Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 386/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI
DOSAR NR-
DECIZIA PENALĂ NR. 386/R/2009
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Morar JUDECĂTOR 2: Ana Covrig Valentin
JUDECĂTORI: - -
: -
GREFIER:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin PROCUROR:.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul, împotriva încheierii penale din data de 2 iunie 2009, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș, prin care s-a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de omor calificat în forma tentativei, distrugere, ultraj contra bunelor moravuri, port fără drept de armă albă, prev.de art.20 penal rap.la art.174 alin.1, art.175 alin.1 lit.d,i penal, art.217 alin.1, art.321 alin.1 penal și art.1/1 pct.1 din Legea nr.61/1991 modificată cu aplicarea art.33 lit.a penal.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă inculpatul aflat în stare de arest asistat de aprători aleși, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar și av., din cadrul Baroului M, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, în instanță se prezintă apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpat, av., din cadrul Baroului C, cu delegație avocațială depusă la dosar care solicită acordarea onorariului avocațial parțial din oficiu pentru studierea dosarului și prezentarea la termenul de judecată.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, av., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Inculpatul este arestat din 2 septembrie 2009 iar la acest moment apreciază că măsura arestării preventive tinde ași pierde caracterul de măsură preventivă și a primi caracter sancționator. Dispozițiile art.5 din CEDO sunt în sensul că orice persoană are dreptul de a fi judecat într-un termen rezonabil iar faptul că prezenta cauză nu s-a judecat încă, nu este culpa inculpatului, motiv pentru care măsura arestării preventive a acestuia nu mai are justificare. Dispozițiile art.160/b alin.2 pr.pen. și art.139 pr.pen. fac trimitere la temeiurile arestării ori încheierea Tribunalului Maramureș nu face trimitere la dispozițiile invocate ci la temeiurile care au impus admiterea unui recurs din luna decembrie 2008, ori, nu acesta este sensul normei. Art.139 pr.pen. vorbește imperativ că măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii. Astfel, prin hotărârea instanței de fond din data de 10 martie 2009 se reține că pericolul social s-a diminuat, rezonanța negativă nu mai e aceeași. Dacă în luna martie 2008 instanța a reținut că s-a diminuat pericolul social, la acest moment s-a diminuat și mai mult. După 10 luni de arest se mai poate considera că nu s-au schimbat temeiurile? în acest moment discuțiile trebuie puse pe o altă coordonată. Starea de fapt s-a lămurit în bună măsură, în acest moment avem o situație modificată în ceea ce privește incidentul produs care nu a fost generat de inculpat și în ce privește implicația celor care au participat la acest eveniment. Face trimitere la disp.art.136 pr.pen. privind scopul și criteriile măsurilor preventive iar la art.136 alin.8 pr.pen. se prevede că alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura. În acest sens, solicită a se avea în vedere că inculpatul este o persoană fără antecedente penale, nu a avut probleme cu legea, este absolvent de studii postuniversitare și și-a îndeplinit toate obligațiile impuse. Pentru toate acestea solicită admiterea recursului în principal sau în subsidiar, cu mențiunea că punerea acestuia în libertate nu va zădărnici desfășurarea procesului penal și aflarea adevărului.
Apărătorul inculpatului, av., solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea. Menținerea inculpatului în stare de arest riscă să se transforme într-una abuzivă, măsura arestării preventive fiind excepția de la regula cercetării în stare de libertate. Consideră că toate încheierile instanței de fond sunt aceleași, hotărârea atacată fiind xerocopiată din cele anterioare. Singura frază din motivarea instanței de fond cu referire la măsura arestării preventive este aceea că " pentru considerentele pentru care Curtea de Apel a apreciat la data de 17 decembrie 2008 dar și ulterior că se impune a se menține măsura arestării preventive a inculpatului și care sunt obligatorii pentru instanță" Tribunalul Maramureșa apreciat că temeiurile nu s-au schimbat. Însă, nu este așa, atunci ar însemna că nu mai este nevoie de verificări periodice pentru măsura arestării. Instanța de fond acceptă că pericolul social s-a diminuat însă nu răspunde pentru ce. La ultima încheiere de la instanța de fond nu i s-a dat inculpatului ultimul cuvânt, acest lucru nu s-a consemnat în încheiere astfel că acest viciu major trebuie sancționat prin constatarea nulității absolute a hotărârii pronunțate. În privința persoanei inculpatului, solicită a se reține că acesta este o persoană tânără și nu are antecedente penale. Solicită punerea inculpatului în libertate pentru a da posibilitatea reală ca acesta să-și facă apărarea.
