Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 391/2008. Curtea de Apel Galati

Comentarii

0

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL GALAȚI

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR.391/

Ședința publică din data de 26 Iunie 2008

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: Liviu Herghelegiu președinte secție penală

JUDECĂTOR 2: Petruș Dumitru

JUDECĂTOR 3: Mariana Cristache

Grefier - - -

Ministerul Publica fost reprezentat de PROCUROR -

Procuror-șef Secție judiciară

din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI

-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

Pe rol fiind soluționarea recursurilor penale formulate de Parchetul DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA și de recurentul-inculpat, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F, de recurentul-inculpat, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F, și de recurentul-inculpat -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F, împotriva Sentinței penale nr.202/27.05.2008 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.98/26.06.2008 emise de Baroul Vrancea - Cabinet de avocat " ", și de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.102 emisă de Baroul București - Cabinet individual avocat " " recurentul-inculpat, în stare de deținere, personal și asistat de avocat G, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.3242/25.06.2008 emisă de Baroul Galați, recurentul-inculpat -, în stare de deținere, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.99/26.06.2008 emise de Baroul Vrancea -Cabinet de avocat " ",intimatul-inculpat, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza delegației nr.3241/25.06.2008 emisă de Baroul Galați, intimatul-inculpat G, personal și asistat de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza aceleiași delegații, inculpatul-intimat, personal și asistat de avocat, apărător ales în baza împuternicirii avocațiale nr.100 emise de Baroul Vrancea - Cabinet de avocat " " lipsă fiind inculpatul-intimat, care a fost reprezentat de avocat, apărător desemnat din oficiu în baza aceleiași delegații.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință arătându-se că este primul termen de judecată, după care;

Reprezentantul Ministerului Public nu are alte cereri de formulat.

Avocat prezintă legitimația nr.148/22.03.2001 eliberată de Baroul Vrancea - CNP:-. Nu are alte cereri de formulat.

Avocat prezintă legitimația seria 03329X4/2008 eliberată de Baroul București - dosar 7158, CNP:-. Nu are alte cereri de formulat.

Avocat nu are alte cereri de formulat.

Avocat G nu are alte cereri de formulat.

Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, constată recursul în stare de judecată și, potrivit disp.art.385¹³Cod procedură penală, acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul cu privire la recursul declarat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA, apreciază că acesta este fondat pentru motive de nelegalitate și netemeinicie a hotărârii pronunțate de TRIBUNALUL VRANCEA, care prin Sentința penală nr.202/27.05.2008, a dispus, conform art.300²Cod procedură penală, restituirea cauzei la parchet în vederea refacerii actului de sesizare a instanței.

Primul motiv de recurs invocat în scris nu va mai fi susținut pentru că instanța, ulterior, printr-o încheiere de îndreptare eroare materială a menționat în mod corect că este vorba de sentință și nu de decizie.

Cu privire la fondul cauzei, la soluția de restituire, în raport de motivarea instanței de judecată, arată că s-au reținut trei aspecte pentru care instanța a apreciat că se impune adoptarea acestei soluții întrucât, încălcarea unor dispoziții procesual penale s-a cauzat o vătămare inculpaților care este sancționată cu nulitate absolută.

Primul aspectul reținut de instanță e acela că în perioada ianuarie - 22 martie 2008 organul de cercetare penală a procedat la audierea unor inculpați, la efectuarea de probe, audieri de martori, confruntările acestora fără înștiințarea apărătorilor despre data și ora efectuării acestor acte de urmărire penală.

Precizează că inculpații au fost arestați în luna octombrie 2007 iar dosarul a avut 6 termene, au fost șase prelungiri dispuse în prezenta cauză, la fiecare termen inculpații au invocat anumite încălcări ale dreptului la apărare.

De asemenea, la un termen anterior, unul din inculpați, prin apărător, a depus o adresă prin care înștiința procurorul în sensul că dorește să fie prezent la administrarea probelor în faza de urmărire penală.

Însă, în raport de ce se reține de instanță că anterior adoptării deciziei și declarării neconstituționale, deci după decembrie 2007, anumite probe au fost administrate în faza de urmărire penală în ianuarie - martie fără ca apărătorii să fie înștiințați.

Or, dacă se au în vedere toate actele pe care instanța le arată în cuprinsul încheierii, respectiv actele din volumul 2, din volumul 22 și din volumul 3, toate aceste acte care au fost verificate, acestea reprezintă declarațiile inculpaților și a învinuiților care ulterior au fost trimiși în judecată, declarația inculpatului, a martorului, declarația martorului, sunt procesele de confruntare dintre acești martori cu inculpații și, iar toate aceste declarații sunt semnate de avocați. Prin urmare, apreciază că este greșită motivarea reținută de către instanță în sensul că s-a încălcat dreptul la apărare al inculpaților atât timp cât toate aceste declarații au fost semnate de către apărători.

Al doilea motiv pentru care instanța a apreciat că a fost încălcată o altă dispoziție legală de către organul de urmărire penală sancționată cu nulitatea absolută este încălcarea dispozițiilor art.250 Cod procedură penală. Instanța de fond face o analiză teoretică a acestui articol.

S-a arătat de către inculpați, prin apărători, că nu au avut timpul material pentru a studia dosarul de urmărire penală, probele datorită volumului mare de acte - 33 volume și nu 35, cum s-a susținut constant, - iar, pe de altă parte, chiar în ultimele zile, la momentul la care urma să se împlinească termenul de 180 zile, se administrau probe în cauză.

Reprezentantul Ministerului Public învederează că, în raport de datele care au fost reținute de către instanța de fond, toate probele care au fost administrate, respectiv: audieri de martori și de inculpați sunt din perioada 19 - 22 martie, - sunt toate actele pe care instanța le arată în volumul 1, filele 166 - 183, de la filee 283 - 290 și următoarele - toate aceste probe sunt efectuate de către organul de urmărire penală în perioada 19 - 22 martie, or materialul de urmărire penală a fost prezentat tuturor inculpaților în 22 martie 2008. deci, toate procesele verbale au fost semnate de către inculpați, fiecare cu apărătorul ales, de fiecare dată s-a menționat că au luat la cunoștință de materialul de urmărire penală, niciunul dintre inculpați nu a apreciat că nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, și, în plus, au precizat că alte probe le vor prezenta în fața instanței de fond.

Chiar dacă la acel moment inculpații au mai solicitat anumite probe, organul de urmărire penală, dacă a considerat că acele probe nu sunt utile, nu sunt concludente, le-a respins în mod motivat.

De asemenea, edificatoare în ceea ce privește susținerile inculpaților în sensul că permanent li s-a încălcat dreptul la apărare iar instanța de fond a arătat că a existat o grabă nejustificată în terminarea urmăririi penale, reprezentantul Ministerului Public arată că trebuie să fie avute în vedere: complexitatea deosebită a cauzei, nenumăratele ordonanțe, procese verbale încheiate de către procurorul de caz care a arătat în nenumărate rânduri modalitatea și greutatea cu care reușea să aducă apărătorii la parchet pentru administrarea anumitor probe. Sunt foarte multe procese-verbale în care se arată că de mai multe ori, deși au fost anunțați în timp util, apărătorii nu s-au prezentat la termenul la care s-a stabilit efectuarea unui anumit act.

De asemenea, instanța de fond a mai reținut a și încălcare a dreptului la apărare faptul că nu există garanții că li s-a prezentat întreg materialul de urmărire penală.

Însă, atât timp cât inculpații cu apărători au semnat de prezentarea materialului de urmărire penală, consideră că este nejustificată această reținere a instanței de fond.

Al treilea aspect care a fost reținut de către instanța de fond în motivarea soluției este faptul că instanța nu a fost legal sesizată întrucât față de o parte din inculpați s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale pentru anumite infracțiuni, ulterior s-au extins cercetările și, în final, în cuprinsul rechizitoriului este din nou pusă în mișcare acțiunea penală pentru o serie de infracțiuni deși, anterior, se pusese în mișcare acțiunea penală la momentul la care s-a luat măsura arestării preventive.

Or, dispozițiile prevăzute de art.263 precizează că rechizitoriul trebuie să cuprindă numite mențiuni așa cum ele sunt specificate în dispozițiile art.263 alin.2 Cod procedură penală. sunt prevăzuți inculpații, sunt prevăzute faptele, probele pe care organul de urmărire penală le aduce în susținerea acuzațiilor respective, și, ulterior, în dispozitiv, sunt consemnate faptele pentru care se trimite în judecată. Faptul că s-a trecut punerea în mișcare a acțiunii penale deși pentru o serie de fapte era deja pusă în mișcare acțiunea penală nu poate fi considerată o încălcare a dispozițiilor procesual penale și care să aibă ca sancțiune nulitatea absolută.

era dacă nu s-ar fi pus în mișcare acțiunea penală pentru anumite infracțiuni și totuși s-ar fi dispus trimiterea în judecată dar, altfel, nu.

Apreciază că toate aceste motivări ale instanței de fond privind încălcarea dreptului la apărare și le reține că ar fi atacate cu nulitate absolute, sunt neîntemeiate, sunt încălcări care ar atrage doar nulitate relativă și care trebuie să urmeze procedura prevăzută de această instituție: o vătămare care trebuie să fie dovedită și care să fie invocată în timpul încheierii actului respectiv, atunci când persoana este prezentă.

Apreciază că hotărârea pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA este nelegală, netemeinică, solicită admiterea recursului declarat de parchet, să se caseze în parte hotărârea primei instanțe și să se dispună trimiterea cauzei la TRIBUNALUL VRANCEA pentru continuarea judecării cauzei.

Recurentul-inculpat, prin avocat, având cuvântul cu privire la recursul declarat de parchet, arată că în motivarea scrisă și orală a acestuia se vorbește despre faptul că nu s-a făcut dovada unei vătămari a intereselor inculpatului arestat prin încălcarea dreptului la apărare.

Arată că în faza de urmărire penală atât timp cât inculpatul are posibilitatea să iși exercite dreptul la apărare, acesta, ca și persoană cercetat, urmărește o soluție de netrimitere în judecată. Este evident că, dacă nu i se acordă posibilitatea concretă de a-și exercita dreptul la apărare în mod concret prin încălcarea acestui drept, atunci, în această fază procesuală inculpatul nu a putut să obțină soluția pentru care urma să iși exercite apărarea.

Legiuitorul a fost clar cu privire la dreptul apărătorului de a asista la toate actele de urmărire penală pentru că nu se poate percepe și aprecia doar o apărare formală. Atât timp cât s-a formulat o cerere de a fi citați de către procurorul anchetator la administrarea probelor, însemna că apărătorul putea să participe, să pună întrebări lămuritoare martorilor, celorlalți coinculpați din cauză.

Învederează că una din situațiile în care s-a încălcat flagrant dreptul la apărare constă în aceea că, în una din infracțiuni se reține că inculpatul a administrat de fapt una dintre societățile comerciale, situație pe care procurorul anchetator a stabilit-o doar pe baza depozițiilor martorilor audiați în cauză. Atunci, era firesc ca și apărătorul să fie prezent la audierea acelui martor, să pună întrebări lămuritoare. Apreciază că, dacă ar fi fost prezent și ar fi exercitat în mod concret dreptul la apărare, se putea obține o soluție de netrimitere în judecată a inculpatului.

Totodată, cu privire la neprezentarea materialului de urmărire penală, arată că sunt două situații: se întocmește proces-verbal în care se consemnează prezentarea materialului, semnat de către învinuit și de către apărător, sau, în situația în care inculpatul refuză luarea la cunoștință de materialul probator, procurorii oferă posibilitatea de a întocmi un proces verbal în care se consemnează refuzul acestuia de a lua cunoștință de acest material. Atunci ne aflăm în fața unei proceduri în care se poate întocmi rechizitoriul și dosarul poate fi trimis instanței.

