Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 377/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ NR.377/R/2009
Ședința publică din 01 septembrie 2009
PREȘEDINTE: Pătrăuș Mihaela
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio potrivit prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
S-au luat în examinare recursurile penale declarate de inculpații recurenți, fiul lui și, născut la 28.08.1981 și, fiul lui și, născut la 04 septembrie 1980, ambii deținuți în Penitenciarul Satu Mare, împotriva încheierii penale nr. 136/Ap din 28 august 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, prev. de articolul 160/b Cod procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.29, emisă la 31.08.2009 de Baroul Bihor - Cabinet de avocat și de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 68 din 01.09.2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet de avocat și inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr.30, emisă la 31.08.2009 de Baroul Bihor - Cabinet de avocat și de apărător ales, în baza împuternicirii avocațiale nr. 68 din 01.09.2009 emisă de Baroul Satu Mare - Cabinet de avocat.
ședinței de judecată a fost asigurată de traducătorul de limba maghiară,.
HGMinisterul Public este reprezentat de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile, instanța acordă părților cuvântul în susținerea recursurilor.
Apărătorul inculpatului recurent, avocat, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, pentru a-și putea face o apărare solidă. În susținerea recursului arată că inculpatul nu a comis infracțiunile ce i se rețin în sarcină, acesta a negat orice participare la comiterea infracțiunilor. Consideră că starea de arest are un caracter de excepție, caracter care rezultă din formularea art.5 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, unde se arată că orice persoană are dreptul la libertate și la siguranță și că nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, cu excepția unor cazuri strict enumerate și numai potrivit căilor legale. Această măsură poate fi luată doar când există motive verosimile de a bănui că inculpatul a comis infracțiunile ce i se rețin în sarcină. Arată că la dosarul cauzei nu există nici o probă concludentă din care să rezulte că inculpatul a comis infracțiunile ce i se rețin în sarcină. U de la încălțămintea sport care a fost ridicată de la locul unde s-a comis infracțiunea de furt în dauna părții vătămate, se aseamănă cu altele de același fel și nu există certitudinea că aparține inculpatului. Mai arată că până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție.
Apărătorul inculpatului recurent, avocat, susține recursul, solicită admiterea acestuia, casarea și modificarea încheierii recurate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului. Arată că inculpatul a cooperat cu organele judiciare, a recunoscut că a săvârșit doar patru infracțiuni și a participat la reconstituire, consideră că nu se mai impune menținerea acestuia în stare de arest.
Apărătorul inculpaților recurenți și, avocat, susține recursurile, solicită admiterea acestora, în principal, casarea și modificarea încheierii recurate ca fiind lovită de nulitate absolută, conform art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, deoarece s-a încălcat dreptul la apărare al inculpaților. Arată că în data de 02 iulie 2009 s-a dispus menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpați, s-a fixat termen interimar la data de 25 august 2009 și termen pentru fondul cauzei la data de 24 septembrie 2009. În data de 25 august 2009 s-a amânat judecarea cauzei pentru termenul din 27 august 2009 față de lipsa dosarului de fond, la data de 27 august 2009 s-a amânat din nou cauza pentru termenul din 28 august 2009, pentru același motiv. La termenul de judecată din 28 august 2009, s-a soluționat cauza în lipsa apărătorului ales. Apărătorul din oficiu care a fost desemnat de barou nu s-a prezentat, cauza fiind soluționată cu un alt avocat din oficiu, concluziile acestuia fiind confuze și a făcut o apărare pur formală. Consideră că nu s-a respectat dreptul la apărare al inculpaților. Mai arată că Tribunalul Satu Mare nu a analizat situația fiecărui inculpat în parte, unul dintre inculpați fiind achitat pentru 4 fapte de către instanța de fond. Inculpații sunt infractori primari, sunt arestați de peste 10 luni de zile și a dispărut pericolul pentru ordinea publică. În subsidiar, solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul parchetului, pune concluzii de respingere a recursurilor ca fiind nefondate, apreciind că legală și temeinică încheierea atacată față de gravitatea infracțiunilor pentru care sunt cercetați inculpații. Arată că deși nu este definitivă hotărârea de condamnare a inculpaților, aceasta trebuie avută în vedere de către instanță.
