Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 37/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția penală și pentru cauze cu minori
DECIZIA PENALĂ NR. 37/ Dosar nr-
Ședința publică din 19 ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Constanța Mandu C - - JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
- - - JUDECĂTOR 3: Alexandru
- - judecător
- grefier
Cu participarea reprezentantei Ministerului Public - procuror - din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BRAȘOV.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 13 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul penal nr-.
Dezbaterile în cauza penală de față au fost înregistrate în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat -, în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu în substituire avocat din oficiu - delegații filele 11, 12 dosar.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Întrebați fiind, reprezentanta parchetului și apărătorul din oficiu declară că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și în conformitate cu dispozițiile art. 38513Cod procedură penală, acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Apărătorul din oficiu - avocat pentru recurentul inculpat - solicită admiterea recursului în temeiul art. 3002alin. 2 raportat la art. 160 alin. 2 Cod procedură penală și pe cale de consecință revocarea măsurii arestării preventive întrucât nu mai subzistă temeiul avut în vedere la luarea măsurii arestării preventive, iar lăsarea în stare de libertate a inculpatului nu ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Solicită a se observa că inculpatul la data reținerii era încadrat, avea un loc de muncă și că provine dintr-o familie organizată.
Consideră că prima teză a art.148 lit. f Cod procedură penală este îndeplinită, cuantumul pedepsei fiind mai mare de 4 ani, dar cea de-a doua teză privind pericolul pentru ordinea publică nu este îndeplinită.
Solicită a se reține că prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată. Inculpatul a înțeles din perioada reținerii gravitatea faptei sale și nu a recunoscut în fața organelor de poliție fapta comisă. Prejudiciul produs a fost recuperat în totalitate, iar partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
În subsidiar, solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, apreciind că temeiul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală subzistă, nu s-a modificat, iar teza a doua a art. 148 lit. Cod procedură penală este pe deplin justificată față de perseverența infracțională a inculpatului, care a mai fost condamnat la o pedeapsă de 9 luni închisoare, cu suspendare condiționată. Neintervenind elemente noi, consideră că nu sunt incidente nici dispozițiile art. 139 alin. 1 și 2 Cod procedură penală.
Recurentul inculpat -, personal, având ultimul cuvânt, solicită a fi judecat în stare de libertate pentru a-și repara viața și a se întoarce la locul de muncă.
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dos. nr-, s-a dispus, în temeiul art. 300/2 și 160/b alin.3 Cod procedură penală, menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului și respingerea cererii de revocare a înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, arătându-se că temeiurile care au stat la baza luării acestei măsuri subzistă și nu au intervenit modificări.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care a solicitat casarea încheierii atacate, respingerea cererii de menținere a măsurii arestării preventive și judecarea sa în stare de libertate, arătând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar gradul de pericol concret s-a diminuat, avea un loc de muncă și provine dintr-o familie organizată, prezumția de nevinovăție nu a fost răsturnată, a recunoscut comiterea faptei și nu există prejudiciu, acesta fiind recuperat în totalitate.
Verificând hotărârea atacată în raport cu actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, instanța constată că recursul este nefondat.
Prin încheierea de ședință nr. 34/9 iunie 2008 Tribunalului Brașov, s-a dispus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, constând în aceea că în noaptea de 25/26 aprilie 2008, prin escaladare, a pătruns împreună cu numitul G în curtea locuinței părții vătămate, de unde au sustras două motoscutere.
Temeiurile arestării preventive au fost reprezentate de art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Ținând seama de stadiul cercetării judecătorești și raportat la probele administrate până în prezent, se constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive subzistă, menținerea acestei măsuri fiind justificată de buna desfășurare a procesului penal, așa cum prevăd dispozițiile art. 136 Cod procedură penală.
Având în vedere condițiile concrete în care se impută inculpatului că ar fi comis faptele, numărul persoanelor implicate, natura și gravitatea infracțiunilor, se constată că nu au intervenit modificări ale temeiului ce a stat la baza luării măsurii de prevenție, cu atât mai mult cu cât există o hotărâre de condamnare în primă instanța, cauza aflându-se în prezent în apel.
Așa fiind, instanța are a constata că nu s-a diminuat pericolul concret pentru ordinea publică și se impune continuarea procesului penal cu inculpatul în stare de arest preventiv.
Se constată,de asemenea, că durata arestării preventive nu a depășit, în prezenta cauză, termenul rezonabil prevăzut de art. 5 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Așa fiind, se constată că hotărârea primei instanțe este în afara oricărei critici și față de considerentele expuse, în baza art. 385/15 pct.1 lit. b Cod procedură penală, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru aceste motive
În numele legii
E:
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Brașov la data de 13 ianuarie 2009 în dosarul nr- al aceleiași instanțe, pe care o menține.
Obligă inculpatul să plătească statului suma de 150 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu pentru apărătorul din oficiu se suportă din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- C - - - -
GREFIER
Red.SF/02.02.2009
Tehnoredact.DS/02.02.2009/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Alina Constanța ManduJudecători:Alina Constanța Mandu, Simona Franguloiu, Alexandru
