Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 39/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 39/
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eleni Cristina Marcu
JUDECĂTOR 2: Marius Cristian Epure
Judecător - - -
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatulG- deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 15 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat G în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr. 378/2010, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat G, solicită admiterea recursului, casarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Constanța și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Solicită a se observa concluziile raportului de expertiză psihiatrică efectuat în cauză din care rezultă că inculpatul are discernământul diminuat, faptul că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la condamnarea sa definitivă, recunoaște și regretă fapta comisă. In subsidiar, solicită să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, soția acestuia a născut de curând, iar el nu și-a văzut încă copilul.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului, solicitând respingerea cererii de înlocuire.
Recurentul inculpat G în ultimul cuvânt arată că, solicită judecarea sa în stare de libertate.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art. 3001alin. 1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G.
În baza art. 3001alin. 3 Cod procedură, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G (fiul lui și, născut la data de 10.11.1970).
A respins cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea în care locuiește.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând actele dosarului de urmărire penală, tribunalul constată că inculpatul Gaf ost arestat preventiv cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege, respectiv de către un judecător de la instanța competentă să judece cauza în primă instanță, cu asigurarea dreptului la apărare al inculpatului și a dreptului de a da declarații sau de a nu da nici o declarație.
De asemenea, se constată că temeiurile măsurii arestării preventive a inculpatului sunt cele prevăzute de art. 143 și art 148 Cod procedură penală, în prezența cărora se poate dispune luarea măsurii arestării preventive.
Având în vedere această situație de fapt, tribunalul constată legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G.
Cu privire la necesitatea menținerii măsurii arestării preventive a inculpatului:
Potrivit art. 3001alin 3 Cod procedură penală, când instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanța menține prin încheiere motivată, arestarea preventivă.
Tribunalul constată că actele dosarului, pe care se întemeiază rechizitoriul, conțin probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul Gar ealizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii de omor calificat pentru care a fost trimis în judecată, pedepsită cu închisoare mai mare de 4 ani.
Astfel, din probele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi săvârșit fapta care a condus la decesul tatălui său G.
Tribunalul apreciază din actele dosarului că în cauză este incident cazul de prevăzut de art.148 al.1 lit.f)pr.pen. în prezența căruia se poate dispune (și respectiv menține) măsura arestării preventive, cele două condiții impuse de acest text de lege fiind îndeplinite cumulativ atât în privința pedepsei care este în cazul infracțiunilor cercetate exclusiv închisoarea mai mare de 4 ani (fiind satisfăcute cerințele prevăzute de art.136 al.6 pr.pen) cât și în privința pericolului pe care l-ar prezenta în acest moment lăsarea în libertate a inculpatului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul G, motivele de recurs fiind expuse oral la termenul din data de 22.01.2010, cu ocazia dezbaterilor, de către apărătorul inculpatului.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a solicitat casarea încheierii de ședință pronunțată de Tribunalul Constanța și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului; s-a solicitat a se observa concluziile raportului de expertiză psihiatrică efectuat în cauză din care rezultă că inculpatul are discernământul diminuat, faptul că inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la condamnarea sa definitivă, recunoaște și regretă fapta comisă; în subsidiar, s-a solicitat să se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, soția acestuia a născut de curând, iar el nu și-a văzut încă copilul.
Examinând încheierea recurată în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către inculpat nu este fondat, pentru următoarele:
Prin încheierea de ședință nr. 125/22.11.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Constanțaa dispus arestarea preventivă a inculpatului G pentru o perioadă de 29 zile pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 alin. 1.pen. raportat la art. 175 alin. 1 lit. c Cod penal, reținându-se în sarcina acestuia că în după-amiaza zilei de 21.11.2009, după ce a consumat băuturi alcoolice în exces, întorcându-se acasă, pe fondul unui conflict spontan cu tatăl său G, în vârstă de 75 ani, a luat din sertar al mesei din bucătărie un cuțit de bucătărie, cu lama de aprox. 17 cm. și i-a aplicat tatălui său o lovitură în zona gâtului, leziune care a produs decesul acestuia.
Temeiul arestării preventive l-a constituit prev. art. 148 lit. f Cod procedură penală.
Măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită cu 30 zile în cursul urmăririi penale prin încheierea de ședință nr. 133/15.12.2009 a Tribunalului Constanța, începând din data de 21.12.2009 până la data de 19.01.2010 inclusiv.
Prin încheierea de ședință din 15 ianuarie 2010, pronunțată în dosarul penal nr-, Tribunalul Constanța, în baza art. 3001alin. 1 Cod procedură penală, a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului G și în baza art. 3001alin. 3 Cod procedură, a menținut măsura arestării preventive a inculpatului G.
