Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 40/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ Nr. 40/
Ședința publică de la 22 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marius Damian Mitea
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
Judecător - - -
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 18 ianuarie 2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere măsură de arestare preventivă.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat - în stare de arest și asistat de avocat ales, avocat ales și avocat ales, în baza împuternicirilor avocațiale de la dosarul cauzei, emise de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 176-181 cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art. 301 cod procedură penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 302 cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod procedură penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prevăzută de art. 38513cod procedură penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat -, arată că, la instanța de fond nu mai este de audiat decât denunțătorul, care nu se prezintă. Solicită a se avea în vedere criteriile de natură obiectivă, care trebuie raportate la persoana și fapta comisă, din perspectiva amplorii. Apreciază că, între infracțiunile de corupție, nu există nici o diferență și nu se poate face deosebire față de nivelul funcției de la care a fost săvârșită fapta. Solicită însă, admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și, înlocuirea măsurii arestării preventive, conform art. 136 alin. ultim cod pr. penală, cu obligarea inculpatului de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat -, face referiri la practica Curții Europene și arată că, că nu poate constitui un motiv de menținere a stării de arest, faptul că, inculpatul a săvârșit acte materiale care intră în conținutul infracțiunii. In cauză, pe fond, mai sunt de audiat încă două persoane, din care una este denunțătorul. Instanța de fond, motivează că a menținut această măsură pentru a nu denatura mijloacele de probă, insă nu există nici un indiciu în acest sens. Apreciază că nu se impune menținerea stării de arest și solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat -, apreciază că, legiuitorul a cuantificat pedepsele pentru fiecare infracțiune în parte însă, instanța trebuie să se raporteze și la persoana inculpatului, avându-se in vedere astfel, dispozițiile art. 1 alin. 2 din codul d e procedură penală. Menținerea inculpatului în stare de arest, contribuie la desființarea fizică a acestui om. Face trimitere la dispozițiile art. 136 alin. 1 și 8 cod pr. penală și arată că, nu există elemente care să conducă la concluzia că inculpatul se va sustrage de la executarea pedepsei. Inculpatul se va prezenta ori de câte ori va fi chemat.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului, solicitând respingerea cererii de înlocuire. Apărarea nu precizează care sunt elementele prin care să se concluzioneze că, temeiurile s-au schimbat sau au dispărut. Solicită a se observa modalitatea concretă în care inculpatul a acționat, ceea ce conferă faptei o gravitate deosebită. Solicită a se aprecia că funcția deținută este cea de care s-a folosit pentru a comite infracțiunea într-o formă agravată, funcția sa implica atribuțiuni de control.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat -, în replică arată că nu există infracțiune, pentru că de la nivelul acestei funcții, dai dispoziții subordonatului, sau iei mită?
Recurentul inculpat - în ultimul cuvânt arată că, a suferit mult, nu a săvârșit fapta comisă, solicită judecarea în stare de libertate, nu este vinovat și nu s-a predat la 2500 lei.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față:
Prin încheierea de ședință din data de 18.01.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- s-a dispus în baza art. 3002Cod procedură penală menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului (fiul lui și, născut la 23 10 1962).
A fost respinsă cererea inculpatului privind înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea în care locuiește.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că actele dosarului de urmărire penală, precum și mijloacele de probă administrate în cursul judecății, conțin probe și indicii temeinice din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul - a realizat acte materiale ce pot întruni elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 6 și 7 din Legea nr. 78/2000 în referire la art. 257 Cod penal, pentru care a fost trimis în judecată.
Se mențin astfel temeiurile prevăzute de art. 143 Cod procedură penală, avute în vedere la luarea și menținerea măsurii arestării preventive.
Este întrunită și condiția ca pentru infracțiunile cercetate legea să prevadă închisoarea mai mare de 4 ani.
Tribunalul a apreciat că în actualul stadiu procesual se impune menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului, pentru a se asigura desfășurarea cu celeritate a judecății, pentru a se preîntâmpina denaturarea unor mijloace de probă constând în relatările persoanelor ce vor fi audiate, și pentru verificarea apărărilor inculpatului indicate în declarațiile acestuia prin mijloace de probă care să întrunească condițiile de veridicitate inerente aflării adevărului în cauză.
De asemenea, s-a apreciat că se menține în continuare cazul prevăzut de art. 148 lit. f) Cod procedură penală, în raport de gravitatea pericolului pentru ordinea publică resimțit de cetățeni, în condițiile în care ar constata că persoane trimise în judecată pentru infracțiuni apreciate ca afectând grav relațiile de serviciu ale autorităților publice, și implicit încrederea în aceste autorități, sunt lăsate în libertate, ceea ce ar crea percepția că organele judiciare nu aplică măsuri eficiente care să conducă la descurajarea acestui fenomen infracțional.
Cu privire la cererea inculpatului - de a se înlocui măsura arestării preventive cu măsura obligării acestuia de a nu părăsi localitatea în care locuiește, față de considerentele anterioare tribunalul a apreciat, ca în precedent, că în prezent această măsură nu este aptă de a asigura buna desfășurare a judecății, respectiv de a preîntâmpina zădărnicirea aflării adevărului, a parcurgerii cu celeritate a etapelor procesuale.
Potrivit art. 139 alin 1 Cod procedură penală, măsura preventivă se înlocuiește cu altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.
Având în vedere că, potrivit considerentelor anterioare, temeiurile care au impus luarea măsurii arestării preventive a inculpatului nu s-au schimbat, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată în acest sens.