Reprezentantul Parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a soluției instanței de fond care a menținut măsura arestării preventive având în vedere gravitatea faptelor, temeiurile care au fost avute în vedere la luarea acestei măsuri care nu s-au schimbat precum și faptul că în cauză urmează a mai fi audiați un număr de 12 martori.
Apărătorul inculpatului, av., în replică, arată că martorii nu au fost audiați nu din culpa inculpatului. Încă din data de 8 august a solicitat o probă, cauza fiind disjunsă pentru a se putea efectua expertize medico legală solicitată pentru a dovedi că inculpatul a fost împușcat cu o armă de foc însă nici până acum proba nu a fost efectuată.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, achiesează concluziilor puse de apărătorii săi.
CURTEA
Prin Încheierea penală din 2 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr-, s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpatul.
S-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea formulată de același inculpat.
În temeiul art. 3002Cod procedură penală raportat la art. 160 Cod procedură penală s-a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpatului, fiul lui și, născut la 10.12.1982 în O, jud.S M, CNP -, arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla și s-a menținut arestarea preventivă a acestuia.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș întocmit la 28 octombrie 2008 în dosarul nr. 226/P/2008 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv, a inculpatului pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20.pen. rap.la art. 174, 175 alin.1 lit.d, i pen. distrugere prev.de art. 217 alin.1 pen. ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art. 321 alin.1 pen. și port nelegal de obiecte confecționate pentru tăiere, lovire prev.de art. 11pct.1 din Legea nr. 61/1991 modificată cu aplicarea art. 33 lit.a pen.
La această instanță s-a format dosarul nr-, cauza fiind în prezent în faza de judecată.
Procedând din oficiu la verificarea legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive a inculpatului, în temeiul art. 3002.pr.pen. și art. 160 pr.pen. și la examinarea cererilor formulate de acest inculpat, tribunalul a reținut că prin încheierea penală nr. 74/R/2008 a Curții de Apel Clujs -a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o perioadă de 29 de zile începând cu data punerii în executare a mandatului de arestare preventivă pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20.pen. rap.la art. 174, 175 lit.d,i pen. infracțiunile de distrugere prev.de art. 217 alin.1 pen. de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art. 321.pen. și de port ilegal de armă prev.de art. 11din Legea nr. 61/1991, în temeiul art. 148 lit. pr.pen.
Prin încheierea penală nr. 553 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureșs -a dispus prelungirea cu 30 de zile (2 octombrie - 31 octombrie 2008) a duratei arestării preventive inculpatului - soluție menținută prin decizia penală nr. 91/R/2008 a Curții de Apel Cluj.
Prin încheierea penală din 30 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Maramureș în acest dosar s-a menținut starea de arest a inculpatului - soluție menținută de Curtea de Apel Cluj prin decizia penală nr. 653/R/06.11.2008. Prin încheierea penală din 5 decembrie 2008 pronunțată în acest dosar Tribunalul Maramureșa înlocuit măsura arestării preventive a acestui inculpat cu cea a obligării de a nu părăsi țara, însă prin decizia penală nr. 765/R/2008 a Curții de Apel Cluj această încheiere a fost casată în sensul menținerii măsurii arestării preventive a acestui inculpat.
