Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 385/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr. -
DECIZIA PENALĂ nr. 385/R/2009
Ședința publică din 17 septembrie 2009
Complet de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela
JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
JUDECĂTOR 3: Pușcaș Mircea
Grefier: - -
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art. 304 Cod procedură penală.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul recurent, fiul lui și al lui ldi, născut la 02 octombrie 1989, deținut în prezent în Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 9 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar penal nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive, conform prevederilor art.300/2 combinat cu art.160/b Cod de procedură penală.
La apelul nominal făcut în cauză s-au prezentat inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, emisă de Baroul Bihor - Cabinet de avocat.
Ministerul Public a fost reprezentat de domnul procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, după care:
Nefiind excepții sau alte cereri prealabile instanța acordă părților cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent, susține recursul solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii recurate, în sensul de a se dispune, în principal, revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului, cu consecința punerii de îndată în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara. Consideră că, față de durata executată în arest preventiv, respectiv 1 an și 5 luni, raportat la faptele reținute în sarcina acestuia, se impune judecarea acestuia în stare de libertate. Menționează că faptele pentru care este cercetat sunt concurente, instanța urmând a avea în vedere această împrejurare la contopirea pedepselor, astfel că menținerea arestului preventiv apare ca o pedeapsă aplicată inculpatului.
Reprezentantul parchetului pune concluzii respingere ca nefondat a recursului declarat de inculpat, și pe cale de consecință, menținerea ca legală și temeinică a încheierii atacate.
Inculpatul recurent solicită admiterea recursului său pentru motivele expuse de avocatul său.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului penal de față constată următoarele:
Prin încheierea penală din 9 septembrie 2009 Tribunalul Bihora dispus, printre altele, în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b Cod de procedură penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului - fiul lui și, născut la 02.10.1989 în O, jud. B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin încheierea de arestare preventivă nr. 19/M/2008 a Judecătoriei Oradea în baza căruia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr.15/M/17.04.2008.
A respins cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea formulată de inculpat.
A constatat că este definitivă în ce privește cererea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Bihora reținut următoarele: Verificând măsura arestării preventive, instanța a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv prin încheierea nr. 19/M/2008 a Judecătoriei Oradea, în baza căreia s-a emis mandatul de arestare preventivă nr. 15/M/17.04.2008.
Prin rechizitoriul întocmit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradeas -a dispus trimiterea in judecată a inculpatului pentru comiterea infracțiunilor de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 al.1 cod penal cu aplicarea art. 99 alin.3 Cod penal, vătămare corporală gravă prev. de art. 182 penal, de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e,g și i cod penal și furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit. g și i cod penal.
Prin sentința penala nr. 839/2009 a Judecătoriei Oradea inculpatul a fost condamnat la o pedeapsa rezultanta de 4 ani 6 luni închisoare cu aplicarea art. 71, 64 lit. a teza a doua și b Cod penal, cu menținerea în baza art. 350 alin. 1 Cod de procedură penală a stării de arest preventiv a inculpatului.
Temeiurile prevăzute de art. 148 lit. " d, f" din Codul d e procedură penală, avute în vedere la data luării măsurii arestării preventive subzista și în prezent, fiind îndeplinite în mod cumulativ ambele condiții, prevăzute de art. 148 cod procedură penală lit."f" Cod de procedură penală, respectiv pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este mai mare de 4 ani închisoare, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce reiese din circumstanțele reale ale comiterii eventualelor fapte - pe timp de noapte, din loc public sau locuință, prin efracție, cu violenta, existența unui eventual concurs de infracțiuni, urmarea produsă, atitudinea inculpatului față de faptele sociale pentru care este acuzat antisociale, precum și persoana inculpatului care ar fi dat dovadă de perseverență în comiterea aceluiași gen de infracțiuni.
De asemenea, subzista și temeiul prevăzut de art. 148 lit. "d" Cod procedură penală, inculpatul fiind bănuit a fi comis din nou, cu intenție, alte infracțiuni așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar. De asemenea, instanța a reținut că după începerea procesului penal pentru infracțiunea de vătămare corporală gravă prev. de art.182 alin. 1 Cod penal, respectiv după începerea urmăririi penale pentru această faptă la 9.12.2007, inculpatul este acuzat ca ar fi săvârșit mai multe fapte prevăzute de legea penală, respectiv două furturi calificate, în noaptea de 01/02.04.2008, iar apoi în noaptea de 6/7.04.2008 și ar fi cauzat un prejudiciu total de 14.300 lei.
