul fiul lui și al lui, ns.la 5mai 1975 din Penitenciarul Oradea împotriva încheierii penale din 12 august 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 18 august 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec.judecător -
Judecător fond
CA/MH
3 ex. din 20.08.2009
Președinte:Munteanu TraianJudecători:Munteanu Traian, Condrovici Adela, Sotoc Daniela