Insă, în prezenta cauză, în ceea ce privește pe inculpatul, deși i s-a spus procurorului anchetator că a luat cunoștință de un număr de 24 volume urmărire penală, respectiv doar 2/3 din materialul de urmărire, se solicită un termen rezonabil de 24 ore pentru a parcurge intreg materialul, procurorul refuză această solicitare pentru că se împlineau cele 180 zile, așa cum a reținut justificat și instanța de fond. Astfel, s-a dat prioritate unei stări de arest preventiv care risca să înceteze și s-a încălcat o normă imperativă, fără o justificare legală.

Dacă s-ar fi făcut un proces-verbal de refuz de a lua cunoștință de materialul de urmărire penală inculpații s-ar fi A în situația în care s-ar fi apreciat o procedură completă.

Dispozițiile art.250 și următoarele sunt foarte clare: atributul de prezentare a materialului de urmărire penală aparține doar procurorului. Dacă instanța ar acorda un termen pentru a lua cunoștință inculpatul de materialul de urmărire penală neparcurs în faza de urmărire, atunci se pune problema cine are competența de a întocmi un act din care să rezulte că s-a luat cunoștință de întreg materialul de urmărire penală. Precizează că numai procurorul poate să o facă, instanța nu are competența de a întocmi acest act care să suplinească această situație.

Cu privire la extinderea începerii urmăririi penale, arată că atunci când s-au prezentat la prezentarea materialului, li s-a adus la cunoștință că s-a întocmit un raport de expertiză "" cu privire la calitatea băuturilor care au fost confiscate cu ocazia arestării inculpaților, iar la acel moment s-a început urmărirea penală pentru evaziune fiscală și spălare de bani. Din acel raport de expertiză "" rezultă că băuturile erau contrafăcute și nu erau bune pentru consum, înmânându-li-se inculpaților o copie de pe acest raport, aducându-li-se la cunoștință că se începe urmărirea penală și pentru înșelăciune.

Astfel, nu există situația în care se efectuează acte premergătoare, nu se putea pune în mișcare acțiunea penală încălcându-se dreptul la apărare al inculpatului cu privire la acuzația adusă, care nu a avut posibilitatea a administra probe în apărarea sa în faza de urmărire penală pentru a-și demonstra nevinovăția și nu a mai avut calitatea de învinuit.

Instanța de fond a analizat aceste aspecte și a restituit cauza la parchet.

Pentru că acestea s-au discutat la primul termen de judecată cand procedura a fost completă, era singurul temei pentru care instanța putea dispune restituirea cauzei la parchet pentru refacerea actului de sesizare a instanței, ocazie cu care trebuie avute în vedere toate criticile reținute de instanța de fond prin sentința pronunțată.

Prin urmare, solicită a se dispune respingerea recursului formulat de parchet și să fie menținută soluția instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Având cuvântul cu privire la recursul formulat de inculpat, avocat arată că acesta vizează starea de arest preventiv care este o măsură ce se ia de instanță pentru o bună desfășurare a procesului penal. or, raportat la procesul penal în faza de cercetare judecătorească, având în vedere și faptul că analizându-se actul de sesizare s-a dispus o restituire la parchet indicându-se grave încălcări ale dreptului la apărare, este evident că nu se mai poate discuta despre necesitatea menținerii stării de arest preventiv ca fiind utilă desfășurării procesului penal.

Au fost depășite cele 180 zile admise de legiuitor pentru îndeplinirea urmăririi penale.

În ceea ce privește starea de pericol concret pentru ordinea publică, arată că acesta trebuie perceput ca o reacție publică imediată care e percepută în momentul în care s-a descoperit fapta. Insă, aceasta iși pierde in timp intensitatea. Astfel, după 9 luni, fapta nu mai trezește aceași reacție. Concret, la dosarul cauzei nu există niciun fel de dovezi din care să rezulte că dacă inculpatul ar fi pus în libertate ar săvârși infracțiuni de același gen ori că ar putea să influențeze procesul penal.

În ceea ce privește rezonabilitatea, practica a stabilit că ne raportăm nu numai la perioada de timp scursă de la momentul la care a fost luată măsura și până la momentul se dispune menținerea sau prelungirea acesteia, ci și la fondul cauzei. La acest moment s-au administrat toate probele pe care Parchetul le-a considerat că sunt suficiente pentru trimiterea inculpaților în judecată.

Instanța de judecată reverifică aceste probe și administrează probe noi.

Consideră că perioada de 9 luni care s-a scurs de la momentul luării măsurii raportat și la fondul cauzei s-a împlinit termenul rezonabil.

În această fază a procesului penal riscă ca această măsură să iși piardă caracterul preventiv și să devină o executare cu anticipație a pedepsei.

Desfășurarea în continuare a procesului penal se poate face și cu inculpatul în stare de libertate, inlocuind măsura cu obligarea acestuia de a nu părăsi țara sau localitatea.

Recurentul-inculpat, prin avocat G având cuvântul cu privire la recursul parchetului, arată că achiesează la concluziile formulate de inculpatul prin avocat, solicită a se respinge recursul ca nefondat și se mențină sentința Tribunalului Vrancea ca fiind temeinică și legală.

Solicită admiterea recursului declarat de inculpatul in sensul de a se dispune punerea acestuia în libertate sub control judiciar, așa cum a solicitat instanței de fond. în cererea adresată acestei instanțe inculpatul a arătat că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri.

Curtea pune în discuție dacă la urmărirea penală avocatul poate pune întrebări martorului sau numai asistă la efectuarea oricărui act de urmărire penală.

Avocat apreciază că se pot pune intrebări lămuritoare martorului, avocatul poate participa activ la apărarea dreptului la apărare atunci cand se audiază un martor cu privire la fapta presupus a fi săvârșită de inculpat.

Avocat,a vând cuvântul pentru intimatul G, și, care se sustrage, consideră că Sentința penală nr.202/2008 a Tribunalului Vrancea este temeinică și legală, în mod corect instanța a considerat că au fost încălcate anumite drepturi pe perioada urmăririi penale; aceste încălcări pot fi refăcute cu ocazia restituirii dosarului la parchet. Consideră că drepturile încălcate pot fi exercitate în mod activ de către inculpați și apărătorii acestora, sens în care are în vedere și motivele invocate de avocat.

Solicită respingerea recursului declarat de Parchet.

Întrebat fiind, consideră că procurorul trebuia să prezinte în totalitate materialul de urmărire penală și nu numai în parte iar dacă s-au făcut și unele cercetări cu privire la unele fapte și nu s-a prezentat materialul și cu privire la acele fapte, trebuia făcut un nou proces verbal de prezentare a materialului de urmărire penală. Avocatul asistă activ la actele de urmărire penală, putându-se aduce unele lămuriri.

Avocat, având cuvântul pentru inculpații -, și, având cuvântul cu privire la recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA arată că primul motiv de recurs al acestuia vizând nelegalitatea hotărârii deoarece în mod greșit instanța și-a intitulat hotărârea "decizie" și nu "sentință" - motiv care insă nu a mai fost susținut.

În ceea ce privește celelalte aspecte invocate, precizează că achiesează la concluziile formulate de avocat.

Dreptul la apărare al inculpaților a fost încălcat în mod vădit de către organele de urmărire penală prin necitarea apărătorului ales care a solicitat în mod expres și în scris citarea sa la efectuarea oricărui act de urmărire penală ce se administrează în cauză.

Cererea a fost consemnată de către procurorul anchetator intr-un proces-verbal din 19 octombrie, la două săptămâni după ce s-a dispus arestarea inculpaților; instanța de fond face vorbire despre nulitatea actelor de urmărire administrate după ce hotărârea Curții Constituționale a inceput să își producă efecte în sensul modificării art.172 Cod procedură penală, insă consideră că și actele anterioare au fost lovite de nulitate atat timp cat apărătorul ales al inculpatului și-a manifestat dorința de a participa la efectuarea actelor, procurorul era obligat să il anunțe. Obligația de a-l anunța subzista și anterior modificării textului de lege.

Textul de lege, așa cum era anterior modificării nu interzicea apărătorului să participe la actele de urmărire.

Încălcarea dreptului la apărare duce la nulitatea actelor respective.

Cu privire la prezentarea materialului de urmărire penală, arată că acest act procedural il face în mod direct procurorul sau organul judiciar ce are delegație pentru acest aspect. Din procesele-verbale depuse la dosar de către inculpați, pentru că în dosarul de urmărire penală nu sunt, rezultă în mod cert că această operațiune de prezentare a materialului de urmărire penală a inceput în luna februarie, având loc doar intre inculpați și polițistul, organul judiciar ce le punea la dispoziție volumele dosarului de urmărire penală, ocazie cu care se întocmeau procese-verbale, semnate de inculpatul și organul judiciar. În lipsa apărătorului ales, a cărui prezență este obligatorie, iar prezentarea era făcută de către un polițist care nu avea atribuții pentru efectuarea și a acestui act de urmărire penală. a avut polițistul delegare să audieze martori în alte localități decât

Apărătorii tuturor inculpaților au fost convocați de către procurorul anchetator duminică 24 martie 2008 ora 16.00 la sediul parchetului General în vederea prezentării dosarului de urmărire penală. avocații au fost prezenți la ora 12 până la ora 16, li s-au pus la dispoziție un set de volume, iar la ora 18 s-a incheiat toată activitatea. -i la cunoștință doamnei procuror că era imposibil în 6 ore să poată studia un număr de 32 volume întocmite în 6 luni, iar toate celelalte volume întocmite de polițiști nu aveau puterea unei prezentări a dosarului de urmărire penală. cu aceeași ocazie, în ultima zi când expirau cele 180 zile, justificându-se astfel graba procurorului de a sesiza instanța, li s-a adus la cunoștință proba centrală din acest dosar. Argumentul principal la prelungire era acela că și ceilalți trei au produs băuturi alcoolice ce au pus în pericol viața oamenilor.

S-a mai susținut de reprezentantul parchetului la acest termen că inculpații și apărătorii aveau posibilitatea de a vedea actele de urmărire penală efectuate de procuror cu ocazia celor 6 termene când se judecau cererile de prelungire formulate de parchet.

Insă, cu acea ocazie acest lucru nu era posibil pentru că orice recurs împotriva prelungirii se judeca la un termen de cca. o lună după ce era sesizată instanța cu prelungirea, motivat de faptul că niciodată la instanță nu erau toate volumele dosarului de urmărire penală.

În momentul în care au fost puși față în față cu organul de urmărire penală pentru a discuta despre probele administrate în dosar, despre temeinicia lor și despre utilitatea administrării de noi probe, avocații au făcut-o în mod direct, clar, așa cum rezultă din procesul verbal incheiat la 24 martie. Insă, au fost respinse toate probele pentru că expirau cele 180 zile.

Apreciază că Sentința Tribunalului Vrancea este legală și temeinică, solicitând respingerea recursului declarat de parchet ca nefondat.

În ceea ce privește menținerea stării de arest arată că inculpații sunt arestați pentru săvârșirea unor infracțiuni de esență economică și nu există nicio probă care să dovedească pericolul real pentru ordinea publică. Solicită admiterea recursurilor declarate de inculpați.

Reprezentantul Ministerului Public apreciază că recursurile inculpaților, și - care vizează menținerea măsurii arestării preventive, sunt nefondate sub acest aspect; în mod corect instanța de fond la pronunțarea hotărârii - pentru că dispozițiile procesual penale prevăd că la momentul la care instanța dispune restituirea cauzei se pronunță asupra măsurii arestării preventive - a constatat că temeiul luării și menținerii succesive a măsurii arestării preventive a celor trei inculpați se mențin; în cauză existând indicii temeinice care să susțină acuzațiile aduse inculpaților iar, pe de altă parte, instanța, corect a reținut că, în raport de numărul mare de infracțiuni reținute în sarcina inculpaților, de gravitatea acestora, de numărul mare de acte materiale, de întinderea lor în timp, de faptul că inculpații s-au organizat intr-un grup pentru săvârșirea infracțiunilor, valoarea prejudiciului - peste 2 milioane euro - aspecte care au determinat în mod corect convingerea instanței că lăsarea în libertate a inculpaților prezintă pericol concret pentru ordinea publică, sens în care a menținută măsura arestării preventive și, în mod temeinic, a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.