Potrivit fișei de cazier judiciar, prin sentința penală nr. 2389/2006 a Judecătoriei Oradea definitivă prin decizia penală nr. 405/R/13.09.2007 a Curții de Apel Oradea inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, cu aplic art. 1101Cod penal pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni. Este de observat așadar că faptele reținute în cauză au fost comise conform celor menționate în rechizitoriu la scurt timp după condamnarea la care s-a făcut referire mai sus, respectiv în termenul de încercare, ceea ce denotă pericolul social pe care îl reprezintă inculpatul și creează temerea că acesta ar comite noi infracțiuni de același gen.
Pe de altă parte, măsura preventiva luata și menținuta până în prezent corespunde exigențelor art. 5 par.1, lit. c din CEDO ratificată de România prin 30/1994, existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată și, chiar daca dacă de la arestare și până în prezent a trecut o perioadă mai mare de un an, instanța a apreciat că, nu s-a împlinit termenul rezonabil prevăzut de CEDO, iar faptele, gravitatea și împrejurările săvârșirii acestora, astfel cum se retine în actul de sesizare și în hotărârea instanței de fond, raportat la probatoriul administrat în faza cercetării judecătorești, lasă să persiste un grad de pericol social concret, suficient pentru a impune menținerea inculpatului în stare de arest preventiv, în caz contrar s-ar crea o insecuritate privind valorile sociale ocrotite de legea penală.
Totodată, înlocuirea măsurii arestării preventive cu o alta mai ușoară poate fi luată doar în situația în care temeiurile care au stat la baza luării primei măsuri, s-au schimbat, situație care, în speță, nu există.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate în sensul de a se dispune revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
În susținerea motivelor de recurs, prin apărătorul ales, inculpatul a arătat că, față de durata executată în arest preventiv, respectiv 1 an și 5 luni, raportat la faptele reținute în sarcina acestuia, se impune judecarea acestuia în stare de libertate. A mai menționat că faptele pentru care este cercetat sunt concurente, instanța urmând a avea în vedere această împrejurare la contopirea pedepselor, astfel că menținerea arestului preventiv apare ca o pedeapsă aplicată inculpatului.
aplicată inculpatului, se impune judecarea acestuia în stare de libertate.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivului de recurs declarat, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, raportat la art.385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpat este neîntemeiat și, în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Prin încheierea recurată, în conformitate cu prevederile art.300/2 și art.160/b Cod procedură penală, Tribunalul Bihora menținut măsura preventivă, motivându-se această hotărâre cu aceea că împrejurările care au determinat arestarea preventivă a inculpatului nu s-au modificat, subzistând pericolul pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a inculpatului.
Prima instanță a statuat în mod motivat și legal că se impune menținerea inculpatului în stare de arest, având în vedere faptele pentru care este cercetat inculpatul, respectiv, infracțiunile de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 al.1 cod penal cu aplicarea art. 99 alin.3 Cod penal, vătămare corporală gravă prev. de art. 182 Cod penal, de furt calificat, prev. de art. 208 alin.1, art. 209 alin.1 lit. e,g și i cod penal și furt calificat prev. de art. 208 alin.1 - art. 209 alin.1 lit. g și i cod penal, cu reținerea stării de recidiva postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b Cod penal.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive, potrivit art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. "f" din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit. "c" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost arestat.
Cât privește cazul prevăzut de art. 148 lit. "f" Cod procedură penală, de asemenea, în speță sunt întrunite cumulativ cerințele prevăzute de acest text de lege, inclusiv condiția pericolului pentru ordinea publică, pericol care, chiar dacă nu este identic cu pericol social al faptei, poate decurge din acesta. Mai mult de atât, curtea apreciază că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol dedus din împrejurările în care s-au comis faptele, natura și gravitatea acestora, precum și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, perseverența sa în câmpul infracțional. Cât privește durata arestării preventive nu a depășit termenul rezonabil și nu este motiv de punere în libertate.
Față de cele de mai sus, constatând că măsura arestării preventive a fost luată împotriva inculpatului cu respectarea dispozițiilor legale, că temeiurile care au stat la baza luării acesteia subzistă și în prezent, neintervenind nici o modificare a acestora de natură să justifice revocarea măsurii arestării preventive sau înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi țara, în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod procedură penală se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul, menținând în totalitate încheierea atacată.
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat să plătească statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct. 1 lit. "b" Cod procedură penală,
RESPINGE ca nefondat recursul penal declarat de inculpatulfiul lui și al lui, născut la 02 octombrie 1989, din Penitenciarul Oradea, împotriva încheierii penale din 9 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 100 de lei, cheltuieli judiciare în recurs.
DEFINITIVĂ
Pronunțată în ședință publică azi, 17 septembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
decizie - /23.09.2009.
Judec. fond - -
/23.09.2009
2 ex.
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Munteanu Traian, Pușcaș Mircea