Împotriva încheierii de ședință din data de 18.01.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- a declarat recurs inculpatul -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu motivarea că nu se mai impune menținerea măsurii arestării preventive, în raport de stadiul procesual, cercetarea judecătorească fiind avansată, persoana inculpatului, durata arestării preventive; s-a solicitat înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Examinând legalitatea și temeinicia încheierii recurate, prin prisma criticilor formulate de recurent și din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 3. Pr. Pen. în limitele prev. de art. 385 ind. 7 alin. 1. Pr. Pen. curtea constată că recursul formulat de recurentul - inculpat - este nefondat.
Luarea măsurii arestării preventive a inculpatului - a fost fundamentată pe îndeplinirea condițiilor prev. de art. 143 alin. 1. Pr. Pen. și incidența cazului prev. de art. 148 alin. 1lit f Pr. Pen.
Menținerea măsurii arestării, în condițiile art. 300 ind. 2. Pr. Pen. raportat la art. 160 ind. b alin. 3. Pr. Pen. implică subzistența temeiurilor inițiale care au impus privarea de libertate sau apariția unor temeiuri noi care justifică privarea de libertate.
Prima instanță a apreciat în mod corect că temeiurile care au impus privarea de libertate sunt în continuare aplicabile și impun privarea de libertate a inculpatului, atât din punct de vedere al condițiilor impuse de art. 143 alin. 1. Pr. pen. cât și urmare a incidenței cazului prev. de art. 148 alin. 1 lit. f Pr. Pen.
Mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală oferă date suficiente pentru a aprecia că există motive verosimile în a bănui că inculpatul a săvârșit fapta dedusă judecății, constând în aceea că în luna octombrie 2009, în calitate de director coordonator adjunct în domeniul securității și sănătății în muncă în cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă C, a pretins și primit de la numitul suma de 2.500 lei, promițând că va interveni pentru a influența inspectorii de muncă cărora urma să le fie repartizată spre soluționarea o sesizare formulată de numitul, fost angajat al Internațional C, reprezentată de, în vederea obținerii unei soluții favorabile. temeinice privind comiterea faptei penale rezultă din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante, procesele verbale conținând convorbirile dintre inculpat și denunțător, declarațiile martorilor și, mijloace de probă administrate în faza de urmărire penale, dar care au fost consolidate și prin mijloacele de probă administrate în cursul cercetării judecătorești.
Infracțiunea prev. de art. 6 ș7 alin. 3 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 257. Pen. este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. Pericolul concret pentru ordinea publică este conturat de modalitatea de comitere a faptei și calitatea presupusului autor, dar și de contextul socio-economic în care ar fi comisă fapta.
Se reține că inculpatul a acționat în calitatea sa de director coordonator adjunct al Inspectoratului Teritorial d e Muncă C, profitând de această funcție deținută în cadrul unei instituții publice context în care fapta este de natură să creeze serioase îndoieli în moralitatea și integritatea funcționarilor din cadrul Inspectoratului Teritorial d e Muncă C, instituție care intră în contact cu un număr important de persoane fizice și juridice. Acest gen de fapte, în condițiile în care oricum asupra instituțiilor statului planează numeroase suspiciuni privind corectitudinea și onestitatea celor care își desfășoară activitatea în cadrul acestora, pot avea consecințe negative asupra percepției generale a publicului față de felul în care sunt îndeplinite atribuțiile specifice fiecărei instituții publice, dar și a evoluției în ansamblu a societății, a imaginii publice în plan intern și extern a funcționalității instituțiilor statului.
Este de notorietate că activitatea de combatere a corupției este una de interes național și trebuie asigurată inclusiv prin mijloacele oferite de dreptul procesual penal, organele judiciare având îndatorirea de a reacționa ferm în cazul suspiciunii de comitere a unor astfel de fapte, în vederea protejării interesului public, care ar prioritate față de interesul personal al inculpatului și dreptul său la libertate individuală.
Drept urmare, Curtea constată că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării nu au încetat și, având în vedere gravitatea infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, modalitatea de comitere, scopul urmărit de către inculpatul -, necesitatea combaterii eficiente a corupției, se impune în continuare privarea sa de libertate.
Este neîntemeiată critica privind durata nerezonabilă a arestării preventive, în condițiile în care aceasta datează din 14.10.2009, perioadă în care organele judiciare au desfășurat cu celeritate activitățile procesuale, fiind finalizată urmărirea penală, a fost sesizată instanța de judecată și s-a derulat o bună parte din cercetarea judecătorească, așa încât durata arestării preventive este justificată și nu are nici din punct de vedere strict temporal o durată crescută.
În concluzie, singura măsură preventivă adecvată și menită să asigure buna desfășurare a procesului penal, în condițiile în care urmează a fi audiat în continuare denunțătorul, este măsura arestării preventive, nefiind oportună înlocuirea acesteia cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru aceste considerente, în baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Pr. Pen. curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - inculpat - împotriva încheierii de ședință din data de 18.01.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2. Pr. Pen. obligă recurentul - inculpat - la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b Pr. Pen.
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - inculpat împotriva încheierii de ședință din data de 18.01.2010 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.
În baza art. 192 alin. 2. Pr. Pen. obligă recurentul - inculpat - la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 22.01.2010
.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
- -
GREFIER,
Jud. fond: TV
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref.
2 ex./27.01.2010
Președinte:Marius Damian MiteaJudecători:Marius Damian Mitea, Dan Iulian Năstase