Inculpatul recurent, prin translator, arată că își însușește concluziile apărătorilor săi. Arată că nu se consideră periculos și că alți inculpați care au comis fapte similare au fost puși în libertate.
Inculpatul recurent, prin translator, arată că este arestat de 10 luni de zile și că este nevinovat. Menționează că la dosar nu sunt probe din care să rezulte că a comis infracțiunile ce i se rețin în sarcină.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor penale de față, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 136/Ap din 28 august 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr-, s-a admis sesizarea din oficiu, și în baza art.300 ind.2 Cod procedură penală raportat la art.160 ind.b alin.3 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și în consecință, s- menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpații apelanți, născut la data de 28.08.1981 în localitatea, Ungaria, fiul lui și, de cetățenie maghiară, studii 8 clase plus 3 clase școală specială, stagiul militar satisfăcut, ocupația zidar, fără antecedente penale, domiciliat în localitatea,-, PEST- UNGARIA, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Oradea, și inculpatul apelant, născut la data de 04.09.1980 în Budapesta, fiul lui și, de cetățenie maghiară, studii 4 clase, stagiul militar nesatisfăcut, fără loc de muncă, cu antecedente penale, domiciliat în localitatea,- A, PEST - UNGARIA, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Penitenciarul Oradea.
În baza art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
În baza art.190 al. 4 Cod procedură penală s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției a sumei de 46,3 lei pe seama d-nei interpret, reprezentând contravaloarea serviciilor de traducere, 2 hx2 3,15 lei.
În baza art.189 Cod procedură penală, s-a dispus virarea din fondul Ministerului Justiției în contul Baroului SMa sumei de 200 lei reprezentând onorar apărător din oficiu, pe seama av., conform delegației nr.1300/2009.
În baza art.198 alin.3 Cod procedură penală, s-a dispus amendarea apărătorului ales a apelanților-inculpați, av. cu suma de 1000 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Satu Marea reținut următoarele:
La termenul de judecată fixat la28 august 2009, sub dosar cu nr.de mai sus, s-a luat în discuție menținerea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul, condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat, prev.și ped. de art.208 al.1, 209 al.1 lit. a, g și i penal, cu aplicarea 41 al.2 pen. art.74 lit.a și c pen. și art.76 lit.c pen. și inculpatul, condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped.de art..208 al.1, 209 al.1 lit. a, g și i penal, cu aplicarea 41 al. 2.pen. Pedepsele s-au dispus prin sentința penală nr. 716/22 iunie 2009, pronunțată de Judecătoria Satu Mare în dosar nr-, împotriva căreia a declarat apel atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare cât și ambii inculpați.
În sarcina inculpaților s-a reținut faptul că în perioada iunie - noiembrie 2008 cei doi inculpați au pătruns pe timp de noapte și prin efracție în mai multe locuințe situate pe raza județului S M de unde au sustras bunuri de la cinci părți vătămate în valoare de aproximativ 69.500 lei. În cauză a fost audiată partea vătămată și martora care au recunoscut cele 2 inele care au fost găsite în autoturismul inculpaților. De asemenea, s-a efectuat o constatare tehnico științifică procedându-se la ridicarea unei urme la fapta de furt comisă în dauna părții vătămate, concluzionându-se că aceasta aparține inculpatului .
