Plangere rezolutie ordonanta procuror Art 278 cpp. Decizia 389/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR.389
Ședința publică din data de 29 mai 2009
PREȘEDINTE: Gabriela Diaconu
JUDECĂTOR 2: Cristina Georgescu
JUDECĂTOR 3: Ioana Nonea
Grefier: - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și făptuitorii, domiciliat din comuna, sat, nr.219, Județul P, ambii domiciliați în B, Sector 2,-,.B,.2,.16 împotriva sentinței penale nr.63 din 4.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 22 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru data de 29 mai 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursurilor penale de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
Prin sentința penală nr.63/04 februarie 2009 Tribunalul Prahova, în baza disp.art.278/1 alin.8 lit.b pr.penală a admis plângerea formulată de petenta, domiciliată în P,-, bloc 4H, etaj 1,.7, județul P împotriva rezoluției nr.493/P/2007 din 21.10.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova pe care a desființat-o și a dispus trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova în vederea începerii urmăririi penale față de intimații, domiciliat în comuna, sat, nr.219, județul P, și, ambii domiciliați în B, sector 2,-,.B,.2,.16, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzute de art.215 alin.1 și art.290 pen. menționându-se faptele și împrejurările ce urmează a fi constatate precum și mijloacele de probă ce urmau a fi administrate.
Pentru a hotărî astfel, instanță de fond a reținut, pe baza actelor și lucrărilor dosarului, următoarele:
Petenta a formulat plângere în temeiul disp. art.278/1 alin.1 pr.penală împotriva rezoluției nr.493/P/2007 din 21.10.2008 adoptată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova privind pe intimații, și, față de care s-au efectuat cercetări sub aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev. de art.20 cod penal rap. la art.215 al.1 și 2 cod penal și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art.290 penal, susținând că aceasta este nelegală și netemeinică întrucât i-au fost respinse probele cu martori și cu expertiză, nu s-a procedat la confruntarea intimaților pentru înlăturarea contradicțiilor din declarațiile acestora, astfel că nu au fost făcute cercetări complete în cauză.
În vederea soluționării plângerii a fost atașat dosarul de urmărire penală nr.493/P/2007 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova.
Examinând plângerea, în raport de actele și lucrările dosarului, prima instanță a apreciat că aceasta este întemeiată, reținând următoarele:
Petenta a fost căsătorită cu intimatul iar prin sentința civilă nr.1503/14.02.2005 pronunțată de Judecătoria Ploiești căsătoria dintre aceștia a fost desfăcută.
Prin sentința civilă nr.9461/28.11.2005 a Judecătoriei Ploiești, a fost respinsă acțiunea prin care petenta i-a chemat în judecată pe intimații și, pentru a se constata "simulația" în ceea ce privește actul intitulat "chitanță", prin care se constata un împrumut în sumă de 10.000 de dolari SUA, acordat de intimatul intimatului.
Petenta a susținut că actul intitulat "chitanță" este fals, întrucât nu este adevărat că intimații (nașii celor doi) ar fi împrumutat vreodată familia cu acea sumă de bani.
Pe baza probelor existente la dosar, instanța de fond a stabilit că soluția dată de procuror a avut în vedere numai o parte dintre actele depuse de părți și declarațiile intimaților, nefiind administrate alte probe, astfel că pentru lămurirea cauzei sub toate aspectele, era necesar să fie audiate părțile, iar în cazul în care între declarațiile acestora existau neconcordanțe să se procedeze la confruntarea lor.
S-a apreciat totodată că este necesară și efectuarea unei sau a unor expertize care să stabilească dacă înscrisul în cauză sau vreuna dintre mențiunile sale au fost alterate în vreun mod, de către cine și în ce modalitate și că se impune să fie administrate toate probele necesare unei juste soluționări a cauzei, fie dintre cele propuse de părți, fie dintre cele considerate utile de organul de urmărire penală, având în vedere obiectul cauzei și susținerile formulate de petentă în plângere.
Drept urmare, s-a stabilit că organele de urmărire penală sunt datoare să constate cine a întocmit înscrisul intitulat chitanță întocmit în data de 27 septembrie 2003, de către cine a fost scris, în ce loc, la ce dată, ce persoane au asistat la întocmirea lui, de către cine a fost semnat și dacă, vreuna din mențiunile înscrisului a fost alterată, în caz afirmativ, de către cine și în ce mod, dacă intimații au predat vreo sumă de bani intimatului, care este suma, proveniența și titlul cu care a fost predată.
