Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 395/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI
DECIZIE Nr. 395 R Dosar nr-
Ședința publică de la 15 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Constantin Epure
JUDECĂTOR 2: Simona Franguloiu
JUDECĂTOR 3: Manuela Filip
GREFIER - - -
Cu participarea reprezentantului Ministerului Public,
- procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Directia de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată si Terorism
- Biroul teritorial Covasna
e rol fiind soluționarea recursurilor declarate de inculpații, și împotriva încheierii de ședință din 10 iunie 2009 pronuntată de Tribunalul Covasna în dosarul nr -.
Dezbaterile în cauză au avut loc în conformitate cu dispozițiile art. 304 Cod procedură penală, în sensul că toate afirmațiile, întrebările și susținerile celor prezenți, inclusiv ale președintelui completului de judecată, au fost înregistrate prin mijloace tehnice audio - video.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul inculpat in stare de arest asistat de apărătorul ales, avocat, recurentul inculpat in stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat, recurentul inculpat in stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat si recurentul inculpat în stare de arest, asistat de apărătorul ales, avocat. Se constată lipsa recurentului inculpat pentru care se prezintă apărătorul ales, avocat.
Procedura îndeplinită.
Avocat aprecia ză că este lipsă de procedură cu inculpatul având în vedere că acesta din data de 9 iunie 2009 a fost internat la Spitalul Budapesta - Ungaria, deci cu o zi înainte de a se dispune arestarea sa. Depune dovada susținerilor sale, respectiv înscrisul medical emis de unitatea spitalicească și traducerea acestuia.
Reprezentantul Ministerului Public, față de chestiunea ridicată, apreciază că nu este realizată procedura de citare cu inculpatul.
Instanța pune în vedere apărătorului inculpatului să precizeze care este adresa la care se dorește a fi citat inculpatul, față de chestiunea pusă în discuție și dacă se dorește acest aspect.
Avocat menționează că adresa este indicată în traducerea înscrisului medical. De asemenea, arată că această dovada o face pentru a contrazice instanța de fond care reține că inculpatul s-ar fi sustras de la judecată, în condițiile în calitatea sa de apărător a relevat faptul că inculpatul este internat, fără să poată face dovada la acel moment.
Pentru toate acestea susține că este vorba de o nulitate absolută a mandatului, mai ales că instanța a reținut și art. 148 lit a Cod procedură penală, fără să se solicite acest lucru de parchet, dincolo de faptul că ședința s-a judecat în ședință publică.
Întrebat fiind, apărătorul ales al inculpatului declară că nu dorește acordarea unui termen de judecată și că nu are alte cereri de formulat.
Celelalte părți prezente, de asemenea, arată că nu au alte cereri de formulat.
Instanța apreciază procedura ca fiind îndeplinită, astfel încât, constatând cauza în stare de soluționare, potrivit art 385/13 Cod procedură penală, acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru inculpatul solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii tribunalului pentru următoarele considerente:
În cauză există o cauză de nulitate constând în aceea că judecarea cauzei s-a făcut în ședință publică. Și pentru că astfel au stat lucrurile o demonstrează și poziția procurorului care a făcut mențiunea că, fiind ședință publică, va da citire tuturor capetelor de acuzare pentru cei patru inculpați.
În raport de dispozițiile art 300 alin 2 Cod procedură penală, decizia instanței se ia în Camera de Consiliu, având la bază voința legiuitorului, coroborat cu faptul că instanța a dispus atât asupra arestării cât și asupra menținerii stării de arest.
Astfel, invocă, în principal, existenta unui motiv de nulitate absolută, în raport și de dispozițiile art 197 alin 2 Cod procedură penală potrivit cărora " este nulitate dispoziția referitoare la publicitatea ședinței de judecată", fiind de părere că textul de lege trebuie avut în vedere șiper a contrario.Susține art 197 alin 2, alin 1 teza finală Cpp, respectiv că interpetareaper a contrarioa sintagmei "publicitatea ședinței de judecată" trebuie făcuta și în sensul că acolo ca unde legea decide că judecata se face intr-un anume cadru, si anume in camera de consiliu.
În situația in care nu se apreciază ca fiind nulitate absolută, consideră că se poate reține nulitatea relativă a încheierii de ședință, iar pentru aceasta se poate cere să facă dovada existentei unui prejudiciu. A fost o omisiune gravă a judecătorului de a nu fi declarat că această cauză se judecă în ședința Camerei de Consiliu, așa încât referitor la această nulitate, față de împrejurarea că inculpatul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar judecata s-a făcut in ședință publică, i s-a creat acestui inculpat un prejudiciu.
Chiar dacă este arestat, inculpatul se bucură de această prezumție, de prevederile Convenției Europene si ale Constituției României.
Pe fondul chestiunii, instituția este menținerea arestării in temeiul art 300/1 alin 2 Cod procedură penală.
Instanța de fond a reținut vinovăția inculpaților, că faptele sunt de o gravitate deosebită și că prezintă un pericol pentru ordinea publică, or instanța trebuia să analizeze dacă subzistă temeiurile care au fost avute in vedere la luarea măsurii și dacă au intervenit temeiuri noi.