S-a reținut în considerentele acestei din urmă decizii că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au schimbat întrucât de la data de 30 octombrie 2008 până la data de 2 decembrie 2008 prima instanță nu a administrat nici o probă care să răstoarne situația de fapt inițială, că indiciile de comitere a faptelor sunt aceleași cu cele care au fost avute în vedere la luarea și la menținerea arestului preventiv, iar pericolul concret pentru ordinea publică nu s-a diminuat urmare a trecerii unei perioade de timp foarte scurte (raportat la gravitatea faptelor și la persoana inculpatului).
Pentru considerentele pentru care curtea de apel a apreciat la data de 17 decembrie 2008, dar și ulterior că se impune a se menține măsura arestării preventive a inculpatului și care sunt obligatorii pentru instanță, văzând și faptul că de la acea dată nu s-a modificat nici starea de fapt și nici pericolul social nu s-a diminuat într-atât încât să se justifice punerea în libertate a inculpatului (cu obligarea acestuia de a nu părăsi localitatea sau țara), tribunalul a apreciat că temeiurile pentru care s-a menținut măsura arestării preventive a acestuia nu s-au schimbat, astfel că a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive și cea de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara și a menținut starea de arest a acestuia.
S-a reținut că durata arestării preventive a acestuia se încadrează și acum în limitele unui termen rezonabil, iar în cauză mai este necesară audierea a 12 martori.
Nu a fost primită apărarea potrivit căreia acest inculpat trebuie pus în libertate pentru că este necesar să se asigure din acest punct de vedere un tratament egal față de inculpați întrucât tribunalul a constatat că raportat la starea de fapt reținută în actul de sesizare a instanței, gradul de contribuție al inculpaților din acest dosar la comiterea presupuselor fapte este diferită.
Împotriva acestei încheieri a declarat recus în termenul legal inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii penale pronunțate de instanța de fond și rejudecând cauza, să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi țara sau localitatea.
În motivarea recursului se arată că pericolul social s-a diminuat, rezonanța negativă și menținerea inculpatului în stare de arest riscă să se transforme într-una abuzivă, măsura arestării preventive fiind excepția de la regula cercetării în stare de libertate, încălcându-se și termenul rezonabil.Din cuprinsul încheierii atacate de la instanța de fond nu i s-a dat inculpatului ultimul cuvânt, acest lucru nu s-a consemnat în încheiere astfel că acest viciu major trebuie sancționat prin constatarea nulității absolute a hotărârii pronunțate. De asemenea trebuie să se ia în considerare și persoana inculpatului, care este o persoană tânără și nu are antecedente penale.
Examinând probele dosarului Curtea va constata că recursul declarat în cauză este nefondat.
Din examinarea dosarului de fond aflat pe rolul Tribunalului Maramureș rezultă că inculpatul a fost trimis in judecată, în stare de arest preventiv, pentru pentru tentativă la infracțiunea de omor calificat prev.de art. 20.pen. rap.la art. 174, 175 lit.d,i pen. infracțiunile de distrugere prev.de art. 217 alin.1 pen. de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev.de art. 321.pen. și de port ilegal de armă prev.de art. 11din Legea nr. 61/1991, temeiul arestării fiind cel prev. de art. 148 lit. pr.pen.
Condițiile reglementate de art. 148 lit f Cod procedură penală subzistă și în prezent, astfel că fapta pentru care este cercetat inculpatul prevede pedeapsa închisorii mai M de 4 ani, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică, pericol care rezidă din natura și gravitatea infracțiunilor comise, urmările acestora și rezonanța socială negativă produsă în comunitate.
Pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii; aceasta nu înseamnă, însă, că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei; sub acest aspect, existența pericolului public poate rezulta, între altele, și din însuși pericolul social al infracțiunii de care este învinuit inculpatul, de reacția publică la comiterea unor astfel de infracțiuni, de posibilitatea comiterii, chiar, a unor fapte asemănătoare de către alte persoane, în lipsa unei reacții corespunzătoare față de cei bănuiți ca autori ai unor astfel de fapte.
Prin urmare, la stabilirea pericolului public nu se pot avea în vedere numai date legate de persoana inculpatului, ci și date referitoare la fapte, nu de puține ori acestea din urmă fiind de natură a crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția, cei care concură la înfăptuirea ei, nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității.
