Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 388/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 388
Ședința publică din data de 29 mai 2009
PREȘEDINTE: Mărăcineanu Vasile
JUDECĂTOR 2: Ion Stelian
JUDECĂTOR 3: Ștefan Fieraru
GREFIER - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror C din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de inculpații A-, fiul lui și, născut la data de 04 noiembrie 1980 și -, fiul lui G și, născut la 05 aprilie 1984, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-, prin care în baza disp. art. 3002rap. la art. 160 Cod proc. penală s-a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaților fiind menținută această măsură.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-inculpat A în stare de deținere și asistat din oficiu de avocat din cadrul Baroului P și recurentul-inculpat în stare de deținere, asistat de avocat ales din cadrul Baroului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Cu acordul instanței, apărătorii au luat legătura cu inculpații, după care având pe rând cuvântul declară că nu au cereri sau excepții de formulat.
Reprezentantul Ministerului Public declară că nu are cereri de formulat.
Constatând că nu sunt alte cereri prealabile de formulat, nici excepții de invocat, se constată cauza în stare de judecată și se acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-inculpat critică încheierea de ședință din data de 19 mai 2009 prin care Tribunalul Prahovaa menținut starea de arest a inculpatului pentru nelegalitate și netemeinicie, precizând că încheierea recurată este nemotivată.
Cu ocazia soluționării cererii de menținere a stării de arest, a solicitat să nu mai fie menținută această măsură întrucât nu mai subzistă temeiurile care au determinat privarea de libertate și nici nu au intervenit elemente noi care să impună starea de arest.
Trebuia să se țină seama de faptul că în cauză probatoriul a fost deja administrat, inculpații au fost audiați cu mult timp în urmă, în cauză nu există părți vătămate și deci nu există riscul să influențeze părțile și nici martorii cu identitate cunoscută.
Deși în cauză primează principiul nemijlocirii și judecătorul nu este ținut de probatoriul efectuat la urmărirea penală, la instanța de fond s-a solicitat audierea martorilor cu identitate protejată, însă cererea s-a respins, motivându-se de judecătorul fondului că acești martori nu mai locuiesc la adresele indicate în dosar. Deși s-a solicitat a se efectua demersuri în vederea aflării adresei martorilor, instanța a respins cererea și a dat citire declarațiilor date la urmărirea penală.
S-a invocat excepția de neconstituționalitate a textului de lege ce privește citirea declarațiilor, considerându-se că s-au încălcat dispozițiile art.23 din Constituția României și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Deși se prevede în Codul d e procedură penală posibilitatea suspendării cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, dosarul a trenat pe rolul tribunalului până la soluționarea excepției de către Curtea Constituțională. Nu se poate susține însă ca s-a încercat tergiversarea judecării cauzei.
Un alt motiv pentru care se impune admiterea recursului, îl constituie faptul că în cauză s-a depășit cu mult termenul rezonabil, încălcându-se dreptul la un proces echitabil prevăzut de art.6 și art.5 paragraful 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Deși s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive, instanța nu a motivat de ce nu se impune luarea unei alte măsuri neprivative de libertate.
Nu se poate susține că recurentul-inculpat ar putea influența în vreun fel martorii, câtă vreme aceștia au identitatea protejată.
Tribunalul Prahovaa apreciat că se impune menținerea stării de arest și în funcție de gravitatea cauzei, însă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a demonstrat că aceasta nu poate să determine menținerea stării lungi de detenție. Sunt exemplificate "cauza Nans contra Poloniei" și "cauza Panceko contra Rusiei" din februarie 2005, dar și Decizia pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarul.
Precizează că inculpatul este arestat de 2 ani și 3 luni, cercetarea judecătorească fiind începută de mult. În dreptul procesual penal are prioritate celeritatea.
