Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 389/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ Nr. 389/2009
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Leontin Coraș
JUDECĂTOR 2: Maria Covaciu
JUDECĂTOR 3: Dana Ghițoaica
Grefier - -
reprezentat de procuror
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale din 10.06.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent G, aflat în stare de arest, asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Inculpatul, în motivarea recursului, invocă motive familiale (tatăl bolnav), precum și lipsa antecedentelor penale.
Nefiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând revocarea măsurii arestării preventive, cu consecința punerii inculpatului în stare de libertate, întrucât nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Reprezentantul Ministerului Public solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii atacate ca legală și temeinică, întrucât subzistă temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive.
Inculpatul, având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea prezentului recurs.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului penal de față:
În deliberare, constată că prin încheierea penală din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar penal nr-, în baza art. 139 al. 2 Cod pr. pen. a fost respinsă cererea formulată de inculpatul G privind revocarea măsurii arestării preventive.
În baza art. 139 al. 1 Cod pr. pen. a fost respinsă cererea formulată de inculpatul G privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu prăsi țara.
În conformitate cu art. 160/b al. 3 rap. la art. 300/2 Cod pr. pen. s-a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatul G, actualmente deținut în Penitenciarul Aiud.
Pentru a dispune astfel, Tribunalul Hunedoaraa reținut următoarele aspecte de fapt și de drept:
Împotriva inculpatului continuă să-și găsească incidență dispozițiile art. 148 al. 1 lit. f Cod pr. pen. acuzele aduse acestuia vizând infracțiuni care sunt sancționate cu pedeapsa închisorii mai mare de patru ani, iar lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică, date fiind circumstanțele reale reținute drept cadru al comiterii faptelor, în actul de sesizare al instanței.
Cum din dosarul de urmărire penală rezultă date suficiente privind sustragerea sa de la urmărirea penală, instanța a apreciat că există în continuare pericolul sustragerii inculpatului de la judecată, astfel că subzistă în cauză temeiul prevăzut de art. 148 al. 1 lit. f Cod pr. pen.
Împotriva încheierii a declarat recurs, în termenul legal prevăzut de art. 141 Cod pr. pen. inculpatul G, aducându-i critici pentru netemeinicie și care, reiterând aceleași aspecte ca și în fața instanței de fond, arată că detenția sa nu se impune în cauză, raportat la situația familială grea pe care o posedă (tatăl ) și la împrejurarea că are calitatea de infractor primar.
Verificând legalitatea și temeinicia încheierii penale atacate, în raport cu aspectele critice expuse, dar și din oficiu, în limitele impuse de art. 385/6 (3) Cod pr. pen. Curtea relevă următoarele:
1. Instanța fondului a dispus menținerea măsurii arestării preventive în considerarea dispozițiilor art. 160/b al. 3 Cod pr. pen. apreciind în mod corect, raportat la actele și lucrările dosarului că temeiurile care au justificat luarea măsurii subzistă în continuare.
2. Curtea arată că în cauză menținerea măsurii arestării este justificată de rațiuni plauzibile, rațiuni ce țin atât de natura gravă a acuzațiilor aduse, cât și de suspiciunile puternice ce privire la sustragerea inculpatului de la judecată.
3. Curtea remarcă faptul că măsura preventivă, deși luată cu mult timp în urmă, nu a fost în măsură a fi executată, datorită sustragerii inculpatului, care în cursul procedurilor desfășurate de organele judiciare (parchet) a părăsit țara.
4. Curtea consideră că, în situația dată, privarea de libertate a inculpatului este indispensabilă pe baza circumstanțelor, iar necesitatea ocrotirii unui interes precumpănitor general al societății primează protejării celui privat al acestuia (cu referire specială la situația medicală a tatălui său).
5. Fără a nega situația familială specială, cât și lipsa antecedentelor penale, Curtea subliniază că, în speță, considerentele de economie și utilitate procedurală, cât și lipsa unei garanții reale, certe, vizând conduita inculpatului, converg asupra continuării detenției.
6. Față de cele ce preced, Curtea, conform art. 385/15 pct. 1 lit. b Cod pr. pen. va respinge ca nefondat recursul inculpatului, cu consecința obligării sale la cheltuielile judiciare către stat, conform art. 192 al. 2 Cod pr. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G împotriva încheierii penale din 10.06.2009 pronunțate de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul recurent să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare avansate de stat în recurs, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu va fi avansată din fondurile Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 15.06.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact. FE/2 ex./16.06.2009
Președinte:Leontin CorașJudecători:Leontin Coraș, Maria Covaciu, Dana Ghițoaica