Prin prisma dispozițiilor art. 5 din CEDO și art. 23 din Constituție, măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârșit o infracțiune sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârșirii unei noi infracțiuni fiind necesară astfel apărarea ordinii publice, a drepturilor și libertăților cetățenești, desfășurarea în bune condiții a procesului penal.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat în jurisprudența sa că aprecierea limitelor rezonabile ale detenției trebuie să se facă urmând a se analiza circumstanțele fiecărui caz în parte.
În plus, Curtea va reține că existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie, conform jurisprudenței CEDO "factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie", măsura arestării preventive a inculpatul fiind conformă scopului instituit prin art.5 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea, în raport de probele aflate la dosar, existând "suspiciunea rezonabilă că s-au comis mai multe infracțiuni", măsura menținerii arestării preventive este justificată și prin prisma aceleiași jurisprudențe.
Este superfluă susținerea apărătorului inculpatului în sensul că încheierea este lovită de nulitate absolută deoarece nu i s-a acordat inculpatului ultimul cuvânt.
Este de necontestat faptul că inculpatului trebuia să i se acorde ultimul cuvânt, o asemenea obligație decurgând pentru instanță din disp. art.341 C.P.P. însă nerespectarea acestor dispoziții nu conduce la nulitatea absolută a încheierii de ședință prin care s-a dispus asupra menținerii arestării preventive, deoarece, din redarea conținutului alin.2 al art. 197.C.P.P., rezultă în mod evident că neacordarea ultimului cuvânt al inculpatului nu se încadrează în cazurile exprese care atrag nulitatea absolută a actului respectiv.
Durata arestării preventive a inculpatului de circa 10 luni nu este un temei al înlocuirii măsurii preventive, aceasta având relevanță numai sub aspectul prevăzut în art.140 proc.pen. referitor la încetarea de drept a măsurilor preventive, text care nu are incidență în cauză.
Instanța de fond în mod corect a apreciat în contextul în care probațiunea nu a fost finalizată, că în momentul procesual actual procedând la verificarea legalității și temeiurile măsurii arestării inculpatului se impune în baza art. 3002raportat la art. 160bCod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a acestuia, deoarece din momentul arestării și până în prezent nu au intervenit temeiuri noi, care să justifice punerea acestuia în libertate.
Referitor la existența anumitor anumitor împrejurări sau circumstanțe de natură să se răsfrângă asupra situației juridice a inculpatului-respectiv absența antecedentelor penale precum și vârsta, vor fi relevante într-un moment procesual ulterior când instanța va pronunța o soluție conform art. 345.
C.P.P.În contextul celor expuse mai sus, nu este oportună nici înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara, precum și la disp. art. 139.
C.P.P.Astfel potrivit art. 139.C.P.P. o măsură preventivă poate fi înlocuită cu o altă măsură preventivă când temeiurile care au stat la luarea măsurii, în speță cea arestării, s-au schimbat.
Înlocuirea trebuie să fie consecința unei schimbări relevante a situației inculpatului sau a faptelor săvârșite de către acesta, ceea ce în speță până în prezent nu s-a constatat.
În contextul celor expuse mai sus, Curtea în baza art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală va respinge ca nefondat recursul declarat de incupatul (fiul lui și, născut la 10.12.1982) aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 2 iunie 2009 Tribunalului Maramureș.
În baza art.189 se C.P.P. va stabili în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
În baza art.192 alin.2 va C.P.P. obliga pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul (fiul lui și, născut la 10.12.1982) aflat în Penitenciarul Gherla, împotriva încheierii penale din 2 iunie 2009 Tribunalului Maramureș.
Stabilește în favoarea Baroului de Avocați C-N suma de 50 lei onorariu parțial pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească în favoarea statului suma de 150 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.
Decizia este definitivă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 11 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
în concediu
Președinte:Ioana Cristina MorarJudecători:Ioana Cristina Morar, Ana Covrig Valentin
