Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 377/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 377/2009
Ședința publică de la 05 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Lodoabă
JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș
JUDECĂTOR 3: Oana Maria
Grefier
Serviciul Teritorial Alba Iulia reprezentat prin:
- procuror
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de DIICOT - Biroul Teritorial Sibiu și inculpatul împotriva încheierii penale din 04.06.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- și în consecință,
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpata intimată, în stare de arest, asistată de avocat și inculpatul, în stare de arest, asistat de avocat, apărător ales.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea recursului declarat de DIICOT Biroul Teritorial Sibiu așa cum a fost formulat în scris, casarea încheierii atacate și rejudecând menținerea măsurii arestării preventive a inculpatei. În motivarea recursului învederează instanței că temeiurile care au determinat arestarea preventivă și menținerea acesteia nu s-au schimbat, impunând menținerea stării de arest a inculpatei. În ce privește pericol concret pentru ordinea publică arată că acesta nu s-a diluat cu trecerea timpului.
Avocat, apărătorul ales al inculpatei solicită respingerea recursului declarat de DIICOT și menținerea încheierii recurate ca legală și temeinică, întrucât inculpata nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, a fost trimisă în judecată pentru complicitate, acesta fiind o împrejurare nouă care poate determina judecarea inculpatei în stare de libertate. Mai arată că perioada de 6-7 luni cât a fost arestată inculpata este suficientă pentru reeducarea acesteia, precum și că inculpata săvârșit faptele pe fondul unei relații sentimentale cu inculpatul, neurmărind un scop comercial.
Avocat, apărătorul ales al inculpatului cu privire la recursul DIICOT solicită respingerea acestuia.
În ce privește recursul declarat de inculpatul solicită admiterea acestuia, casarea încheierii penale atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive și punerea acestuia de îndată în libertate.
În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În susținere arată că inculpatul a avut o atitudine sinceră, a colaborat cu organele judiciare, dând date suficiente pentru descoperirea altor infractori. Arată că inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar instanța de fond nu a motivat în ce constă acest pericol, făcându-se vorbire doar despre pericolul social al faptei comise.
Mai susține că și rezonanța negativă s-a stins, odată cu trecerea timpului.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului declarat de inculpat.
Arată că instanța de fond în mod legal menținut măsura arestării preventive a inculpatului, întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.
Inculpatul prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la gravitatea faptelor, respectiv la traficul de droguri de mare risc, precum și la împrejurarea că în activitatea lui infracțională au atras și alte persoane.
Avocat, referitor la recursului inculpatului, solicită admiterea acestuia.
Inculpata, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, recunoaște săvârșirea faptei reținute în sarcina sa, solicitând judecarea lui în stare de libertate.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor penale de față
Prin încheierea din 04 06 2009 Tribunalul Sibiu analizând din perspectiva dispozițiilor art. 3002.C.P.P. rap. la art. 160bC.P.P. legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților și a menținut această măsură în privința inculpatului și a dispus revocarea măsurii arestării preventive a inculpatei.
În baza art. 143, 145.C.P.P. raportat la art. 136 al.1 lit. c C.P.P. s-a luat față de inculpata măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu: Șimleul S, jud.
În baza art. 145 al. 11.C.P.P. instanța a impus inculpatei ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, să respecte următoarele obligații:
a)să se prezinte la organele de urmărire sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemată;
b)să se prezinte la organele de poliție desemnate cu supravegherea, conform programului de supraveghere ce se va întocmi, sau ori de câte ori este chemată;
c)să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
d)să nu dețină, să nu folosească, să nu poarte nicio categorie de arme.
În baza art. 145 al. 12C.P.P. a impus inculpatei ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarea obligație: să nu se apropie de coinculpații, G și de membrii familiilor inculpaților, de martorul A, de, de, de și să nu comunice cu nici una dintre aceste persoane direct sau indirect.
În baza art. 145 al. 22, 3 C.P.P. a fost atrasă atenția inculpatei asupra consecințelor încălcării cu rea-credință a măsurii și a obligațiilor impuse.
Pentru a pronunța această soluție Tribunalul a reținut următoarele considerente:
Prin încheierea penală nr. 19 din 28.11.2008, în baza art. 1491,148 lit. Tribunalul Albaa admis propunerea formulată de - Biroul Teritorial Alba și a dispus arestarea preventivă a inculpaților, fost, zis "" sau "", fiul lui și, născut la 25.01.1980 în Sibiu, CNP -, domiciliat în Sibiu,-,. D.77, fără forme legale în Sibiu,-, jud. Sibiu și, fiica lui și, născută la 28.02.1985 în Șimleul S, jud. S, CNP -, domiciliată în Șimleul S, str. G -, - 32,.3,.16, jud. S, iar a inculpatului, fiul lui și -, născut la 30.10.1977 în B sector 6, domiciliat în com.,- - 1. 1.1.7, CNP-, începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare emis.