Această a doua teză nu poate fi reținută pentru că se prezentase materialul de urmărire penală și nu s-au mai administrat probe în cauză, rămânând de discutat dacă mai subzistă temeiurile arestării preventive, singurul motiv care ii îngăduia judecătorului sa mențină măsura arestării preventive.
Având in vedere natura infracțiunilor pentru care este trimis in judecata, poziția pe care a adoptată, solicită a se constata că nu mai subzistă temeiurile care au fost avute in vedere la luarea măsurii. Finalizarea dosarului s-a făcut urmare a faptului că inculpații au recunoscut ce s-a întâmplat. Pentru că ancheta ajunsese intr-un impas, politia a "inventat" un martor sub acoperire " " care a spus că a intrat in sistem, a sustras cele doua semnături, parole prin introducerea unui sistem parazit in sistemul electronic de la "" așa a intrat si a putut sa expedieze on-line prin sistemul multi-cash banii de la. Se mergea pe o pistă greșită, însă a venit și a spus că a găsit semnăturile electronice vechi de anul trecut neșterse din sistem, mai mult din întâmplare, si astfel a venit ideea de a săvârși această faptă.
că rațiunea arestării are un scop; arestarea nu se ia și menține pentru că faptele săvârșite sunt fapte grave si dovedite, ci dacă mai subzista temeiurile si dacă prezintă pericol pentru ordinea publică. Nu se pune problema recunoașterii sau nerecunoașterii, căci inculpații au recunoscut, iar pe baza acestei recunoașteri s-a întocmit dosarul, însă nu aceasta este de esența instituției.
a fost arestat că l-a ajutat pe sa transfere o suma de bani prin sistemul on - line de la intr-un cont personal adus de de la. S-a spus că a folosit un telefon cu terminația 588, în relația cu, cel care lucra la și un telefon cu terminația 038 in relatia cu care avea terminația 554, care s-a ocupat de scoaterea banilor. Pentru acest motiv a fost arestat, iar la momentul când a dat declarație, a recunoscut (chestiune ce s-a schimbat fata de momentul arestării) că l-a ajutat pe rugându-l pe să găsească o soluție ca sa transfere banii de la contul intr-un cont pe care sa il găsească. il găsește pe rata care ii da cardul, iar ii aduce datele lui, acesta din urmă recurgând in doua rânduri, la transferul banilor, o dată în 1 august 2008 și o dată " cu succes" in 8 august 2008. S-a reținut la arestare că l-a însoțit pe, atât pe 1 august, când nu a reușit operațiunea datorita faptului că a gasit semnăturile vechi si atunci nu a operat sistemul si nu a transmis banii cât și pe 8 august 2008, seara. recunoaște că a fost cu pe 8 august 2008, seara. spunea inițial de suma de -- - lei, apoi seara au vazut ca viramentul s-a făcut pe 950.000 lei.
a spus că nu era vorba de obținere a semnăturilor prin sistemul spus de martorul "". Era pe cale de a face expertiză, pentru că era imposibil ca prin introducerea acelui sistem " pirat" să se obțină semnăturile. a spus că nu e nevoie de efectuarea unei expertize, că nu astfel au procedat, ci au găsit o neglijentă a celor de la și Banca care ar fi lăsat in sistem semnăturile electronice ale celor doi directori, care erau necesare a fi introduse la fiecare ordin de plată, pentru că nu puteau pleca sumele decât daca venea directorul general cu discheta si directorul economic.
Dacă nu recunoștea acest lucru și acum dosarul era in faza de anchetă. Chiar dacă sunt indicii, sunt probe în cauză, acești inculpați se bucură în continuare de prezumția de nevinovăție, astfel că nu se impune menținerea in stare de arest preventiv, fiind depășit și termenul rezonabil. Dacă toată starea de fapt s-a stabilit într-un final pe depozițiile inculpaților, care au ajutat la aflarea adevărului, declarațiile inculpaților coroborându-se in mare parte, nu mai sunt dovezi, probe concrete că lăsarea in libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.
Față de natura infracțiunii, care nu este una săvârșită cu violentă, că nu a lucrat niciodată la, că a făcut o greșeala prin faptul că l-a ajutat pe care este prietenul lui din copilărie ( spune că după ce a scos o suma de bani, I-a predat-o lui ), dar pentru care va plăti la rămânerea definitivă, apreciază că lăsarea in libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, mai ales că nu mai subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.
Cercetarea se poate face cu inculpații în stare de libertate, mai ales că nu a lucrat niciodată in sistem, nu a operat niciodată în sistem, nu mai lucrează, iar ceilalți doi nu au lucrat, de asemenea, în sistem.
La acest moment, nu mai sunt probe care să ducă la concluzia că cercetarea judecătorească in libertate, ar fi un pericol pentru ordinea publică, întrucât acestea au fost administrate și nu mai este necesară menținerea in arest pentru a fi administrate noi probe.