Solicită respingerea recursurilor declarate de inculpați.

Intimatul-inculpat -, personal, arată că are aceleași concluzii ca și apărătorul său.

Intimatul-inculpat G, personal, arată că are aceleași concluzii ca și apărătorul său.

Intimatul-inculpat, personal, solicită respingerea recursului declarat de parchet.

Curtea, potrivit disp.art.385¹³alin.3 Cod procedură penală, acordă ultimul cuvântul recurenților-inculpați.

Recurentul-inculpat, personal, arată că au fost "scoși" pentru studiere și nu pentru prezentarea materialului de urmărire penală. la prezentarea materialului de urmărire penală ar fi trebuit să asiste și avocatul său cu care să se poată consulta. Totodată, arată că, după ce au studiat un număr de aproximativ 20 volume de urmărire penală, au formulat probe în apărarea lor, care insă au fost respinse. Arată că, deși a desemnat un expert, acesta nu a participat; în ultima zi s-a început urmărirea penală și nu i s-a luat nicio declarație, fiindu-i încălcat în mod evident dreptul la apărare.

Solicită a se dispune refacerea urmăririi penale. Lasă la aprecierea instanței starea sa de arest preventiv.

Recurentul-inculpat, personal, precizează că procurorul anchetator "i-a scos" pe 13 martie 2008 pentru studierea unor volume și, deși a cerut probe în apărarea sa constând în audiere de martori, confruntări, au fost admise aceste probe, au fost audiați doi martori, în rechizitoriu nu se face referire că sunt probe în apărarea sa și nu s-a prezentat materialul de urmărire penală. procurorul anchetator cu ofițeri de la direcția DIICOT au studiat doar un număr de cca. 20 volume de urmărire penală, fără a ști ce conține restul volumelor.

Recurentul-inculpat, personal, depune la dosar: proces-verbal nr.353/D/P/2006 din 23.03.2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T; proces-verbal din 23.03.2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T; proces-verbal din 22 martie 2008 întocmit de întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T, ordonanța nr.353/D/P/2006 din23.03.2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T, proces-verbal nr.353/D/P/2006 din 22.03.2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T, proces-verbal nr.353/D/P/2006 din 22.03.2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T proces-verbal nr.353/D/P/2006 din 21 martie 2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T proces-verbal nr.353/D/P/2006 din 20.02.2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T, proces-verbal nr.353/D/P/2006 din 20 martie 2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T, proces-verbal nr.353/D/P/2006 din 19 martie 2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T, Supliment la Raportul d expertiză contabilă întocmit în dosarul nr.353/D/P/2006, proces-verbal nr.353/D/P/2006 din 18 martie 2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T, proces-verbal nr.353/D/P/2006 din 18 martie 2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T, proces-verbal nr.353/D/P/2006 din 17 martie 2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T, proces-verbal nr.353/D/P/2006 din 16 martie 2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T, proces-verbal nr.353/D/P/2006 din 15 martie 2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T, proces-verbal nr.353/D/P/2006 din 14 martie 2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T, proces-verbal nr.353/D/P/2006 din 13 martie 2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - T, proces-verbal nr.353/D/P/2006 din 16.02.2008 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -

Precizează că acestea sunt în original, reprezintă ordonanțele de extindere a urmăririi penale și nu se regăsesc la dosar. Arată că a semnat un proces verbal a luat la cunoștință de materialul de urmărire penală dar nu l-a studiat pe tot, caz în care nu se poate apăra. Arată că a solicitat confruntări cu martori din dosar, și a fost o singură confruntare făcută restul respingându-se. Solicită trimiterea dosarului la parchet pentru refacerea urmăririi penale. Lasă la aprecierea instanței starea sa de arest preventiv.

Declarând închise dezbaterile, Curtea rămâne in pronunțare.

Ulterior deliberării

CURTEA

Asupra recursurilor penale de față;

Prin cererile conexe înregistrate pe rolul acestei instanțe sub nr- Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și inculpații, și au formulat recurs împotriva sentinței penale nr. 202/27.05.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosar nr.1278/91/208.

Prin sentința penală nr.202/27.05.2008 a Tribunalului Vrancea, pronunțată în dosar nr- s-a dispus, în baza art.300 alin.2 Cod procedură penală, restituiea cauzei ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Vrancea privind pe inculpații:, G, și, care în prezent se sustrage urmăririi penale, trimiși în judecată pentru comiterea infracțiunilor prev.de art.9 lit.a,b din Legea nr. 241/2005 cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 297 rap.la art.313 cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal, art. 23 lit.a, art. 23 lit.c din Legea nr.656/2002, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, în vederea refacerii actului de sesizare.

A fost respinsă ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul.

A fost menținută arestarea preventivă a inculpaților, și,

In baza art.192 alin.3 Cod proc.penală, cheltuielile judiciare avansate vor rămâne în sarcina statului.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond, TRIBUNALUL VRANCEA, a avut în vedere că prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism din 24 martie 2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a inculpaților:

1. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- evaziune fiscală, în formă continuată, prev.de art.9 lit.a și b din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal (2 infracțiuni cu 4 acte materiale pentru litera a și 2 acte materiale pentru litera b, în raport cu SRL, SRL, Cons SRL, N & K Com SRL și SRL), constând în aceea că în perioada 2006 - 2007, în mod repetat și în realizarea aceleiași infracțiuni, în calitate de administrator de fapt al SC SRL, SC SRL, SC SRL și SC N & K COM SRL, a coordonat și determinat activități de producere și comercializare a băuturilor alcoolice intermediare și a vinului, prin ascunderea sursei impozabile, în sensul că aceste activități s-au desfășurat în locații ce nu au fost declarate autorităților, respectiv nu au evidențiat în documentele contabile veniturile realizate, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 7.825.226 RON.

- constituirea unui grup de crimă organizată în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art.7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că întreaga activitate infracțională derulată în perioada 2006-2007 de către inculpat, împreună cu inculpații, G, înv., și, și cu toate persoanele menționate anterior, învinuiți sau martori, a fost efectuată în vederea obținerii frauduloase de fonduri financiare, prin încercările repetate de punere în circulație a băuturilor alcoolice și vinurilor falsificate, din activitatea infracțională expusă anterior rezultând că avem de-a face cu o grupare organizată în care fiecare persoană a avut un rol bine determinat, inculpatul constituindu-se ca persoană de decizie pentru cei cărora le-a încredințat activități de producere și punere în circulație a acestor mărfuri.

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor raportat la infracțiunea de falsificare de alimente și alte produse, în forma continuată, prev.de art. 297 raportat la art. 313 cod penal, cu aplic.art. 41 alin.2 cod penal, constând în aceea că în calitate de conducător al grupului de crimă organizată a determinat și participat la vânzarea unor băuturi alcoolice intermediare sau vinuri, cunoscând că sunt falsificate și care, prin falsificare au devenit vătămătoare sănătății.

- spălare de bani prev. de art.23 lit.a din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că urmare a operațiunilor comerciale nelegale, asimilate infracțiunilor mai sus menționate, pe care le-a inițiat și derulat, împreună cu inc., inc. G, inc., înv., inv. și înv. a determinat și derulat operațiuni financiare ce vizau sustragerea veniturilor de la impozitare sau ascunderea sursei impozabile, având drept urmare transferarea acestor resurse financiare, rezultate din săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și a determinat reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparență de legalitate.

In cauză sunt incidente dispozițiile art.33 lit.a Cod penal, deoarece toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în concurs real.

2. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- evaziune fiscală în formă continuată prev.de art. 9 lit.a și din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art. 41 alin.2 cod penal (o infracțiune cu 2 acte materiale pentru lit.a și un singur act material pentru litera b, în raport cu SRL și SRL), constând în aceea că în perioada 2006-2007, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator de fapt al SRL și SC a coordonat și determinat activități de producere și comercializare a băuturilor alcoolice intermediare și a vinului, prin ascunderea sursei impozabile, în sensul că aceste activități s-au desfășurat în locații ce nu au fost declarate autorităților, respectiv nu au evidențiat în documentele contabile venituri realizate, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 7.105.166 RON.

- constituirea unui grup de crimă organizată în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art. 7 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că întreaga activitate infracțională derulată în perioada 2006-2007 de către inculpat, împreună cu inculpații, G, învinuiții., și și cu toate persoanele menționate anterior, învinuiți sau martori, a fost efectuată în vederea obținerii frauduloase de fonduri financiare, prin încercările repetate de punere în circulație a băuturilor alcoolice și vinurilor falsificate, din activitatea infracțională expusă anterior rezultând că avem de-a face cu o grupare organizată în care fiecare persoană a avut un rol bine determinat, inculpatul constituindu-se ca persoană de decizie pentru cei cărora le-a încredințat activități de producere și punere în circulație a acestor mărfuri.

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor raportată la infracțiunea de falsificare de alimente și alte produse, în formă continuată, prev.de art. 297 raportat la art. 313 cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal, constând în aceea că în calitate de membru al grupului de crimă organizată a determinat și participat la vânzarea unor băuturi alcoolice intermediare sau vinuri, cunoscând că sunt falsificate și care, prin falsificare au devenit vătămătoare sănătății.

- spălare de bani, prev.de art. 23 lit.c din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că urmare a operațiunilor comerciale nelegale, asimilate infracțiunilor mai sus menționate, pe care le-a derulat, împreună cu inc., înv., înv. și înv. a tăinuit și favorizat derularea operațiunilor financiare ce vizau sustragerea veniturilor de la impozitare sau ascunderea sursei impozabile, având drept urmare transferarea acestor resurse financiare, rezultate din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și au determinat reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparență de legalitate.

Deoarece infracțiunile se află în concurs real, s-a făcut aplicarea art. 33 lit.a Cod penal.

3.- G pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev.de art. 26 cod penal, raportat la art. 9 lit.a din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 41 al.2 cod penal (2 acte materiale în raport cu SRL și SC COM SRL, constând în aceea că în perioada 2006-2007, în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale l-a ajutat nemijlocit pe ca în calitate de administrator de fapt al SC SRL și de drept al SC N & COM SRL, să realizeze activități de producere și comercializare a băuturilor alcoolice intermediare și a vinului, prin ascunderea sursei impozabile, în sensul că aceste activități s-au desfășurat în locații ce nu au fost declarate autorităților, respectiv să fie evidențiată pe etichetele băuturilor alcoolice vândute numele unei firme al cărei angajat nu era și să realizeze acte de comerț în numele acesteia, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 158.386 RON.

- spălare de bani, prev.de art. 23 lit.c din Legea nr. 656/2002, constând în aceea ca urmare a operațiunilor comerciale nelegale, asimilate infracțiunilor mai sus menționate, pe care le-a derulat, împreună cu inc. și inc., a tăinuit și favorizat derularea operațiunilor financiare ce vizau sustragerea veniturilor de la impozitare sau ascunderea sursei impozabile, preluând resurse financiare de la diverși beneficiari (numerar și instrumente de plată) pe care le-a predat inculpatului, acțiunea sa având drept urmare crearea posibilității de transferare a acestor resurse financiare, rezultate din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și a determinat, prin atitudinea de tăinuire, reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparență de legalitate.

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor raportată la infracțiunea de falsificare de alimente și alte produse, în formă continuată, prev.de art. 297 raportat la art. 313 cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 Cod penal, constând în aceea că în calitate de membru al grupului de crimă organizată a determinat și participat la vânzarea unor băuturi alcoolice intermediare sau vinuri, cunoscând că sunt falsificate și care, prin falsificare au devenit vătămătoare sănătății.