Prin rechizitoriul întocmit la data de 19.02.2009 de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Alba Iulia, au fost trimiși în judecată inculpații pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 al.1,2 din Legea nr.143/2000 cu aplic. art. 41, 42.Cod Penal, art. 25.Cod Penal rap. la art. 3 alin.1,2 din Legea nr. 143/2000cu aplic. art. 41, 42.Cod Penal, art. 4 alin.1, 2 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a art. 34.Cod Penal, pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 26.Cod Penal rap. la art. 2 alin. 1,2 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41, 42.Cod Penal, (arestat în lipsă) pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 2 alin 1 și 2 din Legea nr. 143/200 cu aplicarea art. 41, 42.Cod Penal, art. 3 alin. 1 și 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic. 41, 42.Cod Penal, și cu aplicarea art. 32 lit. a și art. 34.Cod Penal și inculpatul G fiul lui G și născut la 7.02.1976 în Sibiu, domiciliat în Sibiu,-. A.17 și fără forme legale în Sibiu,-. 1. 3,.-, pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000cu aplic. art. 41, 42.Cod Penal, art. 26.Cod Penal rap. la art. 3 alin. 1, 2 din Legea nr. 143/2000 cu aplic art. 41, 42.Cod Penal și cu aplicarea art. 33 lit. a și 34.Cod Penal
În privința inculpatului s-a arătat că se impune menținerea măsurii arestării preventive și că cererile de revocare a acestei măsuri ori de înlocuire a ei cu o alta neprivativă de libertate nu sunt justificate.
În acest sens s-a arătat că inculpatul este cercetat pentru săvârșirea unor infracțiuni pentru care legea penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani ( respectiv infracțiunile prevăzute de art. 2 al. 1, 2, art. 25.Cod Penal rap. la art. 3 al. 1, 2, art. 4 alin. 1, 2 toate din Legea nr. 143/2000, iar la dosarul cauzei există indicii temeinice în sensul prevederilor art. 681.C.P.P. care duc la presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit faptele pentru care a fost trimis în judecată ( și aceasta având în vedere declarațiile inculpaților coroborate cu procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor, rapoartele de constatare tehnico-științifică).
Tribunalul a considerat că la acest moment și cea de-a doua condiție impusă de art. 148 lit. f este C.P.P. îndeplinită în ceea ce îl privește pe inculpatul. Pericolul concret pentru ordinea publică este determinat în speță de natura, gravitatea și numărul faptelor imputate - presupusa săvârșire a mai multor infracțiuni incriminate de legea privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, modalitatea și împrejurările în care se presupune că s-au comis faptele - cumpărarea, deținerea de droguri de mare risc, instigarea altor persoane la comiterea unor fapte de introducere în țară de droguri de mare risc, obiectul infracțiunilor - drogurile traficate au constat în cocaină, care reprezintă un drog de mare risc, gravitatea faptelor și pedeapsa pe care o riscă inculpatul.
Referitor la inculpata, tribunalul a apreciat că una dintre cerințele impuse imperativ și cumulativ de către dispozițiile art. 148 lit. f C.P.P.- și anume condiția pericolului concret pentru ordinea publică - nu mai subzistă la acest moment procesual, iar aceasta având în vedere natura și modalitatea prezumată de comitere a faptei de către inculpată, numărul și gravitatea faptelor pentru care fiecare inculpat a fost trimis în judecată, gradul de contribuție, de participare a inculpatei ( comparativ și cu gradul presupus de implicare, de inițiere și comitere a faptelor de către co-inculpatul ), persoana inculpatei - care nu are antecedente penale.
Astfel, s-a motivat că de la momentul luării măsurii arestării preventive față de inculpata și până astăzi a trecut o perioadă de peste 6 luni, perioadă care, față de prevederile art. 5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nu mai poate fi apreciată ca fiind încadrată într-un termen rezonabil. Aprecierea caracterului rezonabil al duratei detenției preventive nu se poate raporta exclusiv la gravitatea faptei presupus a fi fost săvârșite de inculpată, ci se apreciază în funcție de toate particularitățile cauzei.
De asemenea, s-a constat că până la acest moment au fost luate declarații inculpaților și s-au administrat majoritatea probelor testimoniale, iar față de măsurile ce se vor dispune de către instanță, pericolul ca inculpata să zădărnicească aflarea adevărului ( în condițiile în care mai sunt de audiat martori cu identitate atribuită) este minim.
Concluzionând că una dintre condițiile prevăzute de art. 148 lit. f C.P.P.( și anume pericolul concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatei) nu mai subzistă la acest moment procesual, instanța a dispus revocarea măsurii arestării preventive.
Considerând însă că în continuare sunt întrunite cerințele art. 143.C.P.P. în sensul existenței indiciilor temeinice că inculpata a săvârșit o faptă incriminată de legea penală, pentru a se administra în bune condiții procesul penal, instanța a luat față de inculpată măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Instanța a respins cererea inculpatei de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
Împotriva acestei soluții au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Biroul Teritorial Sibiu și inculpatul.
În recursul său Parchetul a solicitat casarea încheierii penale și menținerea măsurii arestării preventive și față de inculpata.
