Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 390/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția penală și pentru cauze cu minori
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR. 390/R/2009
Ședința publică din 22 septembrie 2009
INSTANȚA
Este compusă din:
PREȘEDINTE: Condrovici Adela JUDECĂTOR 2: Munteanu Traian
- - -JUDECĂTOR 3: Popovici Corina
- - -judecător
- - -grefier
Desfășurarea ședinței de judecată s-a înregistrat cu mijloace tehnice audio, conform prevederilor art.304 alin.1 din Codul d e procedură penală.
Ministerul Public este reprezentat prin - procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 14 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect menținerea măsurii arestării preventive.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă inculpatul recurent în stare de arest, asistat de av., potrivit delegației de asistență judiciară obligatorie nr. 4366/22.09.2009 emisă de Baroul d e Avocați B.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul inculpatului recurent nu are alte cereri.
Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri.
Nefiind excepții sau alte cereri de formulat, curtea consideră cauza lămurită, iar în baza art.385 ind.13 Cod procedură penală acordă cuvântul asupra recursului.
Apărătorul inculpatului recurent solicită admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza a nu mai menține măsura arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, arătând în esență faptul că s-a depășit termenul rezonabil față de data la care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv 25 martie 2008.
Reprezentantul Ministerului Publica apreciat recursul nefondat solicitând în acest sens respingerea acestuia cu consecința menținerii încheierii instanței de fond ca legală și temeinică. A susținut că temeiurile ce au determinat arestarea preventivă raportat la pedeapsă și condițiile comiterii faptelor sunt pendinte și reclamă menținerea stării de arest a inculpatului. Cu privire la termenul rezonabil, arată că față de complexitatea cauzei acest termen nu a fost depășit, mai mult, cauza a fost finalizată de prima instanță, în prezent găsindu-se în apel la Tribunalul Bihor.
În baza art.385 omd.13 al.3 Cod procedură penală i s- acordat ultimul cuvânt inculpatului recurent, acesta arătând că lasă la aprecierea curții soluția ce se va pronunța în cauză.
CURTEA DE APEL deliberând,
Asupra recursului penal de față, constată următoarele:
Prin încheierea din 14 septembrie 2009 Tribunalul Bihor în baza art. 300/2 Cod procedură penală raportat la art. 160/b pr.penală a menținut măsura arestării preventive a inculpatului, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin Încheierea nr.17/M/25 martie 2008 Judecătoriei Oradea și mandatul de arestare preventivă nr.14/M/25.03.2008.
A constatat că prin sentința penală nr.656/2009 pronunțată de Judecătoria Oradea s- dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă rezultantă de 3 ani 8 luni închisoare cu executare în regim de detenție.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond reținut că inculpatul, a fost trimis în judecată, pentru săvârșirea unei infracțiuni de tentativă la furt calificat, prev. și ped. de art. 20 Cod penal, rap. la art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal, iar în dosarul conexat, nr-, a fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de furt calificat, prev. și ped. de art. 208 alin. 1 - 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal, cu aplicarea art. 37 lit. b Cod penal și art. 208 - 209 alin. 1 lit. a, i Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.
Judecătoria Oradea a dedus arestul preventiv la zi și în baza art. 350. pr. pen. menținut starea de arest a inculpatului, fiul lui - și, ns. la 20.07.1969 în O, județul B, domiciliat în O,-, -. 200,. 16, jud. B, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul Oradea, măsură dispusă prin Încheierea nr.17/M/25 martie 2008 Judecătoriei Oradea în baza căreia s- emis mandatul de arestare preventivă nr.14/M/25.03.2008.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel inculpatul, și solicitat nu se mai menține starea de arest, întrucât temeiurile arestării nu se mai mențin.