- constituirea unui grup de crimă organizată în vederea săvârșirii infracțiunii prev. de art. 7 din legea nr. 39/2003, constând în aceea că întreaga activitate infracțională derulată în perioada 2006-2007 de către inculpat, împreună cu înc., inc. și înv. și cu toate persoanele menționate anterior, ca martori, a fost efectuată în vederea obținerii frauduloase de fonduri financiare, prin încercările repetate de punere în circulație a băuturilor alcoolice și vinurilor falsificate, din activitatea infracțională expusă anterior rezultând că avem de-a face cu o grupare organizată în care fiecare persoană a avut un rol bine determinat, inculpatul constituindu-se ca persoană de decizie pentru cei cărora le-a încredințat activități de producere și punere în circulație a acestor mărfuri.

4. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev.de art. 26 cod penal, raportat la art. 9 lit.a din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 cod penal (2 acte materiale în raport cu SRL și N și K COM SRL ), constând în aceea că în perioada 2006-2007 în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, l-a ajutat nemijlocit pe inc. ca în calitate de administrator de fapt al SC SRL și de drept al SC N & K COM SRL, să realizeze activități de producere și comercializare a vinului, prin ascunderea sursei impozabile, în sensul că aceste activități sau desfășurat în locații ce nu au fost declarate autorităților, respectiv să fie evidențiată pe etichetele băuturilor vândute numele unei firme al cărei angajat nu era și să realizeze acte de comerț în numele acesteia, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 158.386 RON.

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor raportat la infracțiunea de falsificare de alimente și alte produse în formă continuată, prev.de art. 297 cod penal, raportat la art. 313 cod penal, cu aplic.art.41 alin.2 cod penal, constând în aceea că în calitate de membru al grupului de crimă organizată a determinat și participat la producerea și vânzarea de vinuri, cunoscând că sunt falsificate și care, prin falsificare au devenit vătămătoare sănătății.

- spălare de bani, prev.de art. 23 lit. din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că urmare a operațiunilor comerciale nelegale, asimilate infracțiunilor mai sus menționate, pe care le-a derulat, împreună cu inc., înv. și inc. Gat ăinuit și favorizat derularea operațiunilor financiare ce vizau sustragerea veniturilor de la impozitare sau ascunderea sursei impozabile, acceptând să producă mărfuri falsificate aducătoare de fonduri ilicite, acțiunea sa având drept urmare crearea posibilității de transferare a acestor resurse financiare, rezultate din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și a determinat, prin atitudinea de tăinuire, reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparență de legalitate.

In cauză sunt incidente disp.art.33 lit.a Cod penal, deoarece toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au fost săvârșite în concurs real.

Prin același rechizitoriu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în lipsă, pentru inculpatul cât și punerea în mișcare și trimiterea în judecată, în stare de libertate, pentru inculpații și, după cum urmează;

5. Inculpatul, care s-a sustras urmăririi penale, pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată, prev.de art. 26 cod penal, raportat la art. 9 lit.a din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal (2 acte materiale), constând în aceea că în perioada 2006 - 2007 în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator de drept al SC SRL și persoană ce a acționat pentru SC SRL a ajutat la realizarea activităților de producere și comercializare a băuturilor alcoolice intermediare și a vinului, prin ascunderea sursei impozabile, în sensul că aceste activități s-au desfășurat în locații ce nu au fost declarate autorităților, respectiv nu au evidențiat în documentele contabile veniturile realizate, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 7.105.166 RON.

- constituirea unui grup de crimă organizată în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art.7 din Legea nr. 39/2003, constând în aceea că întreaga activitate infracțională derulată în perioada 2006-2007 de către învinuit, împreună cu inc., inc. G, inc., inc., înv. și înv. și cu toate persoanele menționate anterior, învinuiți sau martori, a fost efectuată în vederea obținerii frauduloase de fonduri financiare, prin încercările repetate de punere în circulație a băuturilor alcoolice și vinurilor falsificate, din activitatea infracțională expusă anterior rezultând că avem de-a face cu o grupare organizată în care fiecare persoană a avut un rol bine determinat, inculpatul constituindu-se ca persoană de decizie pentru cei cărora le-a încredințat activități de producere și punere în circulație a acestor mărfuri.

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor raportat la infracțiunea de falsificare de alimente și alte produse, în formă continuată, prev.de art.297 raportat la art. 313 cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal, constând în aceea că în calitate de membru al grupului de crimă organizată a determinat producerea și a participat la vânzarea unor băuturi alcoolice intermediare sau vinuri, cunoscând că sunt falsificate și care, prin falsificare au devenit vătămătoare sănătății.

- spălare de bani, prev.de art. 23 lit.a din Legea nr. 656/2002 constând în aceea că urmare a operațiunilor comerciale nelegale, asimilate infracțiunilor mai sus menționate, pe care le-a inițiat și derulat, împreună cu inc., inc. G, inc., inc., inv. și inv., a determinat și derulat operațiuni financiare ce vizau sustragerea veniturilor de la impozitare sau ascunderea sursei impozabile, având drept urmare transferarea acestor resurse financiare, rezultate din săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală și a determinat reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparență de legalitate.

S-a făcut aplicarea disp.art. 33 lit.a Cod penal.

6. Inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de;:

- complicitate la evaziune fiscală, în formă continuată, prev.de art. 26 cod penal, raportat la art. 9 lit.a din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art.41 alin.2 Cod penal (2 acte materiale în raport cu SC SRL și SC SRL ) constând în aceea că în perioada 2006 - 2007, în mod repetat și cu realizarea aceleiași rezoluții infracționale, în calitate de administrator de fapt al SC SRL și SC SRL a coordonat și determinat activități de producere și comercializare a băuturilor alcoolice intermediare și a vinului, prin ascunderea sursei impozabile, în sensul că aceste activități s-au desfășurat în locații ce nu au fost declarate autorităților cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 7.105.166 RON.

- constituirea unui grup de crimă organizată în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art. 7 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că întreaga activitate infracțională derulată în perioada 2006-2007 de către inculpat, împreună cu inc., inc. G, inc., inv., inv. și inc. și cu toate persoanele menționate anterior, învinuiți sau martori, a fost efectuată în vederea obținerii frauduloase de fonduri financiare, prin încercările repetate de punere în circulație a băuturilor alcoolice și vinurilor falsificate, din activitatea infracțională expusă anterior rezultând că avem de-a face cu o grupare organizată în care fiecare persoană a avut un rol bine determinat, inculpatul constituindu-se ca persoana de decizie pentru cei cărora le-a încredințat activități de producere și punere în circulație a acestor mărfuri.

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor raportată la infracțiunea de falsificare de alimente și alte produse, în formă continuată, prev.de art. 297 raportat la art. 313 cod penal, cu aplic.art. 41 al.2 cod penal, constând în aceea că în calitate de membru al grupului de crimă organizată a produs și participat la vânzarea unor băuturi alcoolice intermediare sau vinuri, cunoscând că sunt falsificate și care, prin falsificare au devenit vătămătoare sănătății.

- spălare de bani, prev.de art. 23 lit.a din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că urmare a operațiunilor comerciale nelegale, asimilate infracțiunilor mai sus menționate, pe care le-a inițiat și derulat, împreună cu inc., inc. G, inc., înv., inv. și inv., a determinat și derulat operațiuni financiare ce vizau sustragerea veniturilor de la impozitare sau ascunderea sursei impozabile, avînd drept urmare ascunderea sursei de proveniență a acestor resurse financiare, care a fost dată de evaziunea fiscală săvârșită și au determinat reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparență de legalitate.

S-a făcut aplicarea disp.art. 33 lit.a Cod penal.

7. Inculpatul pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- complicitate la infracțiunea de evaziune fiscală, prev.de art. 26 cod penal, raportat la art. 9 lit.a din Legea nr. 241/2005, cu aplic.art.41 al.2 cod penal, (3 acte materiale în raport cu SRL, SRL și SRL) constând în aceea că în perioada 2006 - 2007 în mod repetat și în realizarea aceleiași rezoluții infracționale, l-a ajutat în mod repetat pe inc., administrator de fapt al SC SRL, SC SRL și SC SRL să efectueze activități de comercializare a băuturilor alcoolice intermediare și a vinului, prin ascunderea sursei impozabile, în sensul că aceste activități s-au desfășurat în locații ce nu au fost declarate autorităților, iar învinuitul a realizat activități de distribuire în vederea vânzării, cauzând un prejudiciu bugetului de stat de 7.199.872 RON.

- constituirea unui grup de crimă organizată în vederea săvârșirii de infracțiuni prev.de art. 7 din Legea nr.39/2003, constând în aceea că, întreaga activitate infracțională derulată în perioada 2006-2007 de către învinuit, împreună cu inc., inc. G, inc., înv., inc. și înv. și cu toate persoanele menționate anterior, învinuiți sau martori, a fost efectuată în vederea obținerii frauduloase de fonduri financiare, prin încercările repetate de punere în circulație a băuturilor alcoolice și vinurilor falsificate, din activitatea infracțională expusă anterior rezultând că avem de-a face cu o grupare organizată în care fiecare persoană a avut un rol bine determinat, inculpatul constituindu-se ca persoană de decizie pentru cei cărora le-a încredințat activități de producere și punere în circulație a acestor mărfuri.

- înșelăciune cu privire la calitatea mărfurilor raportat la infracțiunea de falsificare de alimente și produse, în formă continuată, prev.de art. 297 cod penal raportat la art. 313 cod penal cu aplic.art. 41 al.2 cod penal, constând în aceea că în calitate de membru al grupului de crimă organizată a determinat și participat la vânzarea unor băuturi alcoolice intermediare sau vinuri, cunoscând că sunt falsificate și care, prin falsificare au devenit vătămătoare sănătății.

- spălare de bani prev.de art. 23 lit.c din Legea nr. 656/2002, constând în aceea că urmare a operațiunilor comerciale nelegale, asimilate infracțiunilor mai sus menționate, pe care le-a derulat, împreună cu inc., înv., inc. și inv., a tăinuit și favorizat derularea operațiunilor financiare ce vizau sustragerea veniturilor de la impozitare sau ascunderea sursei impozabile, având drept urmare transferarea acestor resurse financiare, rezultate din săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și au determinat reintroducerea lor în circuitul financiar cu aparență de legalitate.

In acest caz s-a făcut aplicarea disp.art. 33 lit.a Cod penal.

In cauză s-a luat măsura reținerii la data de 27 septembrie 2007 împotriva inculpatului și la data de 28 septembrie 2007 împotriva inculpaților, G și.

Prin încheierea din 28 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția I Penală în dosarul penal nr- s-a dispus arestarea preventivă a celor patru inculpați pe o durată de 29 de zile, măsură ce a fost prelungită succesiv până la limita celor 180 de zile prev.de art. 159 alin.13 ultima teză Cod proc.penală, respectiv 24.03.2008, când a și fost sesizată instanța cu judecata.

Cauza a fost înregistrată la TRIBUNALUL VRANCEA sub nr- din 24.03.2008.

Prin încheierea din 24.03.2008, pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în condițiile prev.de art. 300¹Cod proc.penală, s-a dispus menținerea arestării preventive pentru inculpații, - și.

Prin aceeași încheiere s-a dispus în legătură cu inculpatul G, în baza art. 139 alin.3 Cod proc.penală și pentru motivele reținute (filele 21-25 dosar fond) înlocuirea măsurii arestării preventive, cu măsura obligării inculpaților de a nu părăsi țara, cu consecința punerii acestuia în libertate.