Instanța de fond a respins cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea în care locuiește.
Curtea constată că din mijloacele de probă administrate în cauză până în acest moment rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, fiind îndeplinite cerințele art. 149/1 alin. 1 rap. la art. 143 alin. 1.proc.pen.
Astfel, Curtea are în vedere:
- procesul verbal de cercetare la fața locului unde a fost găsită victima și un cuțit având pe lamă de culoare brut roșcat, planșele foto aferente;
- raportul medico-legal de necropsie nr. 813/11.12.2009 întocmit de către SJML C prin care s-a concluzionat că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute prin hemoragie externă și internă cu hemopneumotorax drept masiv, urmări ale unei plăgi tăiate-înțepate toracice dreapta cu interesare pulmonară, leziunile de violență putându-se produce prin lovire cu un corp tăietor-înțepător cu o singură muchie tăioasă, leziunile având legătură directă, imediată cu mecanismul producerii morții;
- declarația inculpatului prin care a recunoscut că, fiind beat, l-a lovit pe tatăl său cu un cuțit de bucătărie în zona gâtului și a pieptului, pe fondul refuzului tatălui său ca inculpatul să aducă o femeie în casă- 71 )
Curtea reține că în cauză este incident în continuare temeiul arestării preventive prevăzut de art.148 al.1 lit.f pr.pen. cele două condiții impuse de acest text de lege fiind îndeplinite cumulativ atât în privința pedepsei care este în cazul infracțiunilor cercetate exclusiv închisoarea mai mare de 4 ani (fiind satisfăcute cerințele prevăzute de art.136 al. 6 pr.pen) cât și în privința pericolului pe care l-ar prezenta în acest moment lăsarea în libertate a inculpatului.
Acest pericol potențial este exprimat de natura și gravitatea deosebit de mare a faptei, împrejurările concrete în care inculpatul ar fi acționat, chiar asupra tatălui său cu care locuia, urmările produse, ireparabile, constând în suprimarea vieții unei persoane, rezonanța socială negativă mai ales în rândul colectivității restrânse din localitatea în care s-au produs faptele, sentimentul de neliniște și de insecuritate în rândul societății, de indignare că persoane bănuite de săvârșirea unei asemenea infracțiuni, de o gravitate maximă, ar putea fi cercetate în stare de libertate.
Aspectul invocat de către inculpat în motivele de recurs, respectiv faptul că din concluziile raportului de expertiză psihiatrică efectuat în cauză rezultă că inculpatul are discernământul diminuat nu reprezintă un element de natură a constata că judecarea în stare de libertate a inculpatului nu ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică având în vedere și celelalte aspecte menționate în raportul de expertiză medico-legală psihiatrică: tulburări de comportament, comemorative crize de pierdere a cunoștinței( 63 ).
Curtea reține că pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta judecarea în stare de libertate a inculpatului reiese și din celelalte acte medicale ale inculpatului depuse la dosar, relevant fiind din acest punct de vedere biletul de ieșire din Spitalul clinic de psihiatrie "Prof. dr. " B din data de 30.01.2009, în care se menționează că inculpatul a fost diagnosticat cu "oligofrenie grad II cu tulburări de comportament", inculpatul fiind internat "pentru agravarea simptomatologiei psihice. Prezintă neliniște psihomotorie, opoziionism, atitudine revendicativă și manifestări coleroase, raptușuri agresive imprevizibile, incapacitatea de finalizare a acțiunilor, sugestibilitate crescută" ( 55 ).
Față de aspectele expuse, Curtea apreciază că pentru buna desfășurare a procesului penal și pentru prevenirea unui pericol concret pentru ordinea publică, în mod temeinic instanța de fond a dispus menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, fiind îndeplinite cerințele art. 136 alin. 1 Cod procedură penală.
Față de considerentele expuse, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerințele art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, cererea acestuia de a se înlocui această măsură cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea în care locuiește nefiind temeinică, deoarece această din urmă măsură nu sunt aptă, în actualul stadiu procesual, pentru a asigura scopul măsurilor preventive.
În consecință, în baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. Penală, Curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpat G împotriva încheierii de ședință din 15 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. Penală, Curtea va obliga pe recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
În baza art. 189 cod pr. penală, onorariul avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515alin. 1 pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul inculpatG- deținuți în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 15 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală;
Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în cuantum de 200 lei.
În baza art. 189 cod pr. penală,
Onorariul avocat oficiu, în cuantum de 100 lei, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției, în favoarea avocat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond: TV
Red.. Jud.
Tehnodact. Gref.
2 ex./01.02.2010
Președinte:Eleni Cristina MarcuJudecători:Eleni Cristina Marcu, Marius Cristian Epure