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare din data de 27.01.2009, dosar nr.16/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 al. 1 lit. a, g și i Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
Instanța de fond, a dispus condamnarea inculpaților, respectiv inculpatului, i-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat, prev.și ped. de art.208 al.1, 209 al.1 lit. a, g și i penal, cu aplicarea 41 al.2 pen. art.74 lit.a și c pen. și art.76 lit.c pen. iar inculpatului, pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped.de art..208 al.1, 209 al.1 lit. a, g și i penal, cu aplicarea 41 al. 2.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel atât Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare cât și ambii inculpați, cauza înregistrându-se pe rolul Tribunalului Satu Mare la 29.06.2009, fiind fixat acest termen raportat la disp.art.160 ind. b pr.pen. În cauză, ambii inculpați fiind în stare de arest, s-a pus în discuție la acest termen, soluționarea sesizării din oficiu privind verificarea legalității și temeiniciei arestării preventive și menținerea stării de arest preventiv în apel.
Tribunalul Satu Mare, analizând sesizarea a constatat că, împrejurările rezultate din coroborarea probelor, au generat suficiente indicii de natura celor prevăzute în art.143 Cod de procedură penală, în privința faptelor de care inculpații sunt acuzați, iar celelalte elemente referitoare la natura faptelor ce fac obiectul acuzării, modul de operare, gravitatea concreta a acestora, poziția procesuală manifestată de inculpați și posibilitățile probatorii, complinesc cadrul legal ce confirmă legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Satu Mare din data de 27.01.2009, dosar nr.16/P/2009, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților și, in stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. și ped. de art. 208, 209 al. 1 lit. a, g și i Cod penal cu aplic. art. 41 al. 2 Cod penal.
Instanța de fond, a dispus condamnarea inculpaților și în baza art. 350.pr.pen a menținut starea de arest a ambilor inculpați.
Întrucât în cauză nu au intervenit elemente noi care să justifice revocarea arestului preventiv, Tribunalul Satu Marea constatat că temeiurile care au determinat arestarea inițială subzistă și impun în continuarea privarea de libertate a inculpaților.
Prin urmare, sesizarea din oficiu în baza dispozițiilor legale aplicabile în cauză, a fost admisă, instanța reținând că se mențin în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestului preventiv față de inculpați, fiind îndeplinite condițiile prev.de art.148 lit.f Cod proc.pen. respectiv inculpații sunt învinuiți că au săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
În consecință, tribunalul a procedat la menținerea măsurii arestului preventiv în cursul judecății în apel, conform disp.art.300 ind.2 rap.la art.160 ind.b alin.3 Cod procedură penală.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, au declarat recurs inculpații și solicitând, prin avocații lor, admiterea căii de atac ordinare exercitate, casarea hotărârii atacate și, în principal, să se constate că aceasta este lovită de nulitate absolută, conform dispozițiilor art. 197 alin. 2 Cod procedură penală, cu consecința punerii inculpaților în stare de libertate, iar, în subsidiar, revocarea măsurii întrucât inculpatul nu a comis infracțiunile de care este acuzat, fiind violate prevederile art. 5 paragraful 1 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului, iar inculpatul a recunoscut 4 fapte neimpunându-se menținerea sa în stare de arest preventiv. Totodată, inculpații au solicitat în subsidiar și înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, fiind infractori primari și arestați de peste 10 luni de zile.
Verificând încheierea atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, conform prevederilor art. 3856alin. 2 Cod procedură penală și art. 38514Cod procedură penală combinat cu art. 160/b Cod procedură penală și art. 141 Cod procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursurile formulate de inculpați sunt neîntemeiate și, în consecință, în baza prevederilor art. 38515punctul 1 litera b Cod procedură penală, vor fi respinse ca atare.
Critica formulată de inculpați în sensul că încheierea de ședință nr. 136 din 28 august 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare este lovită de nulitate absolută, fiind încălcat dreptul la apărare al inculpaților este nefondată.
Din actele și lucrările aflate la dosar, rezultă că împotriva sentinței penale nr. 716 din 22 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Satu Mare, prin care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani închisoare pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. g și i Cod penal cu aplicarea art. 41 aliniatul 2 Cod penal și art. 74 lit. a,c Cod penal, respectiv inculpatul la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, inculpații și Parchetul de pe lângă Judecătoria Satu Mare au declarat apel (filele 1,2;5-7).