La termenul de judecată din 26.05.2008, punându-se în discuție regularitatea actului de sesizare potrivit disp.art. 300 Cod proc.penală, inculpații, prin apărător, au susținut că sesizarea instanței este nelegală și că neregularitățile pe care le semnalează nu pot fi înlăturate de îndată ori prin acordarea unui termen, motiv pentru care solicită trimiterea cauzei în vederea refacerii acestuia, în conf.cu disp.art.300 al.2 Cod proc. penală.

Astfel, inculpatul, prin apărător av. consideră că sesizarea instanței nu este făcută potrivit legii, susținând următoarele:

1. că organul de cercetare penală nu i-a acordat timpul fizic necesar pentru a studia toate cele 33 de volume ce conțin materialul probator al cauzei, ci doar 2/3 din acestea și că în aceste condiții nu i s-a adus la cunoștință întreg materialul de urmărire penală, împrejurare în care nu i s-a dat posibilitatea să-și formuleze apărări în raport cu probatoriu administrat, încălcându-se în acest mod disp.art. 250 și următ. Cod proc. penală și implicit dreptul la apărare, garantat prin disp.art.6 Cod proc.penală, cât și dreptul la un proces echitabil.

2. că la data prezentării materialului de urmărire penală i-a adus la cunoștință că s-a dispus începerea urmăririi penale pentru o nouă infracțiune, respectiv, infracțiunea prev.de art.297 cod penal, rap.la art.313 cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal și că în același timp a extins urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală în raport cu SC SRL, SC SRL și SC SRL.

- că în aceste condiții, în raport cu noua învinuire, procurorul a efectuat numai acte premergătoare în sensul disp.art. 224 cod proc.penală și nu a fost efectuată urmărirea penală nici după data emiterii ordonanței de începere a urmăririi penale.

- că procurorul trebuia să întocmească un proces verbal de începere a urmăririi penale și nu o ordonanță de începere a urmăririi penale.

- că, în condițiile în care procurorul a efectuat doar acte premergătoare, în raport cu infr.prev.de art. 297 cod penal raportat la art. 313 cod penal, și nu s-a efectuat urmărirea penală, instanța nu va putea să administreze probe specifice urmăririi penale pentru a dovedi vinovăția inculpatului:;

- că, în condițiile în care s-a dispus începerea urmăririi penale pentru infr.prev.de art. 297 cod penal raportat la art. 313 cod penal cu aplic.art.41 al.2 cod penal și extinderea urmăririi penale pentru alte infracțiuni, procurorul nu i-a acordat timpul necesar și posibilitatea propunerii de noi probe în apărare, încălcându-i în mod grav dreptul la apărare, cât și disp.art. 6 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în care s-a stipulat dreptul acuzatului de a dispune de timpul necesar și înlesnirile necesare pregătirii apărării sale.

3. că după data de 19 octombrie 2007, procurorul a procedat la audierea de martori fără citarea apărătorului ales, cu toate că printr-un proces verbal întocmit la data de 19 octombrie 2007, apărătorul ales al inculpatului a solicitat în mod expres aplic.disp. art. 171 și următ. Cod proc.penală.

Aceste motive au fost susținute și de apărătorul inculpatului, - și, respectiv avocat, în plus arătându-se că inculpaților li s-a încălcat dreptul la apărare deoarece:

- au fost nevoiți să studieze materialul de urmărire pus la dispoziție în lipsa apărătorului, aceștia din urmă nefiind citați sau anunțați în alt mod despre aceasta;

- li s-a respins cererea de a fi reaudiați unii martori pentru lămurirea situației de fapt;

- după comunicarea raportului de expertiză întocmit de "" li s-au respins probele solicitate în apărare, fiindu-le respinsă și cererea de a li se acorda un termen de 48 ore pentru studierea raportului de expertiză, care are aprox. 300 pagini, în vederea formulării de obiecțiuni și de a pregăti apărarea;

- expertul, recomandat de inculpați, nu a fost înștiințat pentru a participa la efectuarea expertizei contabile, deși a solicitat aceasta și a lăsat toate datele pentru a putea fi contactat, motiv pentru care nu a putut formula obiecțiuni cu privire la concluziile raportului de expertiză;

- apărătorii inculpatului, deși au solicitat la data de 19 octombrie 2007 să fie încunoștințați cu privire la administrarea probelor, organul de urmărire penală a efectuat acte de urmărire penală - audieri de martori, confruntări, fără citarea apărătorilor, contrar disp.art. 171 și următ. Cod proc.penală și deciziei Curții Constituționale nr. 1086/20.11.2007, obligatorie și pentru organul de urmărire penală, încălcându-le dreptul la apărări;

- organul de urmărire penală a respins cererea inculpatului de a i se asigura încă 24 de ore pentru studierea materialului de urmărire, cu toate că s-a adus la cunoștință faptul că i s-a prezentat spre studiu doar 2/3 din materialul de urmărire penală.

Toate aceste critici au fost susținute și de către apărătorii inculpaților, G, și, aceștia aducând în plus în discuție următoarele aspecte:

1.- Pentru inculpatul:

- că prin procesul verbal din 21.11.2007 s-a reținut cererea apărătorului acestui inculpat că dorește să fie prevăzut la efectuarea tuturor actelor de procedură, însă se poate constata că toate actele de procedură, mai puțin confruntarea, s-a făcut fără a fi încunoștințat;

- că la data de 23 martie 2008, când i s-a adus la cunoștință că a început urmărirea penală pentru o nouă infracțiune, nu i s-a luat declarație, deși s-a început o declarație care nu a mai fost finalizată și nu i s-au admis probele solicitate în apărare.

- că toate aceste acte de urmărire întocmite cu încălcarea legii sunt lovite de nulitate.

2. Pentru inculpatul

- că, apărătorul său, deși a solicitat în mod expres la data de 21.11.2007 să fie citat la audierea martorilor, nu s-a dat curs acestei cereri, cu toate că după 15.01.2008 organul de cercetare penală a audiat majoritatea învinuiților și martorilor care-l interesau.

- că prezentarea materialelor de urmărire penală s-a făcut de către persoane (ofițeri) care nu aveau o delegare în acest sens.

- că nu i s-a comunicat raportul de expertiză întocmit de "" și în aceste condiții a fost lipsit de orice posibilitate de a se apăra.

Pentru toate aceste motive, inculpații, prin apărător, au susținut că li s-au încălcat dreptul la apărare, că toate actele de urmăriri care au fost întocmite cu încălcarea legii sunt lovite de nulitate și că în baza art.300 alin.2 Cod proc.penală, solicită trimiterea cauzei la Parchet în vederea refacerii acestora și a actului de sesizare.

Instanța de fond, verificând regularitatea actului de sesizare, în raport de dispozițiile legale în vigoare și de susținerile inculpaților, a reținut următoarele:

1. Potrivit disp.art. 300 alin.1 și 2 Cod proc.penală, instanța este obligată să verifice din oficiu, la prima zi de înfățișare, regularitatea actului de sesizare și în cazul în care constată că sesizarea nu este făcută potrivit legii, iar neregularitatea nu poate fi înlăturată de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop, dosarul se restituie organului care a întocmit actul de sesizare, în vederea refacerii acestuia.

Conform disp.art. 197 al.2 Cod procedură penală sunt prevăzute sub sancțiunea nulității printre altele, și dispozițiile relativ la sesizarea instanței ori la asistarea obligatorie a învinuiților sau inculpaților.

prevăzute la alin.2 al art. 197 Cod procedură penală, nu pot fi înlăturate în nici un mod. Acestea pot fi invocate în orice moment al procesului penal și pot fi luate în considerare chiar și din oficiu.

In general, orice încălcare a dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului, numai atunci când s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act.

Instanței de judecată îi revine sarcina de a lua în considerare din oficiu încălcările dispozițiilor legale, în orice stare a procesului, dacă anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului și justa soluționare a cauzei.

In speță, inculpații prin apărători, susțin că pe parcursul urmăririi penale li s-a încălcat în mod grav dreptul la apărare și că în acest mod nu li s-a asigurat un proces echitabil. S-a susținut în acest sens că au fost încălcate disp.art.6 Cod procedură penală și art. 171 și următ.Cod proc.penală, disp.art. 6 pct.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și nu s-a respectat obligativitatea Deciziei Curții Constituționale nr. 1086 din 20.11.2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 866 din 18 decembrie 2007.

S-a apreciat că aceste susțineri sunt, în parte, corecte pentru următoarele considerente:

Potrivit disp.art. 6 cod proc.penală, în garantarea dreptului la apărare, în cursul procesului penal, organele judiciare sunt obligate să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege și să administreze probele necesare în apărare.

Cu privire la învinuit sau inculpat, se prevede, printre altele, obligația organelor judiciare de a le asigura acestora posibilitatea pregătirii și exercitării apărării.

In alin.4 al art. 6 Cod proc.penală, se arată în mod clar că orice parte are dreptul să fie asistată de apărător în tot cursul procesului penal.

Aceste dispoziții procedurale sunt în concordanță cu disp.art. 6 alin.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului în care se arată că orice acuzat are, printre altele, dreptul de a fi informat în termenul cel mai scurt asupra naturii și cauzei acuzației aduse împotriva sa, dreptul de a dispune de timpul și înlesnirile necesare pregătirii apărării sau să fie asistat de un apărător ales de el ori de un apărător din oficiu când interesele justiției o cer, dreptul de a întreba sau de a solicita audierea martorilor acuzării și de a obține citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării, și toate aceste drepturi trebuie să conducă spre un obiectiv precis - un proces echitabil.

In acest cadru general de reglementare a dreptului la apărare, Codul d e procedură penală în art. 171 al.2 și 4 stabilește că asistența juridică este obligației și atunci când învinuitul sau inculpatul este reținut sau arestat, chiar și în altă cauză și că în această situație, când asistența juridică este obligatorie, dacă apărătorul ales lipsește nejustificat la data stabilirii pentru efectuarea unui act de urmărire penală și nici nu asigură substituirea, pleacă ori refuză să efectueze apărarea, organul judiciar este obligat să ia măsuri pentru desemnarea unui apărător din oficiu, acordându-i și timpul necesar pentru pregătirea apărării.

Pentru a asigura învinuitului și inculpatului în cursul urmăririi penale, o apărare reală și eficiență, legiuitorul a stabilit în art. 172 cod proc.penală, dreptul apărătorului învinuitului sau inculpatului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărire penală, putând formula cereri și memorii în apărare.

In același articol din Codul d e procedură penală se precizează că lipsa apărătorului nu împiedică efectuarea actului de urmărire penală, dacă există dovada că apărătorul a fost încunoștințat de data și ora efectuării actului, încheindu-se în acest sens un proces verbal.

Este adevărat că disp.art. 172 Cod procedură penală, au cunoscut în timp o modificare importantă prin art. I pct.99 din Legea nr. 356/2006 în sensul că dreptul apărătorului învinuitului său inculpatului era limitat la asistarea efectuării oricărui act de urmărire penală dar numai dacă implica audierea sau prezența învinuitului sau inculpatului căruia îi asigura apărarea, însă această limitare a dreptului apărătorului s-a constatat a fi neconstituțională.

Astfel, Curtea Constituțională prin Decizia nr.1086/20.11.2007, publicată în Monitorul Oficial nr. 866 din 18 decembrie 2007 constată că prevederea "care implică audierea sau prezența învinuitului sau inculpatului căruia îi asigură apărarea este neconstituțională fiind contrară disp.art. 24 din Constituție, referitoare la dreptul de apărare.

Prin urmare, în conf.cu disp.art. 31 din Legea nr.47/1992, Decizia Curții Constituționale nr. 1086/2007 a devenit obligatoriu la data publicării, iar dispozițiile declarate neconstituționale din art. 172 alin.1 cod proc.penală, au fost suspendate de drept pe durata termenului prev.de art. 31 alin.3 din aceeași lege.

