Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 363/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA PENALĂ NR. 363/R-MF
Ședința publică din 27 Mai 2009
Curtea compusă din:
Președinte: dr.- -, președinte secție
JUDECĂTOR 1: Doru Mercan dr.- -
JUDECĂTOR 2: Dumitru Diaconu
Grefier:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești reprezentat prin:
Procuror:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul penal declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 23.04.1981 în Râmnicu V, domiciliat în B, str. -,.12/1,.E,.2,.11, jud.V, CNP--, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
S-a procedat la înregistrarea ședinței potrivit art. 304 alin.1 Cod procedură penală.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat, în baza delegației nr.-, emisă de Baroul Hunedoara.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit art. 172 alin.7 Cod procedură penală, s-a încuviințat apărătorului recurentului inculpat să ia legătura cu acesta în vederea pregătirii apărării.
Apărătorul recurentului inculpat și reprezentantul parchetului, precizează pe rând că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat acordării cuvântului, curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat, având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate și judecarea inculpatului în stare de libertate. Susține că temeiul arestării preventive a inculpatului prevăzut de art. 148 lit.f Cod procedură penală a dispărut sau cel puțin s-a schimbat, astfel că temeiurile arestării nu mai subzistă și nu se mai impune menținerea stării de arest a inculpatului. Cum la dosar nu sunt probe certe din care să rezulte că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică, că va influența negativ cercetarea judecătorească, apreciază că soluția corectă este de revocare a măsurii arestării preventive. Susține că până la acest moment procesual au fost audiați mare parte din martorii din acte și martori în circumstanțiere, astfel că nu se poate susține că inculpatul ar încerca zădărnicirea adevărului. Arată că partea vătămată nu a fost audiată, însă la dosar sunt dovezi din care rezultă că aceasta știa de proces. La aproape un an de la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu se mai poate vorbi despre temere pentru ordinea publică, iar termenul rezonabil este împlinit. Solicită a se avea în vedere faptul că inculpatul este tânăr, are familie și un copil minor în întreținere.
Reprezentantul parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca fiind legală și temeinică. Susține că temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat și nu se impune revocarea ori înlocuirea măsurii arestării preventive.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, arată că nu este recidivist, are familie, are un copil minor și mama sa este grav bolnavă. Solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA
Deliberând, constată:
Prin încheierea din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul penal nr-, printre altele, s-a dispus, în baza art.300/2 rap. la art.160/b Cod pr.penală, menținerea măsurii arestării preventive pentru inculpatul, fiul lui și, născut la 23 aprilie 1981, domiciliat în orașul B, str.-, bloc 12/1,.E,.2,.11, județul
Pentru a dispune astfel, tribunalul a reținut, că inculpatul este trimis în judecată, în stare de arest preventiv, fiind bănuit de săvârșirea infracțiunii de trafic de minori prev. de art.13 alin.1, 2 și 3 din Legea nr.678/2001, rap. la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001. S-a apreciat, că lăsarea în libertate a inculpatului ar provoca o tulburare a liniștii și ordinii publice, un sentiment de revoltă și nesiguranță în sânul comunității și ar crea o imagine nefavorabilă activității organelor judiciare.
Totodată, tribunalul a mai reținut faptul că prin intermediul surorii sale, inculpatul a încercat o înțelegere frauduloasă cu partea vătămată, căreia i-a oferit suma de 10.000 Euro și un apartament în orașul
Impotriva acestei încheieri a formulat recurs inculpatul, criticând-o ca fiind netemeinică, susținând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă și nu mai susține menținerea stării de arest.
In plus, în motivarea recursului, inculpatul a arătat că nu sunt probe certe din care să rezulte pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul lăsării sale în libertate.
Examinând dosarul cauzei, atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, potrivit art.385/9 Cod pr.penală, se constată că este nefundat, pentru considerentele ce vor urma:
In speță, din actele și lucrările dosarului, rezultă că prin rechizitoriul din 24 iulie 2008 al - Biroul Teritorial Vâlcea, inculpatul a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv, fiind acuzat de comiterea infracțiunii de trafic de minori, prev. de art.13 alin.1,2 și 3 din Legea nr.678/2001, rap. la art.12 alin.2 lit.a din Legea nr.678/2001.
In fapt, inculpatul este bănuit că prin înșelăciune, în anul 2006, recrutat partea vătămată minoră și împreună cu alt coinculpat, a transportat-o în Italia unde, prin constrângere fizică și psihică și prin lipsire de libertate în mod ilegal, a determinat-o să se prostitueze în interesul său.
Potrivit disp.art.136 Cod pr.penală, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu detențiune pe viață sau cu închisoare, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărire penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una dintre cele 4 măsuri preventive, între care ultima fiind arestarea preventivă.
Alegerea măsurii ce urmează a fi luată, se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura.
De asemenea, curtea constată că la luarea măsurii arestării preventive s-au avut în vedere condițiile prev. de art.143 și cazul prev. de art.148 lit.f Cod pr.penală, în sensul că în cauză sunt probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea că inculpatul a săvârșit fapta de care este acuzat, că acesta este pedepsită de legea penală cu închisoarea mai mare de 4 ani și că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Imprejurarea că inculpatul susține că este nevinovat de comiterea infracțiunii pentru care este trimis în judecată, reprezintă o prezumție legală, respectată de autoritățile judiciare și care subzistă până la momentul pronunțării unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare.
In consecință, curtea constată că prin luarea măsurii arestării preventive și menținerea acesteia nu s-a înlăturat această prezumție, ci doar s-au verificat condițiile limitative prev. de art.148 și urm. Cod pr.penală, în raport de materialul probator administrat până în această fază a procesului penal.
Aprecierea probelor se va face de către instanță sub aspectul reținerii sau nu a vinovăției inculpatului.
In legislația română, motivele limitative pentru care o persoană poate fi privată de libertate, se regăsesc în dispozițiile art.148 Cod pr.penală, iar în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art.148 lit.f Cod pr.penală.
In ceea ce privește condiția ca lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol concret pentru ordinea publică, este desigur, adevărat, că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii. Aceasta, însă, nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de la gravitatea faptei. Sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane încurajate de lipsa unei reacții corespunzătoare a organelor judiciare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se poate avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, cum se susține, ci și date referitoare la faptă, întrucât acestea sunt de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, cu acționează cu fermitate împotriva infracționalității.
In fine, în conformitate cu art.5 din Convenție și art.23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice în posibilitatea săvârșirii unor noi infracțiuni, fiind necesar, astfel, apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenilor, precum și desfășurarea în bune condițiuni a procesului penal.
Față de aceste considerente, curtea, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod pr.penală, va dispune respingerea recursului inculpatului ca nefundat.
In temeiul art.192 alin.2 Cod pr.penală, va dispune obligarea recurentului-inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, fiul lui și, născut la 23.04.1981 în Râmnicu V, domiciliat în B, str. -,.12/1,.E,.2,.11, județul V, CNP--, în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, împotriva încheierii din 13 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
Obligă pe recurent să plătească 200 lei cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2009, la Curtea de Apel Pitești - secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.
dr.
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond
10 iunie 2009
Președinte:Doru MercanJudecători:Doru Mercan, Dumitru Diaconu, Raluca Elena