În ședința publică din 02 iulie 2009, instanța de apel, în prezența avocatului ales (filele 15,16), din oficiu, a procedat, conform dispozițiilor art. 3002Cod procedură penală și art. 160/b aliniatul 3 Cod procedură penală, la verificarea stării de arest a inculpaților, constatând că măsura este legală și temeinică și a fixat termen pentru o nouă verificare a legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive pentru data de 25 august 2009 (18;19-20).
La data de 25 august2009 cauza s-a amânat față de lipsa dosarului pentru termenul de judecată din 27 august 2009. La acest termen avocatul ales a fost substituit de avocatul, care nu a depus la dosarul cauzei delegația avocațială de substituire (fila 58).
În ședința publică din 27 august 2009, pentru lipsa dosarului, cauza a fost amânată pentru data de 28 august 2009, fiind prezent în reprezentarea inculpaților avocatul (fila 61), care a solicitat amânarea cauzei și fixarea unui nou termen de judecată, comunicându-i-se în ședință publică noul termen stabilit pentru soluționarea cauzei.
Prin cererea transmisă prin fax Tribunalului Satu Mare la 27 august 2009, orele 15;42, înregistrată la această instanță în 28 august 2009 (fila 63) avocatul ales solicită amânarea cauzei întrucât în 28 august 2009 este plecat din localitate fiind în concediu de odihnă (fila 63), aspect pe care nu l-a învederat instanței în aceeași zi, când această cauză a avut fixat termen, când concluziile acestuia au fost luate în sensul celor mai sus menționate.
Având în vedere că ultima verificare a stării de arest preventiv a inculpaților s-a realizat pe 02 iulie 2009, iar măsura preventivă urma să expire pe data de 30 august 2009 (zi nelucrătoare - duminica) evident că, pentru a se respecta întocmai dispozițiile art. 23 din Constituția României și art. 160/b aliniatul 1 Cod procedură penală, instanța a fixat termen pentru data de 28 august 2009 (ultima zi lucrătoare înainte de expirarea măsurii), luând măsuri legale în vederea desemnării unui avocat din oficiu (fila 65) și după studierea cauzei de către acesta, văzând și pozițiile inculpaților care au arătat în fața instanței că avocatul ales nu le-a comunicat că nu se poate prezenta la proces, a procedat la soluționarea cauzei )filele 67-68).
Față de piesele aflate la dosar instanța de control judiciar constată că instanța de fond a respectat dispozițiile legale, naționale și europene care guvernează dreptul la apărare al inculpaților.
Este de relevat că, pe de o parte, inculpații nu s-au opus ca această cauză să fie soluționată în prezența unui avocat din oficiu, iar, pe de altă parte, instanța de fond a făcut demersurile necesare pentru garantarea dreptului inculpaților la o apărare reală și efectivă și a respectat dispozițiile legale referitoare la obligația ce-i incumbă, de a verifica înainte de expirare măsura legalității și temeiniciei măsurii preventive.
În consecință, susținerile inculpaților, prin avocatul ales, că hotărârea pronunțată de Tribunalul Satu Mare este nulă, fiind dată cu încălcarea dreptului la apărare, nu pot fi acceptate de către instanța de recurs.
este și cererea inculpaților formulată în sensul de a se revoca măsura preventivă, întrucât, în speță, pentru inculpatul nu există date verosimile că acesta a comis infracțiunile de care este acuzat, iar pentru inculpatul nu se justifică menținerea măsurii arestării preventive.
În mod corect, tribunalul a constatat că temeiurile care au determinat luarea inițială a măsurii arestării preventive față de cei doi inculpați (07 noiembrie 2008) subzistă și justifică privarea, în continuare, de libertate a acestora.
Cât privește existența unor indicii care să determine presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță, instanța de apel a constatat, în mod judicios, că există o astfel de bănuială.