Si cei doi directori si toți martorii de la a spus că era imposibil ca să intre in posesia semnăturilor electronice, pentru că acestea erau ținute sub cheie, iar cei doi directori care erau titularii lor au spus că niciodată nu le-au dat din mână. Martora "" prima dată a spus că știe că a intrat in posesia semnăturilor prin subtilizarea lor, or dacă " stie că" atunci trebuia și martorul să se afle în stare de arest.
Referitor la inculpatul, în raport de contribuția avută de acesta la săvârșirea infracțiunii, solicită admiterea recursului, respectiv să se observe că nu mai subzista temeiurile avute in vedere la luarea măsurii arestării preventive.
A solicitat la fond să se dispună, dacă se apreciază că totuși se impune luarea unei masuri, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Să se constate că instanța nu s-a pronunțat asupra acestei cereri, deși la final judecătorul fondului I-a întrebat dacă se vor prezenta la judecată.
Avocat pentru inculpatul susține că acesta are o poziție total diferita de ceilalți:
Inculpatul a fost arestat in februarie 2009, dată la care nu se cunoșteau multe despre implicarea lui in această ecuație infracțională, el fiind persoana care trebuia să predea cardul. El nu a avut cunoștința ca prin acest instrument bancar se va săvârși o infracțiune. Ulterior arestării s-au făcut cercetările corespunzătoare, rezultând in primul rând faptul că el nici un moment nu a avut nici o legătura cu ceilalți inculpați, chiar arătând că nu a existat decât un intermediar, poreclit "" la care a apelat pentru procurarea unui card, iar acesta din urmă l-a pus in legatura cu Rata care a pus la dispozitie cardul. Nu a existat nici un interes ca lui sa I se spună că se va săvârșii o infracțiune informatica cu cardul lor. Care ar fi fost interesul celorlalți să spună unuia din B, pentru ca ar fi însemnat ca rezultatul sa il împartă si cu acesta. Inculpatul nu a primit nimic. Rezulta din declarația lui ca o mare parte din sumă a luat-o el, iar restul a fost împărțita intre, si. Dacă rata ar fi participat si stiut despre ce este vorba,e logic că ar fi participat și la împărțirea rezultatelor.
S-a făcut si percheziție informatica, si una legata de convorbirile avute de inculpați. Chiar in rechizitoriu se spune că a fost singurul care a comunicat cu de la cartelele telefonice cumpărate in acest scop, iar a fost cel care comunicat de la cartela cumpărata tot in acest scop de.
In această ecuație nu este, pentru că el nu știa ce se întâmplă. I s-a spus că isi facă un card pentru că urmează să primească niște bani de la o mătușă și pe această idee, de bună credință a dat cardul.
Parchetul, după cercetare, totuși a insistat în prelungirea arestării preventive și a inculpatului care nu trebuie să stea in arest.
S-a făcut percheziție domiciliară la familia inculpatului,care este simplă si locuiește intr-un apartament cu două camere, unde s-au găsit niște cartele, telefoane. Inculpatul s-a bucurat că primește o sumă infimă pentru că ajuta pe cineva cu cardul.
Susținerea parchetului că cu intenție a dat acest card nu se sprijină pe nimic. C care ar fi trebuit in primul rând sa il inculpe sau sa confirme presupusa vinovăție trebuia sa fie, or el nu spune nimic.
Inculpatul nu a activat niciodată un sistem informatic, astfel încât care este pericolul sociale care l-ar prezenta inculpatul fată de valoarea ce se ocrotește - si cum se spune in încheiere că s-a creat o stare de insecuritate pentru siguranța operațiunilor bancare efectuate prin instrumente informatizate.
Așa fiind, soluția de menținere în stare de arest, în condițiile in care si vinovăția lui nu este dovedită și nu există probe că reprezintă un pericol pentru ordinea publică, pe lângă prezumția de nevinovăție, duc la concluzia că recursul inculpatului este admisibil, astfel că să se dispună punerea lui in libertate.
Dacă se apreciază că impune luarea unei alte măsuri, prev de art 136 Cod procedură penală, lasă la aprecierea instanței asupra căreia dintre măsurile preventive - de obligare de a nu părăsi tara sau de obligare de a nu părăsi localitatea - să se oprească instanța.
Avocat pentru solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii din 10 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Covasna pe considerentul că acele motive care au existat la data de 12 februarie 2009 in aceasta faza procesuala nu mai există; nu mai exista nici un pericol de influențare a vreunui martor sau de a zădărnici urmărire penală sau cercetare penală. Nu există pericol concret pentru ordinea publică. opiniei publice poate să fie o temă pentru mass - media si nu pentru instanța de judecată.