S-a susținut în motivarea recursului că în mod nejustificat instanța de fond a constatat că nu mai subzistă temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri față de inculpată. Argumentele legate de depășirea termenului rezonabil precum și cele întemeiate pe gradul de participare al inculpatei la săvârșirea faptelor auf ost apreciate ca fiind neîntemeiate de către recurent.
Inculpatul a solicitat casarea încheierii penale și în rejudecare revocarea măsurii arestării preventive și punerea acestuia de îndată în libertate.
În subsidiar a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În susținerea orală a motivelor de recurs inculpatul prin avocat a arătat că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive deoarece nu mai subzistă pericolul pentru ordinea publică și că acest pericol trebuie raportat la persoana inculpatului și nu la faptă în abstract.
Deliberând asupra recursului prin prisma motivelor invocate și potrivit dispozițiilor art.385 indice 9 alin 1 și 3 indice 1 Curtea reține următoarele:
Recursul inculpatului este nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt îndeplinite prevederile alin 3 ale art.160 indice b din codul d e procedură penală, raportat la prevederile art. 143 și 148 litera din codul d e procedură penală, cu privire la menținerea măsurii arestării preventive luat în privința inculpatului recurent.
În acest sens, din probatoriul administrat până în prezent în mod corect instanța de fond a reținut că se justifică presupunerea rezonabilă în sensul că inculpații au săvârșit faptele care sunt reținute în sarcina lor prin rechizitoriu.
În ceea ce privește limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru faptele pentru care aceștia au fost trimiși în judecată acestea sunt mai mari de 4 ani chiar în condițiile reținerii incidenței art.16 din Legea 143/2000.
Cu privire la pericolul social concret pentru ordinea publică a lăsării în libertate a inculpatului acesta a fost în mod corect apreciat de instanța de fond. Natura infracțiunilor reținute în sarcina acestuia precum și modalitatea concretă de comitere a acestora, astfel cum a fost reținută prin rechizitoriu - traficarea unor droguri de mare risc( cocaină), modul de organizare a activității infracționale și instigarea altor persoane la comiterea unor fapte de introducere în țară a drogurilor - caracterizează pericolul concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică este indisolubil legat de natura infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului neputându-se realiza o delimitare neechivocă între gradul de pericol al unei infracțiuni și pericolul social concret al inculpatului așa cum pretinde acesta. Gradul de pericol social al inculpatului este reflecta tocmai în infracțiunea ce se pretinde a fi fost săvârșită de acesta prin luarea in considerare a modului de comitere a ei.
Recursul Parchetului este fondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la durata măsurii arestării preventive luate față de inculpată până la acest moment ( aproximativ 6 luni), în mod eronat instanța de fond a apreciat că depășește o durată rezonabilă. Durata rezonabilă de soluționare a cauzei, precum și durata rezonabilă a măsurii preventive trebuie să fie apreciată prin raportare la complexitatea pricinii. Față de complexitatea prezentei cauze și de gravitatea învinuirilor aduse termenul arestării preventive de până în prezent nu a depășit o durată rezonabilă.
În mod eronat instanța de fond a reținut și lipsa pericolului social concret în privința inculpatei raportat la modalitatea în care se susține că ar fi participat la săvârșirea faptelor precum și la lipsa de antecedente penale a acesteia.
Reținerea prin rechizitoriu a formei de participare a inculpatei la comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată - complicitatea - nu reprezintă un temei pentru aprecierea unui pericol social redus al acesteia. Din probele dosarului astfel cum au fost instrumentate până în prezent rezultă indiciile unei implicări active a inculpatei în activitatea de trafic de droguri de mare risc astfel că activitatea infracțională pretins desfășurată de aceasta nu a avut un caracter mai puțin grav - pentru a se putea reține o eventuală lipsă de pericol social.
De asemenea la acest moment nu a fost epuizată faza probațiunii mai fiind de audiat martorii cu identitate protejată și cei încuviințați la cererea inculpaților - chiar instanța de fond nu a exclus posibilitatea ca inculpata, în stare de libertate, să zădărnicească aflarea adevărului însă a apreciat că acest pericol este minim.
Față de cele ce preced, în temeiul art.385 indice 15 alin1 litera b din codul d e procedură penală Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 04 06 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
În temeiul art.315 indice 15 alin 1 pct.2 lit.d cod de procedură penală va admite ca fondat recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Sibiu va casa încheierea penală atacată în ce privește soluția adoptată față de inculpata și rejudecând, în baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod pr. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatei
În temeiul art. 192 alin 2 din codul d e procedură penală inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de DIICOT - Biroul Teritorial Sibiu împotriva încheierii penale din 04.06.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr- și în consecință,
Casează încheierea penală atacată în ce privește soluția adoptată față de inculpata și rejudecând,
În baza art. 300/2 rap. la art. 160/b Cod pr. pen. menține măsura arestării preventive a inculpatei.
Menține celelalte dispoziții ale încheierii atacate.
Respinge recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 04.06.2009 pronunțate de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 80 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 05.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. FE. 2 ex /09.06.2009
Președinte:Alina LodoabăJudecători:Alina Lodoabă, Monica Farcaș, Oana Maria