Raportându-se la împrejurările cauzei, tribunalul a apreciat că referitor la persoana inculpaților, lăsarea acestora în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Într-o societate democratică dreptul de proprietate trebuie protejat. În acest context, instanța de control judiciar apreciază că dacă nu s-ar lua unele măsuri preventive față de anumite persoane, în condițiile în care există indicii cu privire la implicarea lor în mod repetat în încălcarea gravă a proprietăților, s-ar ajunge la o sporire a neîncrederii opiniei publice în realizarea actului de justiție, consecință incompatibilă cu principiile unei societăți democratice.
Curtea constată că potrivit jurisprudenței Curții Supreme a Drepturilor Omului detenția preventivă poate fi justificată atâta timp cât există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai M decât cea a regulii generale a cercetării în st
Are de libertate (a se vedea cauza Labita c/a Italiei; Neumeister c/a Austriei).
În cauza dedusă judecății un asemenea interes este evident întrucât cu privire la persoana inculpaților s-a apreciat că există suficiente suspiciuni legate de implicarea lor într-o activitate infracțională de durată (perioada VI - XI 2008).
La luarea măsurii preventive, instanța de fond a avut în vedere și dispozițiile articolului 5 paragraful 3 din Curtea Europeană a Drepturilor Omului, precum și practica judiciară a Curții de la Strasbourg care admite posibilitatea detenției preventive a unor persoane în vederea protejării ordinii publice, atunci când, prin gravitatea și, prin reacția particulară a opiniei publice, un anumit gen de infracțiuni pot suscita o tulburare a acestei ordini publice (a se vedea cauza Letellier c/a Franței).
Ori în speță, fiind vorba de acte repetate de furt din locuință în dauna mai multor persoane, instanța de fond și apel a apreciat, în mod corect, că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Aspectul invocat de apărare referitor la împrejurarea că inculpații sunt arestați de circa 10 luni nu îndrituiește instanța de control judiciar să constate că nu s-a respectat în cauza dedusă judecății termenul rezonabil al detenției. Acest termen nu este unul măsurabil în timp, dimensiunile lui variind în raport cu gravitatea infracțiunilor de care sunt acuzați inculpații cât și cu gradul de pericol prezentat de aceștia. Analizând cererea inculpaților prin prisma chestiunilor reliefate, curtea constată, că, în speță, termenul rezonabil nu a expirat, nejustificându-se punerea în libertate a inculpaților.
Pentru considerentele ce preced, având în vedere faptul că temeiurile care au stat la baza luării măsurii preventive față de cei doi inculpați nu s-au modificat, instanța de recurs nu poate accepta alegațiile inculpaților.
Cererea formulată de inculpați în sensul de a se înlocui măsura arestării preventive cu cea prevăzută de articolul 145 sau 1451Cod procedură penală este neîntemeiată.
Instanța de recurs, ținând seama de scopul măsurii preventive prevăzut de articolul 136 Cod procedură penală, respectiv păstrarea ordinii publice și neaducerea atingerii valorilor sociale ocrotite de lege, apreciază că în cauză este necesară privarea de libertate a inculpaților, nejustificându-se înlocuirea acestei măsuri cu alta neprivativă de libertate.
În consecință, neexistând motive pentru reformarea hotărârii atacate, în baza prevederilor art. 38515punctul 1 litera b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile penale formulate de inculpații și.
În temeiul dispozițiilor articolului 192 aliniatul 2 Cod procedură penală, inculpații recurenți vor fi obligați să plătească statului suma de câte 200 lei reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.38515punctul 1 litera b Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondate recursurile penale declarate de inculpații recurenți și,ambii din Penitenciarul Satu Mare, împotriva încheierii penale nr. 136/Ap din 28 august 2009 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurenți să plătească statului suma de câte 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 01 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - - - -
decizie -/03.09.2009.
Judecător apel - R -
decizie 2 ex./04.09.2009,
Președinte:Pătrăuș MihaelaJudecători:Pătrăuș Mihaela, Munteanu Traian, Popovici Corina