O altă problema în favoarea inculpatului este că de la 12 februarie si pana la 12 mai 2009 urmărirea penală aproape nu a putut avansa deloc, iar ca urmare a contribuției în exclusivitate a acestui inculpat aceasta s-a finalizat si chiar s-a întocmit rechizitoriul. Inculpatul a relatat procurorului cu lux de amănunte, pe elemente operaționale, cu multe detalii, cum a reușit sa facă acest transfer mulți cash de la pe cardul lui. Să se observe că de la 12 mai si până la 9 iunie 2009 - cand s-a înregistrat rechizitoriul la tribunal, relativ in timp scurt s-a finalizat urmărirea penală. Toate probele există, iar în opinia parchetului sunt utile si pertinente pentru întocmirea rechizitoriului și pentru trimiterea in judecată a inculpaților pentru tragerea la răspundere penală potrivit textului incriminator. Deci, în acest context, nu există pericol de distrugere a vreun mijloc de probă care ar fi concludent si pertinent pentru aflarea adevărului.
Această contribuția a inculpatului levente, in opinia sa, trebuie avută în vedere si apreciată ca atare în pronunțarea deciziei de admitere a recursului împotriva încheierii.
Deci acele motive prev de art 148 Cpp ce au determinat arestarea preventivă și care existau la acel moment, astăzi nu mai subzistă, nu există, practic. Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului nu poate să influențeze cu nimic cercetarea judecătorească pentru ca aceasta să se desfășoare in condiții optime.
Mai mult, așa cum au arătat și la prima instanța inculpații când au fost întrebați dacă odată puși in libertate se vor prezenta la fiecare termen, toti au răspuns că da, deci nu există pericolul sustragerii de la judecată.
Așa fiind, recursul sub aspectele arătate este admisibil, solicitând revocarea măsurii si punerea in libertate a inculpaților.
In subsidiar, potrivit art 136 Cod procedura penala solicită a se dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu una din cele două măsuri - de a nu părăsi țara sau de a nu părăsi localitatea, urmând ca inculpatul să se prezinte la fiecare termen, ori de câte ori va fi chemat.
Avocat pentru inculpatul solicită admiterea recursului declarat împotriva încheierii di 10 iunie 2009 a Tribunalului Covasna și a se constata că în cauză nu mai subzistă măsurile ce au stat la baza arestării preventive față de acest inculpat și, de asemenea, că pe parcursul urmăririi penale si până azi nu au intervenit temeiuri noi.
Deși la instanța de fond a adus mai multe argumente în motivarea acestei susțineri, Tribunalul Covasna nu s-a oprit pentru că în motivarea încheierii nu se face nici un fel de referire la acestea, nu se dă un răspuns concret, ceea il determină să revină asupra acestor motive, în schimb motivarea hotărârii se bazată pe o anumita practica ce a convins instanța și care, in opinia apărării, pornește de la o interpretare greșita a textelor de lege incidente in cauză și anume că gravitatea unei anumite fapte, sub aspectul încadrării juridice, si existenta unor indicii temeinice ca faptele sunt săvârșite de inculpați, pot să determine in acest stadiu menținerea arestării preventive.
Practica nu este izvor de drept, astfel că, in mod corect, instanțele nu trebuie să pornească de la aceste doua criterii că infracțiunile in sine sunt grave și de la împrejurarea că există indicii temeinice ca faptele au fost săvârșite de inculpați.
Cum să nu existe indicii temeinice, cât timp si-a recunoscut in întregime faptele, sens in care a dat declarații mple in fata organelor de ancheta, cum să nu fie grave, având in vedere încadrarea lor juridică, dar, a merge pe linia acestei practici, înseamnă a încalcă principiul de nevinovăție și, pe de altă parte, a exacerba ca importanta in luarea unei masuri preventive, gravitatea teoretică a faptei.
In acest context, se încurcă două instituții de drept - măsura preventiva și scopul ei care este substituit de pedeapsa și scopul acesteia, or măsura preventivă are ca scop buna desfășurare a procesului penal si împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la cercetarea judecătoreasca, urmărirea penala sau executarea pedepsei, iar pedeapsa in sine constituie un mijloc de constrângere si, în același timp un mijloc de prevenție pentru a nu se mai săvârși noi infracțiuni. Aceste chestiuni au o existenta de sine stătătoare si, în mod evident, când printr-o hotărâre definitivă inculpatul va fi găsit vinovat, isi va ispăși pedeapsa, dar, din punct de vedere al apărării, este nedrept ca din februarie, de la arestare si pana in prezent,sa fie încarcerat si sa isi execute pedeapsa, în contextul in care lucrurile s-au schimbat pe parcurs.
In momentul arestării, inculpatul a tăcut ca și ceilalți. Existau o serie de indicii, dar nu se stia ce se va întâmpla. Inculpatul a fost primul care a înțeles să rupă tăcerea si a dat o serie de informații complexe in cauză, privitoare nu numai la el si, astfel că în rechizitoriu se retine că față de sunt aplicabile dispozițiile art 9 alin 2 din Lg 39/2003 ca urmare a faptului că pe parcursul urmăririi penale a denunțat si a facilitat inculparea si tragerea la răspundere penala a unui coinculpat, astfel că fată de acest inculpat limitele de pedeapsa urmează să fie injumatătite.
Dacă se merge pe ideea practicii la care a făcut referire și pe care a considerat-o greșită, dacă ar fi pusa in aplicare, se poate constata că limitele de pedeapsa fiind înjumatatită si pericolul social ar fi injumătățit, aceasta fiind o primă chestiune invocată la fond și la care instanța nu a răspuns.