Consideră că inculpatului i s-a încălcat termenul rezonabil de care face vorbire Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond revocarea măsurii arestării preventive. Consideră că se impune înlocuirea măsurii arestării preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea, conform art.139 rap. la art.145 pr.penală. Pentru egalitate de tratament, în temeiul art.23 din Constituția României și a dispozițiilor din dreptul procesual penal, ar trebuie să se țină seama că inculpatul a beneficiat deja de starea de normalitate, adică de libertate tocmai pe motivul că i-a fost încălcat termenul rezonabil.
Pe cale de consecință, în subsidiar, solicită înlocuirea stării de arest, cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat A, solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, înlocuirea acestei măsuri cu cea a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, pentru aceleași concluzii puse de colega sa.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca nefondate a recursurilor declarate de inculpați întrucât nu s-au schimbat temeiurile avute în vedere la momentul luării măsurii arestării. Față de gravitatea faptei, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea pentru care sunt cercetați consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.148 lit.f pr.penală, iar încheierea de ședință din data de 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova este legală și temeinică. În prezent cauza se află în cursul cercetării judecătorești și consideră că nu s-a încălcat limita rezonabilă.
Avocat având cuvântul în replică, susține că în cauză ar trebui să opereze prezumția de nevinovăție în favoarea recurentului inculpat, chiar dacă acesta este cercetat pentru fapte grave. Nu se poate susține că nu a fost încălcat termenul rezonabil și dreptul la un proces echitabil.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt precizează că se află în arest preventiv de 2 ani și J iar în cauză nu există dovezi care să-l incrimineze. Este arestat doar pe baza unui denunț. Solicită admiterea recursului, casarea încheierii și pe fond revocarea măsurii arestării preventive, urmând să fie judecat în stare de libertate.
Recurentul inculpat A având ultimul cuvânt susține că este arestat de 2 ani și 5 luni fără a fi vinovat iar martorii cu identitate protejată nu au fost ascultați nici în prezent. Solicită să fie judecat în stare de libertate.
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Verificând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin încheierea de ședință de la 19 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Prahova, în baza art. 300 ind.2 rap. la art.160 ind.b cod proc. penală, a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive a inculpaților A, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni și -IA (fiica lui și, născută la 20 ianuarie 1985), deținută în Penitenciarul, menținându-se măsura în continuare, la judecata cauzei în primă instanță.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că subzistă temeiurile avute în vedere cu ocazia privării de libertate a celor trei inculpați, fiind îndeplinite condițiile prev. de art.143 cod proc. penală, existând indicii temeinicie și probe verosimile pentru a considera că au comis infracțiunile prev. și ped. de Legea nr.143/2000, pentru care au fost trimiși în judecată.
De asemenea, sunt întrunite și cerințele art.148 lit.f) cod proc. penală, deoarece faptele sunt pedepsite cu închisoarea mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
La aprecierea ultimei condiții s-au reținut modalitatea de comitere a faptelor, gravitatea și amploarea infracțiunilor de acest gen, sentimentul de insecuritate ce s-ar crea pentru ceilalți membrii ai comunității prin revocarea arestării, fiind posibilă atingerea dreptului personal nepatrimonial la sănătate, dar și reacția negativă ce s-ar produce în rândul acestora dacă împotriva unor astfel de făptuitori organele abilitate nu ar acționa în mod eficient.
S-a mai apreciat că în contextul demersurilor efectuate pentru audierea martorilor cu identitate protejată și finalizarea cercetării judecătorești, există pericol ca fiind lăsați în libertate, pe diverse căi coinculpații să încerce identificarea martorilor și influențarea acestora pentru schimbarea declarațiilor date în cursul urmăririi penale.
Împotriva acestei soluții, în termenul legal, au declarat recurs inculpații A și criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Ambii recurenți inculpați, în esență au susținut că temeiurile ce au stat la baza arestării preventive nu mai subzistă, întrucât exceptând denunțul unei persoane, până în prezent organele judiciare nu au reușit să strângă dovezi certe privind participația sub vreo formă la comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată.