In aceste condiții, începând cu data de 18 decembrie 2007, organul de urmărire penală era obligat să respecte dispozițiile Curții Constituționale și în consecință să aplice disp.art. 172 alin.1 cod proc.penală, fără limitarea drepturilor apărătorului intervenită prin art. I, pct.99 din Legea nr. 356/2006 și chiar să verifice în ce măsură actele de urmărire îndeplinite până la acea dată corespund exigențelor de disp.art. 172 alin.1 Cod proc. penală.

In concret, organul de urmărire penală era obligat să asigure pentru apărătorii inculpaților exercitarea efectivă a dreptului de a asista la efectuarea oricărui act de urmărirea penală, și să facă dovada, prin mijloacele prevăzute de lege, că a înștiințat de fiecare dată pe apărătorii învinuiților sau inculpaților despre data și ora efectuării actelor de urmărire penală.

Această obligație pentru organul de cercetare penală se impunea cu atît mai mult, în condițiile în care apărătorii au solicitat în mod expres la data de 19.10.2007 și 20.11.2007 (filele 131-133 dosar fond) să fie anunțați cu privire la audierea oricărui martor învinuit sau inculpat din această cauză.

Verificând dosarul cauzei din perspectiva celor reținute mai sus, instanța de fond a constatat că:

- în perioada ianuarie - 22 martie 2008, organul de cercetare penală a procedat la audierea unor inculpați, învinuiți, martor ori la confruntarea acestora fără a înștiința apărătorii inculpaților despre data și ora efectuării acestor acte de urmărire penală.

In acest sens, exemplificarea prin actele de urmărire penală din vol.II - filele 283- 322 dosar urmărire penală, vol.III filele 84, 94, 103 - 115, 119-193, 142-227 dosar urmărire penală, vol.XXII - filele 1-192 dosar urmărire penală.

- că aceste acte de urmărire penală - declarații de martori, declarații de învinuiți și procese verbal de confruntare, au fost invocate ca material probatoriu, în susținerea actului de acuzare (de văzut filele 104-216 din Rechizitoriu).

In aceste condiții, instanța de fond nu a putut primi susținerea organului de urmărire penală (filele 227, 229, 231, 233 și 234 din rechizitoriu), în sensul că inculpații au fost asistați la administrarea tuturor probelor în cursul urmăririi penale, de către apărătorii lor aleși.

S-a apreciat că simpla informare a acestora că urmează a se administra diferite probe ori că acestea s-au administrat deja, nu răspunde exigențelor impuse de legiuitor, așa cum au fost prezentate mai sus.

2. In legătură cu încălcările dispozițiilor legale care privesc prezentarea materialului de urmărire penală, invocate de către inculpați, instanța de fond a reținut următoarele:

Potrivit disp.art. 257 Cod procedură penală, raportat la art. 250 și următ. Cod procedură penală, organul de cercetare penală în speță, procurorul, după ce au fost efectuate toate actele de urmărire necesare, trebuie să-l cheme pe inculpat în fața sa și să îndeplinească următoarele operațiuni:

- să-i pună în vedere inculpatului că are dreptul de a lua la cunoștința de materialul de urmărire penală, arătându-i și încadrarea juridică a faptei săvârșite.

- să-i asigure inculpatului posibilitatea de a lua de îndată cunoștință de materialul de urmărire penală și chiar să-i citească materialul dacă inculpatul nu poate să citească;

- să îl întrebe pe inculpat, după ce a luat la cunoștință de materialul de urmărire penală, dacă au de formulat cereri noi sau dacă voiește să facă declarații noi.

După aducerea la îndeplinire a disp.art. 250 Cod proc.penală, organul de cercetare penală trebuie să întocmească un proces verbal în care trebuie să consemneze declarațiile, cererile și răspunsurile inculpatului.

Prin urmare, prezentarea materialului de urmărire penală, nu poate fi un act formal, ci unul real, eficient, bine organizat, bine desfășurat, deoarece trebuie să-i asigure inculpatului o imagine completă asupra materialului de urmărire, asupra faptelor și încadrării juridice a acestora și totodată trebuie să-i ofere acestuia o ultimă posibilitate, în această fază a procesului de a se apăra.

Fiind o cauză de o complexitate deosebită și cu un material de urmărire penală destul de mare (33 volume), se impunea respectarea strictă a dispozițiilor legale menționate mai sus.

Verificând dosarul cauzei din perspectiva acestor dispoziții legale, instanța de fond a constatat următoarele:

1. Organul de cercetare penală a trecut la îndeplinirea operațiunilor prev.de art. 250 alin.1 lit.b Cod proc.penală, înainte de a efectua toate actele de urmărire penală.

Astfel, inculpaților aflați în starea de arest preventiv -, -, G și - li s-a dat posibilitatea să i-a cunoștință de o parte din materialul de urmărire penală în ziua de 16.02.2008 pentru primii doi inculpați și în perioada 13-22 martie 2008 pentru toți cei patru inculpați, aflați în stare de arest, în timp ce organul de cercetare penală mai îndeplinea încă alte acte de urmărire penală: audia martori, audia învinuiți, se depuneau expertize, începea urmărirea penală pentru alte fapte, extindea urmărirea penală ori schimba încadrarea juridică dată faptelor.

In acest sens au fost avute în vedere filele 166-183, filele 283-290, filele 297-322 din vol.I dosar urmărire penală.

In aceste condiții, s-a apreciat că nu există nici o garanție că inculpaților li s-a prezentat întregul material de urmărire penală.

2. Chiar și în aceste condiții, din procesele verbale aflate la filele 77-89, 144-155, 211-224 și 253-264 vol. II dosar urmărire penală rezultă că inculpații aflați în stare de arest au avut posibilitatea de a lua cunoștință doar de aprox.27-28 volume din totalul de 33 de volume cât are întreg materialul de urmărire penală al cauzei.

Pe de altă parte, s-a reținut că nu există nici o dovadă că inculpații au avut posibilitatea de a studia materialul de urmărire penală pus la dispoziție, beneficiind de ajutorul apărătorilor lor, întrucât aceștia din urmă nu au fost înștiințați.

Prezența apărătorilor inculpaților doar la întocmirea în 22 și respectiv 23.03.2008 a proceselor verbale de prezentare a materialului de urmărire penală, nu acoperă exigențele dispozițiilor legale care reglementează dreptul la apărare și asistență juridică obligatorie a inculpaților așa cum au fost prezentate mai sus.

Mai mult, nu există nici o dovadă că li s-a asigurat posibilitatea inculpaților aflați în stare de libertate de a studia întreg materialul de urmărire penală.

3. Din procesele verbale aflate la dosarul cauzei la filele 1, 24, 90, 167, 125, 269 vol.II dosar urmărire penală rezultă că la data de 22.03.2008 (sâmbătă) li s-a prezentat materialul de urmărire penală inculpaților și - iar la data de 23.03.2008 (duminica) inculpaților, -, G și. In aceeași zi cu prezentarea materialului de urmărire penală inculpaților li s-au adus la cunoștință și conținutul Ordonanței nr.41/22.03.2008 (ora 12) prin care organul de urmărire penală dispunea începerea și extinderea urmăririi penale față de toți inculpații pentru alte fapte penale cât și schimbarea încadrării juridice. Inculpatului i s-a adus la cunoștință și conținutul Ordonanței nr. 42/23.03.2008, ora 17,20, pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice (de văzut filele 166-183 vol.I dosar urmărire penală).

In aceleași condiții și la aceleași date s-a comunicat inculpaților și raporturile de expertiză și constatările tehnico-științifice efectuate în cauză (de văzut procesul verbal din 22.03.2008 la filele 3-4 vol.II și procesul-verbal din 22.03.2008 la filele 271 vol.II), inculpatului, raportul de expertiză "" (procesul verbal din 23.03.2008 la filele 27-31 vol.II), inculpatului - și inculpatului, suplimentul de expertiză a expertului (procesul verbal din 23.03.2008 de filele 168-169 vol.II și procesul verbal din 23.03.2008 la filele 226-227 vol.II).

Cu toate acestea organul de urmărire penală a respins cererea apărătorului inculpatului de a-i acorda un termen de 48 de ore pentru a-și pregăti apărare, inclusiv administrarea unor probe în apărare (de văzut Ordonanța din 23.03.2008 la filele 34-36 din vol.II dosar urmărire penală).

Procedând în acest mod s-a apreciat că organul de urmărire penală a încălcat: disp.art.250 alin.1 Cod proc.penală, în sensul că a efectuat acte de prezentare a materialului de urmărire penală înainte de a efectua toate actele de urmărire penală necesare în cauză, disp.art. 250 alin.1 lit.b Cod proc.penală în sensul că nu a asigurat posibilitatea inculpaților de a lua cunoștință de întregul material de urmărire penală; disp.art. 6 pct.3 lit.b din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că inculpaților nu li s-a asigurat timpul necesar pentru studierea celor 33 de volume ci doar a unui număr de aproximativ 27-28 de volume și nu au beneficiat de înlesnirile necesare prevăzute de lege pentru pregătirea apărării (lipsa asistenței juridice pe parcursul studierii parțiale a materialului de urmărire penală și lipsa timpului necesar pentru pregătirea apărării după comunicarea Ordonanțelor cu nr. 41 și 42 din 22 și respectiv 23.03.2008), care au avut ca urmare încălcarea gravă a drepturilor la apărarea inculpaților.

S-a apreciat că toate aceste neregularități nu pot fi înlăturate de îndată și nici prin acordarea unui termen în acest scop.

3. Organul de urmărire penală a tratat sub semnul grabei nejustificat nu numai prezentarea materialului de urmărire penală, cu consecințele prezentate mai sus, dar și începerea și extinderea urmăririi penale dispusă prin ordonanța nr. 41 din 22.03.2008, urmată imediat de prezentarea materialului de urmărire penală și de trimiterea în judecată în 24.03.2008.

Prima instanță a arătat că, chiar dacă ar admite că probele administrate până la data începerii și extinderii urmăririi penale prin Ordonanța nr.41, pentru faptele precizate în ordonanță, sunt administrate în mod legal din perspectiva infracțiunii de constituire sau apartenența la un grup de crimă organizată în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev.de art. 7 din Legea nr. 39/2003 (în care erau vizate și infracțiunile pentru care s-a dispus începerea și extinderea la data de 22.03.2008), organul de urmărire penală nu a acordat inculpatului timpul necesar pentru pregătirea apărării în raport cu noile învinuiri și nici nu a administrat probele solicitate de inculpați în apărare, încălcându-se în acest mod disp.art. 6 cod proc.penală, sub aspectul obligațiilor ce le revin organului judiciar de a asigura părților deplina exercitare a drepturilor procesuale în condițiile prevăzute de lege, de a administra și probele necesare în apărare și, nu în ultimul rând, a asigura posibilitatea pregătirii și exercitării apărării.

Respectarea acestor dispoziții legale era absolut necesară în condițiile în care la data prezentării conținutului Ordonanței nr. 41/22.03.2008, inculpaților li s-au prezentat și unele probe importante care susțineau acuzarea, cum ar fi: rapoarte de expertiză, constatare tehnico-științifică, expertiza "" etc. care necesitau timp pentru studiu, pentru consultarea expertului recomandat pentru formularea de obiecțiuni și pentru propunerea și administrarea probelor în apărare.

In condițiile în care în 22 și respectat 23.03.2008 s-a procedat la întocmirea procesului verbal de prezentare a materialului de urmărire penală iar la 24.03.2008 inculpații au fost trimiși în judecată, s-a constatat că inculpaților nu li s-a oferit condițiile necesare pentru a se apăra în raport cu noile învinuiri.

Practic, după începerea urmăririi penale dispusă prin Ordonanța nr. 41/22.03.2008 pentru alte fapte săvârșite de către inculpați, organul de cercetare penală nu a mai administrat nici o probă.