Totodată, s-a solicitat să se constate dacă petenta a avut cunoștință de întocmirea înscrisului sau dacă i s-a adus la cunoștință acest fapt și de către cine, dacă petenta și intimatul au discutat cu intimații despre acordarea vreunui împrumut, la ce dată și pentru ce sumă s-au purtat discuțiile și orice alte împrejurări din care să rezulte dacă situația prezentată în înscrisul contestat, este reală.
S-a dispus ca faptele și împrejurările menționate anterior să fie constatate prin audierea părților, a martorilor, efectuarea de confruntări și expertize.
Împotriva sentinței au declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și făptuitorii, criticând soluția pronunțată de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului conform art.385/10 alin.1 și 2 pr.penală, Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahovaa susținut că în mod greșit instanța de fond a admis plângerea petentei și a dispus trimiterea cauzei la parchet, întrucât soluția pronunțată de procuror este legală și temeinică.
S-a susținut astfel că, la data de 27 septembrie 2003 făptuitorul a încheiat cu făptuitorul o chitanță sub semnătură privată intitulată "contract de împrumut", prin care îi împrumuta acestuia din urmă suma de 10.000 dolari SUA, necesari pentru construcția unei case de vacanță situată în comuna Măneciu, împrumutul se acorda fără dobândă până la data de 27 septembrie 2004.
S-a motivat că în timpul urmăririi penale, petenta a contestat autenticitatea chitanței, depunând în susținerea afirmațiilor, mai multe acte ce au fost analizate de organele judiciare, ocazie cu care nu au rezultat indicii de neautenticitate ale actului.
Pe baza probelor administrate, respectiv audierea petentei, a făptuitorilor, precum și ale martorilor, și, s-a stabilit că făptuitorii nu au efectuat acte de contrafacere a scrierii prin imitare sau reproducere frauduloasă a actului, nici acte de alterare a înscrisului, prin modificarea materială a redactării textului, prin adăugiri, înlocuiri sau ștersături, nu au falsificat semnătura titularului și nu s-au folosit de înscrisuri fără consimțământul acesteia, așa încât nu se justifică efectuarea altor activități, respectiv ascultare de martori, a părților, confruntări, așa cum s-a dispus prin sentința recurată.
Susține recurentul că din coroborarea acestora rezultă că făptuitorul a scris personal chitanța din 27 septembrie 2003, de față fiind făptuitorul și soția sa, aceasta din urmă semnănd actul în calitate de martor, împrejurare recunoscută de aceștia, așa încât, având în vedere și sentința civilă nr.9461/28 noiembrie 2005 Judecătoriei Ploiești prin care s-a respins acțiunea în simulație formulată de petenta, s-a concluzionat că nu există contraziceri esențiale între declarațiile martorilor cu privire la existența contractului de împrumut, așa încât rezoluția nr.493/P/2007 din 28 octombrie 2008 este legală și temeinică, întrucât faptele nu există.
Pentru motivele invocate s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea plângerii.
La rândul lor, intimații, și au criticat soluția primei instanțe, susținând, în esență, că în mod greșit s-a dispus trimiterea cauzei la parchet întrucât probatoriul administrat este complet, iar soluția de neîncepere a urmăririi penale, sub aspectul infracțiunilor prev. de art.215 alin.1 și art.290 penal, este legală și temeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a susținut de către recurentul-făptuitor că la sfârșitul lunii septembrie 2003 solicitat recurentului, nașul său de cununie, suma de 10.000 USD, pentru aof olosi la edificarea unei case de vacanță pe un teren concesionat în comuna Măneciu, punct, județul P de către, acesta din urmă, din motive personale, nemaidorind să continue edificarea construcției.
Dat fiind că la acea vreme avea mai multe credite, nu a putut beneficia de un nou împrumut pentru edificarea casei de vacanță, că deși, cu ocazia vizitelor făcute de familia la domiciliul său și al petentei, aceștia s-au oferit să le acorde suma de bani de care au nevoie pentru construcția "la roșu" a casei, intimata nu a fost de acord, motiv pentru care, pentru a nu pierde concesiunea și prin urmare, suma cheltuită până la acel moment, a împrumutat la data de 27 septembrie 2003 de la suma de 10.000 USD, cu care soția acestuia a fost de acord.