Instanța de control judiciar a apreciat că în speță sunt incidente în continuare disp. art. 143 și art. 148 alin. 1 lit. f pr. pen. în sensul că există probe și indicii temeinice că inculpatul a săvârșit faptele pentru care s-a început urmărirea penală și sunt îndeplinite în mod cumulativ cele două condiții, respectiv: pedeapsa prevăzută de lege pentru faptele pentru care este cercetat inculpatul, este mai mare de 4 ani, iar lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol ce reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor.
Inculpatul este trimis în judecată în stare de recidivă, iar relevante sunt împrejurările comiterii faptelor; gradul de pericol social al acestora, precum și atitudinea inculpatului față de infracțiunile reținute în rechizitoriu, aspecte care duc la concluzia temeiurile care au determinat arestarea inculpatului, impun în continuare privarea de libertate a acestuia cu atât mai mult cu cât instanța de fond a pronunțat o pedeapsă privativă de libertate cu menținea măsurii de arest preventiv
S-a reținut că pericolul concret pentru ordinea publică reiese din circumstanțele reale ale comiterii faptelor, precum și circumstanțele personale ale inculpatului la care s-ar putea reține existența perseverenței infracționale, precum și o specializare având în vedere faptul că începând din anul 1988, inculpatul a avut mai multe condamnări la pedeapsa închisorii pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat.
Văzând că până în prezent, în cauza nu au intervenit elemente care să determine încetarea sau modificarea temeiurilor care au stat la baza luării măsurii arestării preventive și că prin sentința de condamnare s-a dispus în temeiul art. 350.Pr. menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, tribunalul a reținut că acestea justifică în continuare privarea de libertate a inculpatului, motiv pentru care a dispus menținerea stării de arest.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul prevăzut de lege a declarat recurs inculpatul solicitând admiterea recursului, casarea încheierii instanței de fond și rejudecând cauza a nu mai menține măsura arestării preventive cu consecința punerii în libertate a inculpatului, arătând că s-a depășit termenul rezonabil față de data la care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv 25 martie 2008.
Examinând încheierea recurată, atât prin prisma motivelor de recurs declarate, cât și din oficiu, conform dispozițiilor art.385/6 alin.2 Cod procedură penală și art.385/14 Cod procedură penală, raportat la art.385/9 Cod de procedură penală, curtea constată că aceasta este legală și temeinică, iar recursul formulat de către inculpatul este nefondat și în consecință, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală, va fi respins ca atare.
Prima instanță a statuat în mod motivat și legal că se impune menținerea inculpatului în stare de arest, având în vedere faptele pentru care este cercetat inculpatul, respectiv, infracțiuni de furt calificat, precum și persoana acestuia, având mai multe condamnări pentru infracțiuni de același gen.
Măsura arestării inculpatului este legală și temeinică, ea fiind luată cu respectarea întocmai a dispozițiilor legale care guvernează materia arestării preventive, potrivit art. 143 și art. 146 alin.10 și art. 149/1 din Codul d e procedură penală existând în mod corespunzător și cazurile prevăzute de art. 148 lit. "f" din Codul d e procedură penală și cu respectarea prevederilor art. 5 paragraful 1 lit. "c" din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în cauză existând motive verosimile de a bănui că inculpatul a săvârșit infracțiunile pentru care a fost arestat. termenul rezonabil nefiind depășit.
Văzând această stare de fapt, în drept dispozițiile art.385/15 pct.1 lit. b va C.P.P. respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 14 septembrie.2009 Tribunalului Bihor pe care o va menține în întregime.
Va obliga pe recurent să plătească statului suma de câte 200 Ron, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală,
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul recurent împotriva încheierii penale din 14 septembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 200 lei, cheltuieli judiciare în recurs, din care suma de 100 lei onorariu pentru avocat din oficiu conform delegației nr.4366/21.09.2009 va fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 22 septembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.dec. judecător -
Jud.fond R-
MT/MH
4 ex. din 24.09.2009
Președinte:Condrovici AdelaJudecători:Condrovici Adela, Munteanu Traian, Popovici Corina