4. La data de 24.03.2008 instanța a fost sesizată prin rechizitoriu.

Potrivit disp.art. 263 alin.4 Cod proc.penală, procurorul întocmește un singur rechizitoriu chiar dacă lucrările urmăririi penale privesc mai multe fapte ori mai mulți învinuiți sau inculpați și chiar dacă se dau acestora rezolvări diferite, potrivit disp.art. 262 cod proc.penală.

In orice situație, dispozitivul actului de sesizare trebuie să fie clar și în afara oricărui echivoc.

In speță, prin actul de sesizare, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților așa cum este precizat la filele 236-241 din Rechizitoriu.

Evident nu este clar pentru care infracțiuni s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale. Este de presupus și așa ar fi fost normal, ca organul de urmărire penală să pună în mișcare acțiunea penală împotriva inculpaților doar pentru infracțiunile în raport cu care s-a dispus și începerea urmăririi penale prin Ordonanța nr. 41/22.03.2008, deoarece pentru restul infracțiunilor punerea în mișcare a acțiunii penale se făcuse deja prin alte ordonanțe.

Având în vedere toate aceste considerente, s-a constatat că sesizarea instanței nu s-a făcut potrivit dispozițiile legale precizate mai sus, că încălcările dispozițiilor legale menționate mai înainte atrag nulitatea actului de urmărire și că neregularitățile reținute nu pot fi înlăturate de îndată și nici prin acordarea unui teren în acest scop. Prin urmare, prima instanță a apreciat că se impune restituirea dosarului la Parchetul de pe lângă Inalta C de Casație și Justiție, în vederea refacerii actului de sesizare, în conf. cu disp.art. 3002 alin.2 cod proc.penală.

In ce privește starea de arest preventiv a inculpaților, și, instanța de fond a constatat că se mențin în continuare temeiurile de fapt și de drept care au determinat arestarea acestora și că, dat fiind natura și gravitatea faptelor pentru care au fost trimiși în judecată cât și persoana inculpaților, se impune menținerea acestor măsuri preventive în conf.cu disp.art. 160 alin.1 și 3 Cod proc. penală.

Instanța de fond, analizând totodată și cererea inculpatului privind liberarea provizorie sub control judiciar, formulată la termenul de judecată din data de 26.05.2008, a constatat că acesta invocă același motive care au fost analizate și cu prilejul soluționării cererilor anterioare și că până la soluționarea acestor cereri nu au apărut elemente noi care să justifice punerea acestuia în libertate.

Pentru aceste considerente, prima instanță a apreciat ca nefondată cererea inculpatului, dispunând respingerea acesteia.

Împotriva sentinței penale nr.202/27.05.2008 a Tribunalului Vrancea, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA și inculpații, -.

În recursul formulat, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAa criticat soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a arătat că în mod greșit instanța de fond a intitulat hotărârea ca fiind "decizie" în loc de "sentință" cum ar fi fost legal.

Față de încheierea de ședință din 13.06.2008 din Camera de Consiliu a Tribunalului Vrancea (dosar nr-) prin care s-a îndreptat această eroare materială, procurorul de ședință a renunțat la a mai susține acest motiv de recurs.

S-a mai arătat că hotărârea instanței de fond este netemeinică în ceea ce privește restituirea cauzei la procuror pentru refacerea actului de sesizare.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAa arătat că din actele aflate la dosar rezultă în mod indubitabil că inculpații au fost audiați de mai multe ori, în prezența avocaților aleși, dar niciodată nu au adus la cunoștința organului de urmărire penală că li s-a încălcat dreptul la apărare și ca urmare au suferit vreo vătămate în mod concret.

Este adevărat că au formulat unele cereri, parte din ele admise, iar altele respinse, fiind apreciate de procurorul care a efectuat urmărirea penală ca fiind neutile cauzei, cel puțin în faza în care se afla procesul penal.

În acest context, s-a apreciat că, criticile formulate de inculpați cu privire la încălcarea dreptului la apărare nu se încadrează în sfera semnificației sintagmei "asistarea acestora de către apărător" conținută în alin.2 al art.197 Cod procedură penală.

S-a considerat că atâta timp cât avocaților inculpaților li s-a creat posibilitatea reală de a ține legătura cu aceștia, de a lua la cunoștință despre conținutul actelor efectuate în cauză, în raport de criticile formulate de acestea trebuie privite prin prisma art.197 alin.1 și 4 Cod procedură penală ce reglementează nulitățile relative.

S-a subliniat un aspect care rezultă din atitudinea adoptată de inculpați, atât personal, cât și prin apărători că, permanent s-a încercat și uneori chiar s-a reușit tergiversarea cercetărilor penale sub diferite pretexte, dar niciodată nu s-a dovedit că modul de înfăptuire a actelor de urmărire penală le-a cauzat vreo vătămare.

Este adevărat că prin disp.art.171 alin.2 și4 Cod procedură penală se stabilește în sarcina organului de urmărire penală obligația de a proceda astfel încât asistența juridică să fie reală și eficientă, respectându-se prevederile art.172 Cod procedură penală, astfel cum a fost modificat prin decizia nr.186/2007 a Curții Constituționale, dar nu trebuie să se ajungă la un veritabil abuz de drept din partea inculpaților și apărătorilor acestora, care să împiedice realizarea scopului, sau mai bine zis a principiului fundamental ce guvernează procesul penal și anume, aflarea adevărului, la care se adaugă un alt principiu rezultat și din legislația comunitară, potrivit căruia orice proces, fie el civil, penal sau de orice natură, ce se desfășoară în fața organelor judiciare, trebuie să se finalizeze într-un timp relativ scurt, într-un termen rezonabil.

În legătură cu încălcarea dispozițiilor legale privind prezentarea materialului de urmărire penală, s-a constatat că niciunul din inculpați nu a prezentat în fața instanței de judecată vreo vătămare concretă a intereselor lui.

Instanța a făcut o analiză formală a prev. art.250 și art.257 Cod procedură penală și prin prisma criticilor invocate de inculpați, fără a fi susținute de vreun argument faptic sau juridic, a concluzionat că acestora nu li s-a prezentat întreg materialul de urmărire penală și ca atare acest act a fost întocmit în mod format.

reținute de instanța de judecată nu pot atrage decât sancțiunea nulității relative, condiționate însă de producerea unei vătămări ce trebuie invocată în cursul efectuării actului, când persoana este prezentă.

Aceste vătămări nu numai că nu au fost invocate în cursul efectuării actului, dar nici măcar în fața instanței de fond nu a fost relevată vreo împrejurare reală, care să fi dovedit afectarea drepturilor inculpaților privind apărarea față de învinuirile aduse. Permanent s-a încercat blocarea activității de cercetare penală.

În măsura în care organul de urmărire penală a respins anumite cereri formulate de inculpați, instanța trebuia să verifice dacă în cauză deveneau incidente dispozițiile legale cu privire la existența vreunei nulități absolute sau relative.

Nu rezultă din niciun act procedural că ar fi vorba de vreo împrejurare care să atragă aplicarea dispozițiilor art.197 alin.2 Cod procedură penală.

Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAa apreciat că existența unor împrejurări care nu ar putea constitui decât încălcări care atrag nulitatea relativă a actelor întocmite, trebuia verificat dacă sunt îndeplinite cerințele legale pentru a li se da eficiență. Tot ceea ce au învederat inculpații în fața Tribunalului Vrancea ca fiind argumente juridice pentru restituirea cauzei la procuror sunt critici pur formale ce trebuia să-și găsească soluționarea pe parcursul desfășurării cercetării judecătorești și a dezbaterilor în fond.

Instanța de fond caracterizează activitatea de urmărire penală ca fiind efectuată "sub semnul grabei nejustificate", făcând referire și la începerea și extinderea urmăririi penale, dispuse prin Ordonanța nr.41/P/ din 22.03.2008, cu privire la săvârșirea infracțiunii prev. de art.9 lit.a din Legea nr.241/2005 cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.297 rap. la art.313 Cod penal cu aplic. art.41 alin.2 Cod penal, art.23 lit.a din Legea nr.656/2003 și art.7 din Legea nr.39/2003, fără a cerceta și în această ipostază dacă inculpații au suferit vreo vătămare în interesele lor, în sensul Codului d e procedură penală și legislației

Orice cerere formulată de inculpați trebuia să fie analizată prin prisma oportunității și utilității acesteia în cadrul procesului penal.

Din actele efectuate în cauză rezultă în mod clar că inculpații au cunoscut permanent starea de fapt supusă anchetei penale, urmând ca aceasta să fie încadrată juridic potrivit legilor în vigoare.

În sensul criticilor formulate, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEAa invocat și Decizia nr.13/08.01.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care se statuează că în cazul în care rechizitoriul, ca act de sesizare a instanței, cuprinde toate elementele prevăzute în art.263 Cod procedură penală și nu prezintă nicio neregularitate care să impună refacerea acestuia, instanța nu poate dispune restituirea cauzei la procuror pentru refacerea urmăririi penale, invocându-se spre exemplu: caracterul ilegal al mijloacelor de probă sau încălcări ale dreptului la apărare, altele decât cele prevăzute în art.197 alin.2 Cod procedură penală.

Potrivit art.300 Cod procedură penală instanța este datoare să verifice din oficiu, la prima înfățișare, regularitatea actului de sesizare, iar când constată că sesizarea nu este făcută conform legii și neregularitatea nu poate fi încălcată, dosarul se restituie organului de urmărire în vederea refacerii actului de sesizare. Aceste dispoziții procedurale relevă că restituirea cauzei la procuror poate fi dispusă numai în cazul nerespectării dispozițiilor legale privind sesizarea instanței.

Analizând rechizitoriul nr.353/D/P/2006 întocmit de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - - Structura Centrală, s-a constatat că acest act respectă prin formă și conținut toate cerințele legii, astfel cum sunt stabilite prin art.263 Cod proc. pen. - "Conținutul rechizitoriului" (date referitoare la persoana inculpaților, faptele reținute în sarcina lor, încadrarea juridică, probele pe care se întemeiază inculparea și dispozițiile de trimitere în judecată, precum și numele persoanelor care trebuie citate în instanță).

Totodată, acest act nu cuprinde aspecte de nelegalitate care să impună refacerea lui de către procuror.

Instanța de fond, eludând dispozițiile legale invocate mai sus, a pronunțat op hotărâre nelegală, extinzându-și obiectul verificării de la actul de sesizare la materialul probator, la modul în car acesta a fost efectuat, la legalitatea unor acte procedurale, ceea ce trebuia să constituie conținutul efectiv al cercetării judecătorești în cadrul căreia se putea examina public, nemijlocit și contradictoriu întregul material probator.

Inculpații-recurenți, și -, prin apărători, au criticat soluția instanței de fond sub aspectul menținerii stării lor de arest preventiv cu ocazia restituirii dosarului la organele de urmărire penală deoarece starea de arest preventiv a depășit limita celor 180 zile prevăzute de lege pentru efectuarea urmăririi penale, precum și caracterul rezonabil al duratei arestării preventive în cursul judecății, prevăzut de legislația noastră, precum și de legislația

Au solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi țara sau localitatea (inculpații și ) sau liberarea provizorie sub control judiciar (inculpatul ).

Analizând recursurile formulate din prisma motivelor invocate, dar și din oficiu sub toate aspectele, Curtea apreciază că recursul Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA este fondat, urmând a fi admis, iar recursurile inculpaților, - sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:

A)Recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA este fondat pentru următoarele considerente:

1) Instanța de fond a făcut o confuzie regretabilă între instituția refacerii actului de sesizare, prev. de art.300 alin.2 Cod procedură penală, și instituția restituirii cauzei pentru refacerea urmăririi penale, prev. de art.332 Cod procedură penală.