In al doilea rând, pe parcursul urmăririi penale, când se solicitau prelungirile succesive ale aretării, unul din motivele principale erau că nu s-au finalizat cercetările; cum sunt finalizate, nu mai există nici un fel de pericol nici măcar potențial care să zădărnicească mersul acestor cercetări.
A mai invederat un aspect, respectiv că dacă se va considera că arestarea preventiva nu isi mai are acum rostul, fiind o măsură extremă, a solicitat să se dispună, conform art 136 Cod procedură penală, respectiv că se dispună înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara. Se face o vagă referire în cuprinsul incheierii, dar in dispozitiv nu se mentionează asupra acestei cereri, dacă se respinge cererea.
Consideră că judecata dreaptă se poate face si cu inculpatul în stare de libertate, că nu va impieta cu nimic asupra mersului procesului penal in continuare, ba dimpotrivă se va lua o măsură corectă, aceea de a asigura posibilitatea inculpatului de a se apăra din pozitia de libertate.
Avocat pentru inculpatul a invocat art 177 alin 5 Cod procedură penală când a susținut că nu este îndeplinită procedura, că este un text imperativ, dar acest text isi are aplicabilitatea și in fata primei instanțe când a învederat că inculpatul se află internat și că procedura trebuie îndeplinită si la locul unde inculpatul este spitalizat. Dacă se apreciază procedura ca fiind îndeplinită, invoca nulitatea absolută a hotărârii generat de faptul că s-a pășit la judecarea cauzei in pofida existentei art 197 alin 2 Cod procedura penala, in condițiile in care inculpatul nu a fost citat in condițiile legii. A făcut dovada că in 10 iunie 2009 când s-a judecat, inculpatul era internat intr-un spital din Budapesta, respectiv din 9 iunie 2009 a ajuns la acel spital si a fost internat.
Arată că analizează lucrurile, sub aspectul nulității, fată de ziua când s-a pronunțat instanța, respectiv 10 iunie 2009. Altfel, la această dată ca apărător a invocat acest lucru, dar nu i s-a permis sa mai poarte discuții si s-a reținut, fără ca parchetul sa fi cerut acest lucru, că inculpatul se sustrage de la judecată, astfel a reținut ca temei al arestării si art 148 lit și lit a Cod procedură penală.
Hotărârea nu iși poate produce efectele, iar nulitatea nu poate fi acoperită sub nici o formă. Ignorându-se acest aspect hotărârea poartă pecetea nulității, astfel că mandatul urmează să fie anulat.
Instanța avea obligația conform art 177 alin 5 Cpp sa procedeze la citarea de la locul unde era spitalizat, or încălcându-se un text imperativ, hotărârea este nulă. S-a mers pe ideaa că dacă nu este in fața instanței, atunci se sustrage de la judecată.
Învederează instanței că a mai anulat un mandat de aretare emis pe numele lui în dosarul nr 625/2009 și în unul din volumele din rechizitoriu este depusa numai din parte hotărârea Curții de Apel B(lipsesc doua pagini) in care aceasta instanța, procedând la arestarea lui, fara sa il audieze, in condițiile in are nu s-a facut dovada ca se sustrage, astfel că s-a încălcat art 149 /1 Cpp.
Temeiul arestării a fost in acel dosar 148 lit a si f Cpp, iar instanța s-a grăbit să motiveze in sală, reținând că nu se încadrează la lit a Cpp pentru că nu s-a sustras, el ca avocat mergând cu inculpatul la procuror, astfel că judecătorul de la fond nu a mai reținut art 148 lit a Cpp. S-a făcut recurs de procuror si s-a respins de C că nu sunt dovezi că s-a sustras, mai ales că a fost si pe hol și la procuror, pentru ca, apoi, Curtea să retina recursul formulat de inculpat pentru că s-a emis mandat de arestare pe 148 lit f Cpp și că este nulă hotărârea pentru că nu s-a făcut dovada că s-a sustras, iar arestarea s-a dispus fără ascultarea inculpatului. Curtea a procedat corect, nemaicercetând incidenta art 148 lit f Cpp. Singurul lucru cercetat a fost dacă prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Probațiune a demonstrat că nu s-a sustras de la urmărirea penală, iar curtea a reținut că s-a mandat unei persoane, fără să fie audiat conform dispozițiilor legale.
Când s-a cerut arestarea lui, nu erau făcute declarațiile de final ale lui si, Intre timp, s-a făcut propunerea de arestare pe o declaratie a lui care a spus ca a fost si cu el când s-au scos banii. Ulterior, au venit si, acesta din urmă spunând că nu a fost cu la scoaterea banilor, ci numai el cu. Din nou, după anularea mandatului, s-a dus la procuror unde este audiat pe larg.
Dacă lucrurile stăteau astfel, de ce nu s-a luat măsura arestării, atunci, înainte de prezentarea materialului, nejustificându-se reținerea instanței de fond a dispozițiilor art 148 lit a Cpp că s-a sustras de la arestare, pe lângă dispozitia cerută de procuror prevăzută de art 148 lit f Cpp.