Mai arată recurentul că, la vremea solicitării împrumutului, relațiile dintre el și intimată erau grav vătămate, ducând în mod inevitabil la divorț, așa încât i-a solicitat să încheie un act de împrumut, înscris întocmit în aceeași zi, pe care l-a scris personal, semnat de el și de, iar în calitate de martor, de.
Susțin recurenții că acest contract de împrumut, materializat printr-un înscris sub semnătură privată, emană de la persoane particulare și are la bază încrederea reciprocă, singura condiție esențială pentru ca el să fie autentic fiind aceea de a fi semnat de părțile contractate și de a avea dată, așa încât falsificarea înscrisului prin contrafacerea scrierii sau subscrierii, trebuie să includă obligatoriu imitarea semnăturii, or, în cazul de față acest aspect este stabilit cu certitudine, părțile declarând în scris, în fața organelor de anchetă, că semnăturile le aparțin.
Drept urmare, în mod corect organele de urmărire penală nu au dispus efectuarea unei expertize grafologice.
De asemenea, se motivează de către recurenți că intimata a cunoscut de existența împrumutului încă de la data acordării acestuia, întrucât suma împrumutată a permis soților continuarea construcției și terminarea lucrărilor, precum și încheierea contractului de vânzare-cumpărare cu numitul, soții devenind, astfel, proprietarii casei de vacanță, ulterior intimata promovând acțiunea de desfacere a căsătoriei.
Mai susține recurentul că în mai multe rânduri a împrumutat sume de bani de la recurenții însă în cuantum mai redus și care au fost restituite, că înseși intimata a împrumutat suma de 300 USD de la aceleași persoane, pe care nu a restituit-o nici până în prezent. De asemenea, timp de 2 ani de zile, a folosit un autoturism pus la dispoziție cu titlu gratuit de către soții.
Pentru motivele arătate, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și în urma rejudecării cauzei, menținerea soluțiilor pronunțate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, ca fiind legale și temeinice.
În susținerea recursului intimații făptuitori au depus înscrisuri.
De asemenea, intimata - petentă a depus înscrisuri.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de motivele invocate, circumscrise cazului de casare prev. de art.385/9 pct.18 pr.penală, pe baza materialului probator administrat în cauză și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, astfel cum cer disp. art.385/6 alin.3 pr.penală, constată că recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și intimații făptuitori sunt fondate, pentru considerentele ce urmează:
Prin plângerea penală formulată la data de 15 mai 2007, partea vătămată a solicitat tragerea la răspundere penală a făptuitorilor, și -, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals și uz de fals, susținându-se că prin întocmirea unei chitanțe de împrumut false, s-a urmărit prejudicierea sa cu suma de 5000 dolari SUA.
Din actele premergătoare efectuate în cauză, rezultă că și au avut calitatea de soți iar prin sentința civilă nr.1503/14 februarie 2005 Judecătoriei Ploiești, definitivă și irevocabilă, s-a dispus desfacerea căsătoriei, soția revenind la numele anterior, acela de "".
Se contestă de către persoana vătămată existența contractului de împrumut, pretinzându-se că în momentele anterioare, dar și ulterioare pretinsului împrumut soții, au contractat credite de la și respectiv și au înstrăinat autoturismul BMW proprietatea lor cu suma de 3.500 euro, banii fiind cheltuiți pentru edificarea casei de vacanță din aproprierea stațiunii Cheia. De asemenea, se contestă și semnătura martorei, depunând spre comparație un înscris emanând de la aceasta.
Coroborând înscrisul intitulat "chitanță" încheiat la 27 septembrie 2003 cu declarațiile făptuitorilor, și rezultă că la data de 27 septembrie 2003 făptuitorul a acordat cu titlu de împrumut făptuitorului suma de 10.000 USD, cu termen de restituire la 27 septembrie 2004, împrumutul fiind acordat fără dobândă.
Contractul de împrumut concretizat în înscrisul sus-menționat a fost semnat de părțile contractante, în calitate de împrumutat și, în calitate de împrumutător, aceștia recunoscându-și semnăturile, iar în calitate de martor de către făptuitoarea, sub acest aspect declarațiile făptuitorilor fiind concordante.