Instituția refacerii actului de sesizare, prev. de art.300 alin.2 Cod procedură penală, vizează în mod exclusiv sesizarea instanței competente prin rechizitoriu, confirmarea rechizitoriului întocmit de procurorul de urmărire penală de către procurorul ierarhic superior, sub aspectul legalității și temeiniciei, indicarea situației de fapt, a mijloacelor de probă, a inculpaților a faptelor săvârșite de aceștia, dispoziția de punere în mișcare a acțiunii penale și pentru care fapte anume, persoanele care urmează a fi citate la instanță, măsurile asiguratorii ce urmează a fi menținute, măsurile de siguranță provizorie luate în cursul urmăririi penale și care urmează a fi confirmate de către instanță, bunurile supuse confiscării, etc.

Pentru înlăturarea acestor deficiențe instanța poate acorda un termen înlăuntrul căruia deficiențele să poată fi acoperite, iar în cazul în care acestea nu sunt acoperite, poate dispune restituirea cauzei la procuror în condițiile art.332 Cod procedură penală.

Analizând cuprinsul rechizitoriului se constată că acesta respectă cerințele unei sesizări valabile a instanței de judecată.

Ceea ce se poate reproșa procurorului care a întocmit actul de sesizare este faptul că nu a menționat distinct, pentru inculpații, și -, infracțiunile pentru care urmărirea penală s-a efectuat cu acțiunea penală pusă în mișcare și infracțiunile pentru care urmărirea penală s-a efectuat fără acțiune penală pusă în mișcare, aceasta urmând să fie pusă în mișcare prin rechizitoriu.

Acest amănunt apare însă ca nerelevant și nu putea conduce, el singur, la restituirea cauzei în vederea refacerii actului de sesizare, cât timp rechizitoriul conține în mod expres mențiunea că procurorul pune în mișcare acțiunea penală față de inculpații, și, pentru toate infracțiunile reținute în sarcina lor iar din cuprinsul rechizitoriului rezultă că inculpații au fost cercetați în stare de arest preventiv pentru unele dintre infracțiuni, cu acțiunea penală pusă în mișcare.

Trebuie menționat că instanța de fond nu a acordat niciun termen pentru refacerea actului de sesizare, așa cum prevede art.300 alin.2 Cod procedură penală.

În această situație, soluția instanței de fond, deși intitulată restituire în vederea refacerii actului de sesizare, devine în fapt o veritabilă restituire în vederea refacerii urmăririi penale, prev. de art. 332 Cod procedură penală.

2) În situația în care s-ar aplica instituția prev. de art.332 Cod procedură penală, instanța de fond trebuia să observe că nu sunt întrunite cerințele prev. de art.332 alin.1 și 2 Cod procedură penală, urmărirea penală fiind efectuată de un organ competent, sesizarea instanței fiind legală raportat la competența după materie, inculpații au avut apărători aleși sau desemnați din oficiu în faza de urmărire penală.

3) Mergând către instituția prezentării materialului de urmărire penală (art.250 - 254 Cod procedură penală) este de remarcat faptul că încălcarea dispozițiilor privitoare la prezentarea materialului de urmărire penală nu este sancționată cu nulitatea absolută, prev. de art.197 alin.2 Cod procedură penală.

Încălcarea acestor dispoziții ar putea constitui un eventual caz de nulitate relativă, partea interesată urmând a demonstra că i-a fost adusă o atingere drepturilor sale procesuale, încălcare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale și prin refacerea acestuia.

La dosarul cauzei se află procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală întocmite de organul de urmărire penală și semnate de inculpați și apărătorii lor aleși.

Așa cum s-a arătat constant în literatura și practica judiciară, inculpații trebuie să dovedească nulitatea relativă pe care o invocă, iar instanța de judecată poate acorda un termen de arhivă, până la care inculpatul și apărătorul său să ia cunoștință de materialul administrat în faza de urmărire penală, dosarul devenind public.

Inculpații au luat la cunoștință de materialul probator, prezentat de procuror, prin instituția delegării ofițerilor de poliție judiciară, după cum atestă procesele-verbale de studiere a materialului probator.

Apărătorii inculpaților au luat la cunoștință de materialul probator, fapt atestat de cererile de suplimentare a probatoriului formulate, cereri punctuale, care nu ar fi putut fi formulate fără o cunoaștere aprofundată a materialului probator.

Faptul că, în cazul inculpatului nu s-a putut realiza o prezentare a întregului material probator, în prezența inculpatului și a apărătorului său ales, decât în proporție de două treimi, reprezintă o nulitate relativă, care poate fi acoperită de instanță prin acordarea unui termen în acest scop, cât timp inculpatul a cunoscut de materialul probator, apărătorul său ales a cunoscut de materialul probator, iar la dosar există procesul-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală semnat de inculpat și apărătorul său ales.

Se constată că, deși cercetările au fost extinse, această extindere s-a efectuat înainte de prezentarea materialului de urmărire penală, deci există posibilitatea de a fi cunoscută.

4) Instanța de fond analizează o problemă relativă nouă, aceea a exercitării efective a dreptului la apărare, în cursul urmăririi penale de către inculpat și apărătorul său ales.

Se observă că organul de urmărire penală, cu ocazia cererilor de prelungire, în referatul cu propunere de prelungire, arată în mod efectiv ce activități de urmărire penală au fost efectuate în cauză și ce activități urmau să fie efectuate.

Cu ocazia judecării acestor cereri apărătorii inculpaților puteau să ia la cunoștință de activitățile efectuate și cele ce urmau să se desfășoare și puteau formula obiecțiuni, propune probe sau solicita la care dintre activitățile de urmărire penală doresc să participe.

Apărătorii inculpaților nu au avut o poziție procesuală activă și constructivă, sens în care aproape șase luni cât a durat urmărirea penală nu au formulat nicio cerere de a asista la vreun act de urmărire penală și de a propune probe suplimentare.

În egală măsură, procurorul a încunoștințat pe apărători despre efectuarea actelor de urmărire penală, conform dovezilor de la dosar.

Abia cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală apărătorii inculpaților au început să formuleze cereri de suplimentare a probatoriului, în condițiile în care cele 180 zile pentru efectuarea urmăririi penale se apropiau de sfârșit.

Dreptul la apărare nu trebuie privit în mod absolut numai ca obligație a procurorului de a prezenta materialul de urmărire penală administrat în cursul urmăririi penale.

El trebuie privit în strânsă corelație cu obligația inculpatului și apărătorului său ales de a contribui la aflarea adevărului prin administrarea de probe, prin memorii și cereri adresate organelor judiciare și mai ales prin exercitarea drepturilor conferite de lege cu bună-credință.

În condițiile în care inculpații au încercat zădărnicirea aflării adevărului, nu au contribuit alături de organele de anchetă la aflarea adevărului, nu au propus probe în apărare prin avocații lor aleși, au uzitat de drepturile lor procesuale cu rea-credință prin faptul că apărătorii lor aleși, deși au fost citați de organul de urmărire penală în vederea prezentării materialului de urmărire penală au închis telefoanele mobile sau au amânat să se prezinte invocând diverse alte cauze aflate pe rol, după cum rezultă din procesele verbale încheiate de procuror, în condițiile în care inculpații și apărătorii lor aleși au luat la cunoștință, în mod separat de materialul de urmărire penală, au semnat procesele-verbale de prezentare a materialului de urmărire penală încheiate de procuror, în condițiile specifice ale prezentei cauze (material probator extrem de vast - 33 de volume de urmărire penală și durata arestării preventive în cursul urmăririi penale, care urma să expire), Curtea apreciază că nu s-a încălcat dreptul la apărare al inculpaților, de către procuror, aceștia din culpa lor procesuală neexercitând o apărare efectivă și cu bună-credință.

B)Recursurile inculpaților, și se dovedesc nefondate, raportat la împrejurările comiterii faptelor, amploarea acestor fapte, prejudiciului cauzat, caracterului organizat, în grup infracțional al săvârșirii faptelor, urmărilor produse sau care s-ar fi putut produce în rândul populației prin consumarea de vin contrafăcut.

De altfel, dispozițiile instanței de fond vădesc o contradicție "in terminis".

Pe de o parte instanța de fond a apreciat, menținând starea de arest preventiv a inculpaților, că la dosarul de urmărire penală se află suficiente probe și pentru a justifica vinovăția inculpaților în săvârșirea faptelor imputate și a menținerii stării de arest preventiv.

Pe de altă parte, a apreciat că se impune restituirea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, semn că probele administrate în cursul urmăririi penale sunt insuficiente iar instanța de judecată nu le poate administra ea în mod nemijlocit.

Așa fiind și văzând și prev. art.385¹⁵pct.2 lit.c Cod procedură penală, Curtea va admite recursul formulat de Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL VRANCEA.

Va casa sentința penală nr.202/27.05.2008 a Tribunalului Vrancea și va trimite cauza la aceeași instanță de fond, TRIBUNALUL VRANCEA, în vederea continuării judecății.

Conform prev. art.385¹⁷Cod procedură penală, Curtea va menține starea de arest preventiv a inculpaților, -.

În baza prev. art.385¹⁵pct.1 lit.b Cod procedură penală, raportat la art.141 Cod procedură penală, Curtea va respinge ca nefondate recursurile formulate de inculpații, împotriva sentinței penale nr. 202/27.05.2008 a Tribunalului Vrancea și îi va obliga pe fiecare la plata de cheltuieli judiciare către stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de Parchetul DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL VRANCEA împotriva Sentinței penale nr.202 din 27 mai 2008 pronunțată de TRIBUNALUL VRANCEA în dosarul nr- privind pe inculpații (fiul lui și, născut la data de 07.10.1977 în F, județul V, CNP:-, domiciliat în F,-, județul V, în prezent Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F), (fiul lui și, născut la data de 28.03.1973 în T, județul G, CNP:-, domiciliat în T, str. -. - nr.34, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F), - (fiul lui și, născut la data de 16.04.1983 în T, județul G, CNP:-, domiciliat în,-, județul G, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță F), - (fiul lui și, născut la data de 14.12.1975 în F, județul V, CNP:-, domiciliat în F,-, județul V), (fiul lui și, născut la data de 14.04.1965 în F, județul V, CNP:-, domiciliat în satul, județul V), (fiul lui și, născut la data de 23.08.1949 în sat, comuna Vîrteșcoiu, județul V, CNP:-, domiciliat în F,-, județul V), (fiul lui și, născut la data de 29.01.1981 în T, județul G, CNP:-, domiciliat în T,-, - 4, scara 1, apart.10, județul G).

Casează sentința penală nr.202/27.05.2008 a Tribunalului Vrancea și trimite cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță, respectiv TRIBUNALUL VRANCEA.

Menține starea de arest a inculpaților, și.

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații, și împotriva aceleiași sentințe penale.

În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală obligă pe inculpatul la plata sumei de 100 lei și pe inculpații și la plata a câte 60 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în recurs.

Suma de 160 lei reprezentând onorariul avocaților din oficiu în recurs, pentru inculpații, G și va fi avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședință publică azi, 26 iunie 2008.

Pt. PREȘEDINTE, Pt. JUDECĂTOR, Pt. JUDECĂTOR,

- - - - - -

A în O A în O A în

Conf. art.312 alin.2 p Cod Penal Conf. art.312 alin.2 p Cod Penal Conf. art.312 alin.2

C.P.P.

Semnează Semnează Semnează

Președintele Curții de Apel Președintele Curții de Apel Președintele Curții de Apel

JUDECĂTOR JUDECĂTOR JUDECĂTOR

DR. - DR. - DR. -

Grefier,

- -

Red. /30.06.2008

Tehnored. -/ 2 ex./07.07.2008

Fond:

Președinte:Liviu Herghelegiu
Judecători:Liviu Herghelegiu, Petruș Dumitru, Mariana Cristache

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Vătămarea corporală din culpă (Art 184 cod penal). Decizia 376/2008. Curtea de Apel Galati