Dincolo de faptul că există nulitate de ordine publică pentru că nu a fost citat inculpatul potrivit legii, cu toate că a invocat in cursul efectuării actului, în ziua judecății, aducând la cunoștința completului acest lucru. Este absurd să se prezume sustragerea, când a făcut dovada că este internat in spital.
Dacă inculpatul era citat legal, dacă se respecta procedura, dispozițiile art 148 lit f Cpp nu pot fi reținute, nu sunt probe pentru a demonstra că inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică pentru că a participat la fapte grave. Arestarea nu se ia pentru că în viitor ar putea fi condamnat, ci dacă sunt probe că el prezintă pericol concret. Nu s-a demonstrat că ar fi influenta in vreun fel actul de justiție, că ar fi încercat să distrugă probe, să influenteze probe.
Din declarația lui rezultă că a fost cu, apoi din cea a lui rezultă că nu a participat cu. Când a fost arestat I s-a spus că a folosit telefonul cu terminația 038 și ai vorbit cu cu terminația 554, aceasta fiind dovada că a participat la săvârșirea faptelor.
Când este ascultat pe larg, spune că a folosit mai multe telefoane, printre care si 038 cu care a vorbit, intr-adevăr, cu. Parchetul spune că nu a mai vorbit de pe telefonul cu 038, ci a vorbit, aceasta fiind singura probă.
Procurorul trecând peste declarația lui și, ia de bună doar declarația lui, astfel că trebuie lăsat cercetării judecătorești să meargă pe firul problemei, să stabilească ce s-a întâmplat.
Dacă este demonstrat că a săvârșit fapta, nu trebuie ca acesta să stea în arest, în condițiile în care pe perioada cercetării nu a existat nici un indiciu, iar declarația martorului sub acoperire "", care a arătat că in luna mai I-ar fi spus că este posibil să il aresteze, nu poate constitui o probă.
S-a spus că pentru echitate de tratament, pentru că o parte din inculpați rămân in arest, atunci si trebuie arestat, or să se aibă in vedere că pe tot parcursul anchetei nu s-a reținut că acesta a încercat să genereze vreo distorsiune a probelor; el nu a lucrat niciodată in sistem.
De la ultima propunere când Curtea de Apel a anulat mandatul de arestare, au intervenit declarații limpezi si clare care pun sub semnul întrebării acuzația procurorului ( a intervenit declarația lui, precum si declarația lui, martorul care spune că nu l-am prezentat la lui sau invers si că nu l-a dus pe 11 august 2009 pe la B să ia restul de bani de la ).
Solicită a se constata că există o declarație a lui în care spune că a fost alături de el și când a scos banii de la bancomat, declarație care nu se coroborează cu nici una din celelalte declarații. spune că " pe mine m-a întâlnit cu ". vine in fața procurorului si declară că nu l-a întâlnit pe cu, nu l-am dus pe la B in 11 august pentru a lua restul de bani de la.
Sub acest aspect, al art 143 Cpp, al luării măsurii arestării preventive, există un puternic dubiu care profită inculpatului, dar si dacă s-ar accepta că exista indicii temeinice, mai trebuie să se facă dovada că prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Față de natura infracțiunii, că inculpatul nu a lucrat in sistem niciodată, că nu a fost implicat in a distorsiona ancheta, că s-a încheiat urmărirea penală, solicită, în subsidiar, a se constata că nu sunt dovezi, probe certe că prezintă pericol pentru ordinea publică.
Pentru toate acestea, solicită admiterea recursului declarat de inculpatul în principal pentru chestiunea de ordine publică invocată și, in subsidiar, pentru motivul de mai sus.
Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați, referitor la cele două chestiuni - pe de o parte relativ la menținerea stării arestării preventive și, pe de altă parte, la propunerea de arestare preventivă față de inculpatul.
-a-vis de modalitatea in care s-a derulat cercetarea judecătorească la instanța de fond, față de dispozițiile art 160 Cod procedură penală, chestiunile privitoare la menținerea arestării preventive se discută in Camera de consiliu. In ce privește luarea luarea măsurii arestării preventive in cadrul cercetării judecătorești, conform art 160 lit a Cpp, cercetarea judecătorească se desfășoară in Camera de consiliu. Lecturând încheierea recurată se poate constata că astfel s-a menționat - Ședința Camerei de Consiliu din 10 iunie 2009, prin urmare au fost respectate dispozițiile legale.
Dacă totuși se acceptă susținerile avocatului că judecata s-a făcut in sedință publică, cel mult instanța s-ar putea orienta in ce privește sancțiunea nulității relative. Art 197 alin 2 Cpp arată situația in care intervine aceasta sancțiune, cea mai gravă, a nulității absolute; se menționează situația in care se încalcă, se nesocotesc dispozițiile relative la publicitatea ședinței de judecată. Adică, dacă legiuitorul cerea ca ședința să fie publică, și acest lucru nu se petrecea, intervenea, de drept, sancțiunea nulității absolute.
