Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 374/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A II-A PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- ( 458/2009)
DECIZIA PENALĂ NR.374
Ședința publică de la 09 martie 2009
PREȘEDINTE: Simona Encean
JUDECĂTOR 2: Silvia Cerbu
JUDECĂTOR 3: Lucia Rog
GREFIER - - -
MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE- DIICOT - reprezentat de procuror.
Pe rol soluționarea recursului declarat de către inculpatul împotriva încheierii de ședință din data de 25 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul București Secția Ia P enală în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat recurentul inculpat în stare de arest și asistat de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cereri prealabile de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea. Consideră că prin această măsură poate fi atins obiectivul dorit și prevăzut de legiuitor. S-a făcut trimitere la pericolul care l-ar prezenta inculpatul daca s-ar dispune punerea sa în libertate. Însă, solicită a se reține faptul că inculpatul este minor, se află la prima abatere, a fost scăpat de sub controlul părinților. Acesta a fost ademenit de fiul adevăratului traficant, care se află în libertate. De fiecare dată era lovit pentru a i se insufla temerea și a nu mai da înapoi. Nu a avut curaj să le spună părinților. Fără să conștientizeze a săvârșit fapta și a recunoscut acest lucru și îl regretă. Totalitatea acestor situații de fapt consideră că nu mai justifică menținerea stării de arest. Detenția nu are scopul pe care legiuitorul l-a prevăzut, dimpotrivă. Depune concluzii scrise.
Reprezentanta parchetului, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de inculpat, ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate având în vedere faptul că în mod just s-a constatat că măsura arestării preventive este temeinică și legală iar temeiurile care au stat la baza acestei măsuri nu s-au schimbat și impun în continuare privare de libertate a inculpatului. În ceea ce privește art.148 lit.f Cpp, consideră că acesta subzistă în continuare având în vedere natura și gravitatea concretă a infracțiunii săvârșite, dar și modalitatea concretă de săvârșire a acesteia. Trebuie avut în vedere faptul că din cele consemnate în procesele verbale de verificări și investigații efectuate în cauză rezultă că inculpatul a fost observat în repetate rânduri întâlnindu-se cu persoane care prezentau un comportament specific consumatorilor de droguri de la care primea diferite sume de bani în schimbul unor obiecte de mici dimensiuni, precum și faptul că în această activitate infracțională acesta era extrem de suspicios, își lua măsuri de precauție suplimentară. Din aceste procese verbale rezultă că activitatea infracțională desfășurată de inculpat depășește sfera unei simple greșeli. Circumstanțele personale favorabile inculpatului vor fi avute în vedere în momentul procesului de individualizare a pedepsei în măsura în care se va ajunge la condamnarea inculpatului minor. De asemenea, solicită a se avea în vedere că până la acest moment nu a fost efectuată nicio probă. Consideră că punerea în libertate la acest moment nu se impune.
Apărătorul recurentului inculpat, având cuvântul în replică, arată că nu a afirmat că este singura faptă. A spus că singura faptă pe care o consideră ca fiind greșită este prima acceptare, iar ulterior a fost determinat prin constrângere.
Recurentul inculpat, în ultimul cuvânt, regretă fapta. Solicită a i se da posibilitatea să-și termine școala.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 25.02.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București Secția I Penală a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului și a dispus menținerea stării de arest preventiv a acestuia.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a constatat că temeiurile care au stat la baza luarii măsurii arestării preventive subzistă și impun în continuare privarea de libertate a inculpatului.
Împotriva hotărârii a declarat recurs inculpatulcare a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu,conform art. 3856alin. 3. pr.pen. Curtea apreciază că acesta este fondat.
Se constată că inculpatul a fost arestat preventiv la data de 21.01.2009 pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 2 alin. 1 și 2 din legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 99 și urm pen. reținându-se că în data de 20 ianuarie 2009 comercializat cantitatea de 0,71 heroină în amestec cu codeine și morphine.
Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au fost cele prev. de art. 148 lit. f pr. pen.
Curtea apreciază că la acest moment nu se mai impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.
Este neîndoielnic că în cauză sunt probe și indicii temeinice din care rezultă implicarea inculpatului în activitățile ilicite cu droguri de mare risc.