Referitor la semnătura aplicată pe chitanță în dreptul mențiunii - martor- și despre care făptuitorii susțin că aparține făptuitoarei, Curtea constată că declarațiile făptuitorilor corespund realității, întrucât înscrisul depus pentru comparație de către persoana vătămată nu poartă semnătura acesteia, așa cum se pretinde, ci a soțului său, semnătură aplicată la data de 05 februarie 2007, cu ocazia primirii, prin curierat a unui plic cu valoare, când destinatara nu se afla la domiciliu, așa cum rezultă din declarația dată în fața organului de urmărire penală de către, așa încât, fiind clarificate toate aspectele în legătură cu semnăturile persoanelor ce au încheiat chitanța, ori au asistat la întocmirea acesteia, rezultă că nu se impunea restituirea cauzei la parchet în vederea completării probatoriilor.
Mai rezultă din coroborarea declarațiilor făptuitorilor cu procesul-verbal încheiat la 20 noiembrie 2006 de către executorul judecătoresc că făptuitorul a restituit făptuitorului suma de 10.000 USD ce a fost împrumutată de primul la 27 septembrie 2003.
Totodată, prin Decizia civilă nr.393/30 aprilie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, prin care s-a soluționat definitiv și irevocabil acțiunea de partajare a bunurilor comune dintre soții, s-a menținut sentința civilă nr.3961 din 23 aprilie 2008 Judecătoriei Ploiești, prin care s-a constatat că suma de 10.000 USD constituie datorie personală a numitului și care a fost achitată integral de acesta până la data soluționării cauzei, ceea ce înseamnă că raporturile patrimoniale dintre foștii soți au fost definitiv lămurite iar partea vătămată nu a fost prejudiciată în vreun mod.
În raport de cele expuse anterior, se constată că înscrisul sub semnătură privată încheiat la 27 septembrie 2003 relevă existența unui contract de împrumut încheiat între și, contract încheiat de primul în nume personal, că acesta a restituit suma împrumutată în totalitate, așa încât, neexistând indicii în legătură cu falsificarea acestui înscris prin vreunul din modurile arătate în art.288 penal, nu există infracțiunea prev. de art.290 penal, astfel încât trimiterea cauzei la parchet, urmare admiterii plângerii petentei nu se justifică, cauza fiind lămurită sub toate aspectele, așa cum cer disp. art.200 pr.penală.
De asemenea, nu se impune completarea probatoriilor cu reaudierea făptuitorilor și efectuarea de confruntări, întrucât declarațiile acestora sunt concordante atât în ceea ce privește existența împrumutului, termenii contractuali cât și cu privire la semnătura persoanelor contractante.
Nici efectuarea de expertize nu se justifică, câtă vreme nu se constată contrafacerea scrisului sau semnăturii, în vreuna din modalitățile arătate sub art.288 penal, mai ales că nici partea vătămată nu pretinde efectuarea vreunei acțiuni ce intră în conținutul laturii obiective a infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, aceasta contestând doar semnătura martorei, actele premergătoare făcând dovada că aceasta aparține titularei.
În raport de cele ce preced, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond a admis plângerea formulată de petenta întrucât rezoluțiile pronunțate de procurori sunt legale și temeinice sub toate aspectele, motiv pentru care în baza disp.art.385/15 pct.2 lit.d pr.penală va admite recursurile, va casa sentința și rejudecând, în temeiul disp.art.2781alin.8 lit a C.P.P. va respinge plângerea ca nefondată.
Conform art.192 alin.3 pr.penală, cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și de către făptuitorii domiciliat în comuna, sat, nr.219, județul P, și, ambii domiciliați în B, sector 2,-,.B,.2,.16, împotriva sentinței penale nr. 63/4.02.2009 pronunțată de Tribunalul Prahova și în consecință:
Casează sentința în totalitate și pe fond respinge plângerea formulată de către petenta domiciliată în P,-,.4 H,.1,.7, județul P împotriva rezoluției nr. 493/P/2007 din 21.10.2008 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova și a rezoluției nr. 1083/II/2/2008 din 9.12.2008 a primului procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova, ca nefondată.
Menține soluțiile dispuse prin rezoluțiile atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.05.2009
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
- -
-
-
3 ex./15.06.2009
f-
Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3113/2006
Președinte:Gabriela DiaconuJudecători:Gabriela Diaconu, Cristina Georgescu, Ioana Nonea