Apreciază că s-ar putea vorbi, cel mult, sancțiunea nulității relative, respectiv dacă se dovedește că s-a adus o vătămare care nu poate fi înlăturata decât prin inlaturarea acelui act, iar anularea actului este necesară pentru aflarea adevărului si pentru justa solutionare a cauzei.
Nu s-a arătat de inculpați prin apărător o vătămare a intereselor legale ale acestora care să atragă, pe cale de consecința, sancțiuni, nulitatea încheierii recurate.
Din practică, a constatat că instanțele au decis unitar, nu este vorba de nicio împrejurare care să atragă anularea actului de procedură, astfel că solicită respingerea exepției nulității absolute invocată de apărare, considerând că s-au respectat întrutotul modalitatea de derulare a cercetării judecătorești.
Referitor la, si care au fost trimiși in judecata in stare de arest preventiv, ca si la fond, a pledat pentru menținerea arestării preventive față de aceștia si in cea de a doua a procesului penal, in faza cercetării judecătorești. Această măsura preventiva a fost dispusa in 13 februarie 2009 pentru toți inculpații si, ulterior, s-a prelungit de Tribunalul Covasna si menținută ca atare de Curtea de APEL BRAȘOV.
Invocă incidența art. 143 Cpp în sensul că acum, la finalizarea anchetei si întocmirea rechizitoriului, parchetul a reusit să strângă suficiente elemente care se convertesc în tot atâtea presupuneri rezonabile că inculpații au săvârșit infracțiunile deduse judecății.
Supune atenției dispozițiile art 148lit f Cpp cu privire la care consideră că și la acest moment, când este declanșată cercetarea judecătorească, iși găsesc incidența in speță, relativ la regimul sancționator al acestor infracțiuni., însă, că este îndeplinită și cea de a doua condiție subiectivă, s-au adunat elemente care se constituie in tot atâtea probe certe că lăsarea in libertate a inculpaților prezinta pericol pentru ordinea publică.
Solicită să se aibă in vedere modalitatea concretă de săvârșire a infracțiunilor deduse judecații, maniera organizată in care inculpații au inteles să acționeze, fiecare având misiuni bine conturate in scopul comiterii acelor infracțiuni, ce denotă o periculozitate deosebită a cestora. Să se aibă in vedere prejudiciul consistent cauzat părtii vătămate constituite parte civila de - RON, precum si sentimentul de insecuritate creat in rândul opiniei publice prin săvârșirea acestor infracțiuni in contextul proliferării accentuate a criminalității accentuate si in România.
Pentru o buna desfășurare in bune condiții si a judecații se impune, prin prisma dispoz art 136 cpp, menținerea inculpaților in stare de încarcerare, mai ales ca in acest moment, după 4 luni de la arestare, ne circumscriem acelei durate rezonabile a măsurii preventive cum ne impune jurisprudenta CEDO.
Subzistând toate aceste elemente, instanța de fond a ținut cont de ele, le-a admis in consecința, astfel că încheierea recurata este legala si temeinica, este la adăpost de orice critică. Solicită respingerea recursurilor si menținerea încheierii primei instanțe.
Referitor la inculpatul, o prima chestiune ce se invoca este vis--vis de maniera in care s-a realizat procedura de citare cu acest inculpat. Într-adevăr, apărătorul inculpatului a susținut in instanță că inculpatul ar fi internat, insa nu a produs nici o dovadă in acest sens si, pe cale de consecința, judecătorul fondului corect a procedat la judecată.
Rolul citării este ca orice aparte să știe de proces, iar inculpatul stia. A fost citat la domiciliul său, dovada de citare fiind restituită la dosar și purtând semnătura mamei sau tatălui. Mai mult decât atât, cu o zi înainte de termenul de judecată, inculpatul a solicitat, firesc, să I se remită o copie de pe rechizitoriu. Președintele, primind cererea, s-a gândit sa I se remită o noua citație inculpatului, ceea ce s-a si întâmplat, I s-a mai remis o citație inculpatului, deci este cert si fără dubiu, că inculpatul avea cunoștință de termenul sorocit la 10 iunie 2009, când urma să se judeca luarea măsurii fată de el. Astfel, dacă procedura era corect îndeplinită, judecătorul, firesc, a participat la judecarea cauzei.
să fi fost citat inculpatul, când apărătorul a arătat că este internat dar nu a precizat unde si nu a venit cu nici un înscris., într-adevăr se depune un inscris înaintat prin fax din Ungaria, fără a se putea descifra care este emitentul.
Supune atenției conținutul antetului unde sunt trei mențiuni " internare medicala, propunere și adeverința" și unde este subliniat doar cuvântul "adeverința". Mai mult decât atât, mai jos se arată că "susdenumitul",( bănuind că este vorba de pentru că nu se arată CNP, domiciliu, ci doar CI, serie si număr și a verificat in rechizitoriu si a constatat că e aceeași, astfel că a presupus că este vorba de aceeași persoană) a beneficiat de tratament medical. Din această sintagmă înțelege doar că a beneficiat de tratament medical. Nicăieri nu se menționează că, atunci, in 09.06.2009, este internat in spital.