Pe de altă parte, deținerea de peste 2 ani și J ar fi suficientă pentru prezervarea ordinii publice, cu atât mai mult cu cât alți inculpați pentru fapte mai grave sunt judecați în stare de libertate.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii iar pe fond revocarea arestării preventive și înlocuirea acesteia cu obligarea de a nu părăsi localitatea.
Verificând încheierea atacată pe baza lucrărilor și materialului din dosarul cauzei, în raport de criticile invocate, rezultă că situația de fapt s-a reținut corect la primul grad de jurisdicție iar dispozițiile art.300 ind.2 rap. la art.160 ind.b cod proc. penală și jurisprudența aplicabile în cazul menținerii arestării inculpatului în cursul judecății au fost legal interpretate.
Conform acestor prevederi legale revocarea măsurii preventive și, după caz, punerea în libertate a persoanei deduse judecății ori înlocuirea arestării cu obligarea de a nu părăsi localitatea poate fi dispusă numai dacă se constată că temeiurile inițiale ce au determinat privarea de libertate au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice deținerea în continuare.
Recurenții au fost trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr.7/D/P/2007 din 8 iunie 2007 întocmit de - Biroul Teritorial Prahova, alături de inculpata, în stare de arest preventiv, pentru săvârșirea infracțiunilor de trafic ilicit de droguri de mare risc, inițiere, organizare și conducere a unui grup infracțional profilat pe trafic de droguri de mare risc prev. și ped. art.2 alin.1 și 2 din Legea nr.143/2000, cu aplic. art.41 alin.2 cod penal, art.10 din Legea nr.143/2000 și art.7 din Legea nr.39/2003, fapte pedepsite cu închisoarea de la 5 la 13 ani, 10 la 20 ani și respectiv 5 la 20 ani precum și pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului unor drepturi civile.
Organele de urmărire penală au reținut existența faptelor și vinovăției prin coroborarea declarațiilor constante făcute în cursul cercetărilor de coinculpatul, cu cele date de martorii cu identitate protejată, precum și cu procesele verbale de redare în scris a convorbirilor telefonice interceptate și înregistrate inclusiv în mediul ambiental conform art.91 ind.1 - 91 ind.3 cod proc. penală.
Din examinarea acestor mijloace de probă rezultă presupunerea rezonabilă a existenței unor indicii verosimile că în perioada 2004-2007, în repetate rânduri, în baza unei rezoluții infracționale unice, recurenta ar fi comis acte materiale specifice traficării drogurilor de mare risc (cocaină), în varianta deținerii și în același timp a inițiat, a organizat și a condus pe teritoriul Spaniei un grup infracțional, alcătuit în principal din cetățeni români, profilat pe traficul internațional de atari droguri, folosind între alții "drept cărăuși" și pe inculpații A, și.
În consecință, soluția adoptată de instanța de fond de menținerea arestării preventive a celor doi inculpați este legală și temeinică, deoarece și în prezent subzistă temeiurile legale avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Nu se justifică revocarea măsurii arestării preventive așa cum au solicitat inculpații - recurenți deoarece există temerea că aceștia ar zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor și eventual sustragerea lor de la judecată.
Ca atare, Curtea constată că recursurile declarate de inculpații A și, sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, conform art. 385/15 pct.1 lit.b pr.penală.
Văzând și disp. art.192 alin.2 cod proc. penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații A-, fiul lui și, născut la data de 04 noiembrie 1980 și -, fiul lui G și, născut la 05 aprilie 1984, ambii deținuți în Penitenciarul Mărgineni, împotriva încheierii de ședință din data de 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr-.
Obligă recurenții la cheltuieli judiciare astfel: câte 100 lei fiecare, iar pentru inculpatul A și la 200 lei onorariu apărător din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției și Libertăților în contul Baroului
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 mai 2009.
Președinte, Judecători,
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./1.06.2009
Dosar fond nr- Trib.
Judec. fond
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3113/2006
Președinte:Mărăcineanu VasileJudecători:Mărăcineanu Vasile, Ion Stelian, Ștefan Fieraru