Însă Curtea apreciază că lăsarea recurentului în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În condițiile în care noțiunea depericol pentru ordinea publicănu este definită de legiuitor, în practica judiciară s-au avut în vedere elemente ce caracterizează fapta comisă, pe de o parte, și persoana inculpatului, pe de altă parte.
În consecință, cu privire la primul aspect s-a arătat anterior că din actele dosarului rezultă că inculpatul a comis fapta pentru care a fost trimis în judecată, așa cum, de altfel, s-a arătat și în încheierea pronunțată de către tribunal.
Însă, instanța de fond nu a avut în vedere și persoana inculpatului care este minor, este elev, la primul conflict cu legea penală și care a avut o atitudine sinceră, de recunoaștere a faptei comise, care a colaborat cu organele judciare în vederea depistării și a celorlalți participanți la comiterea infracțiunii din prezenta cauză.
În acest sens, Curtea constată că inculpatul este elev la Școala de Arte și Meserii, din cadrul Grupului școlar " ", cursuri de zi, urmând a susține la sfârșitul acestui an școlar un examen de atestare profesională pentru încheierea școlii.
Totodată, se constată că inculpatul minor a fost atras în activitatea infracțională de alte persoane, distribuitoare de heroină, pentru care s-a dispus disjungerea cauzei, prin rechizitoriu, și cercetarea acestora într-un dosar separat pentru infracțiunea prev.de art. 2 alin. 2 din Legea nr. 143/2000.
Având în vedere comportamentul anterior comiterii faptei, recurentul nefiind cunoscut cu antecedente penale, mediul familial în care a crescut, cât și atitudinea sa după comiterea infracțiunii, constând în faptul că a conștientizat gravitarea acțiunilor sale, prin aceea că a recunoscut comiterea infracțiunii, a colaborat pentru descoperirea și a altor persoane care se ocupau cu activități ilicite în domeniul traficului de droguri și a manifestat o atitudine de profund regret față de fapta săvârșită, Curtea apreciază că lăsat în libertate inculpatul nu va prezenta pericol pentru ordinea publică.
De altfel, se constată că la momentul arestării preventive s-a reținut, în mod greșit, că inculpatul este neîncadrat în muncă, este fără ocupație și nu desfășoară nicio îndeletnicire socialmente utilă.
Or, așa cum s-a arătat anterior, inculpatul este elev, urmărind prin această activitate specifică vârstei integrarea ulterioară în societatea civilă.
Față de cele arătate, apreciază că, la acest moment, nu există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Totodată, pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal, Curtea urmează a impune inculpatului respectarea mai multor obligații prevăzute de art.145 alin.11și art.145 alin.12pr. pen.
Față de cele arătate, în baza art. 38515pct. 2 lit. d pr. pen. Curtea va admite recursul declarat de inculpat, va casa încheierea recurată și, constatând că s-au schimbat temeiurile avute în vedere la luarea măsurii aprestării preventive, va înlocui măsura preventivă luată cu obligarea de a nu părăsi localitatea B fără încuviințarea organului judiciar.
Vazând și dispozițiile art. 192 alin. 3. pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii de ședință din 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală.
Casează încheierea de ședință mai sus menționată și rejudecând:
Conform art.139 alin.1 cu referire la art.145 pr. pen, înlocuiește măsura arestării preventive a inculpatului cu obligarea de a nu părăsi localitatea B fără încuviințarea organului judiciar, începând cu data punerii în libertate a inculpatului.
Dispune punerea în libertate de îndată a inculpatului, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauză.
Conform art.145 alin.11și art.145 alin.12pr. pen. stabilește ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea B, inculpatul trebuie să respecte următoarele obligații:
a) să se prezinte în fața organelor judiciare la toate termenele de judecată și ori de câte ori este chemat;
b) să se prezinte la organul de poliție în a cărui rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție, sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu își schimbe locuința fără încuviințarea organelor judiciare;
d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;
e) să nu comunice, direct sau indirect, cu martorii din cauză și cu numitul.
Conform art.145 alin.22pr. pen. atrage atenția inculpatului că, în cazul încălcării cu rea-credință a acestor obligații, se va lua măsura arestării preventive.
Conform art.145 alin.21pr. pen. copie de pe prezenta va fi comunicată inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul și organelor de frontieră, în vederea asigurării respectării obligațiilor mai sus menționate.
Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red. /27.03.2009/2 ex.
Președinte:Simona EnceanJudecători:Simona Encean, Silvia Cerbu, Lucia Rog