Consideră că procedura era îndeplinită si in 09.06.2009 și astăzi in fața curții, pentru că, din inscrisul de la dosar, nu rezulta această împrejurare, că inculpatul ar fi arestat.
Cu privire la fondul situației, este adevărat că la momentul finalizării urmăririi penale, pe criterii de echitate, dată fiind și contribuția lui adusa la grupul organizat, a socotit că se impune si pentru el arestarea. Câtă vreme propunea, pentru cei patru aflati in stare de arest, prelungirea stării de arest, era firesc să se propună si pentru același lucru.
Cu privire la acest inculpat arată că s-a mai adresat instanței de judecată în cursul urmăririi penale. Atunci a cerut arestarea preventivă, invocând dispozițiile art 148 lit a si f Cod procedură penală, judecătorul de la fond admițând si reținând 148 lit f Cpp. S-a declarat recurs în cauză, iar Curtea de APEL BRAȘOVa admis recursul inculpatului, considerându-se că nu s-a respectat dreptul la apărare.
Dacă se retine art 148 lit f Cod procedură penală, este firesc că trebuie audiat inculpatul, ceea ce nu se întâmplase.
Trecând pentru acest moment, după întocmirea rechizitoriului, a propus instanței luarea măsurii arestării preventive si fată de inculpatul, solicitare admisă de instanta de fond; s-a considerat că situația descrisă se circumscrie scopurilor măsurilor preventive astfel cum sunt instituite de art 136 Cod procedură penală. Parchetul a invocat acele elemente din cele 15 dosare de urmărire penala care relevantă, care arată instanței, că s-au relevat suficiente presupuneri rezonabile si indicii temeinice, atât în sensul stipulat la art 143 Cpp dar și in consens cu jurisprudența CEDO, potrivit cu care inculpatul ar fi săvarsit cele doua infracțiuni descrise in actul de sesizare al instantei.
In ce privește art 148 lit f Cpp, aprecierile pe care le-a făcut cu privire la cei patru inculpați, subzista si la inculpatul, considerând că și in ce il privește pe acesta s-au relevat in actul de urmărire penala elemente certe că lăsarea in libertate a acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică.
S-a mai invocat astăzi că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra celeilalte solicitări exprimată de inculpați prin avocați, cu privire de luarea măsurii preventive de a nu parasi tara. si in fata curtii că cea mai justificată este luarea celei mai severe măsuri, de arestare preventivă.
Nu poate fi criticata soluția instanței din această perspectivă, pentru că atâta timp cât s-a dispus menținerea arestării pentru cei patru inculpați si s-a admis propunerea de arestare preventivă fată de inculpatul, este evident că nu s-a admis cererea inculpaților de înlocuire a măsurii arestării preventive, însă există in considerent o exprimare "pe cale de consecința, instanța apreciază ca, in cauza, luarea fata de inculpati doar a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara nu este suficienta si se impune mentinerea, respectiv luarea celei mai severe, aceea a arestării preventive". Este o pronunțare implicită, ce nu este făsita in dispozitiv, însă este fundamentat argumentata in considerente.
Solicită a nu se primi argumentația inculpaților, prin apărători, să se mențină încheierea tribunalului și, pe cale de consecință, să se respingă recursurile inculpaților.
Avocat, acordându-i-se cuvântul in replică, solicită a se constata că a susținut că nulitatea relativă rezidă in aceea că, chiar daca inculpatul este arestat, legiuitorul il protejează pe acesta de a nu fi in văzul public, de a nu se face procedura in sedintă publică, astfel că I-a fost lezat dreptul la imagine ca cetățean care are demnitate si care se bucură de drepturile garantate prin Constituție.
Referitor la procedura de citare, a făcut dovada că inculpatul este internat la Clinica maxilo facială din Ungaria. Personal, a spus instanței in 10 iunie 2009 că inculpatul este internat si că va face dovada, să se acorde termen. In 9 iunie 2009 el l-a trimis pe inculpat să ceară copie de pe rechizitoriu. Nu avea inculpatul nimic de ascuns, astfel că s-a dus in instantă să ceară copie de pe rechizitoriu, altfel putea să ceară acest lucru tatălui lui. A făcut dovada cu înscrisul de la dosar că inculpatul in 10 iunie 2009 era internat. Învederează instanței că în Ungaria se dă copie după fisa de externare la plecare.
Recurentul inculpat declară că regretă săvârșirea faptei si că iși însușește concluziile apărătorului său; solicită judecarea sa in stare de libertate.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, își însușește concluziile apărătorului său, solicitând judecarea sa in stare de libertate, declarând că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, isi însușește concluziile apărătorului său, solicitând judecarea sa in stare de libertate, având in vedere că nu prezintă pericol pentru ordinea publică.
Recurentul inculpat, având ultimul cuvânt, solicită judecarea sa in libertate, arătând că iși însușește concluziile apărătorului său.
CURTEA
Președinte:Constantin EpureJudecători:Constantin Epure, Simona Franguloiu, Manuela Filip
