Rejudecarea după extrădare (art.522 ind.1 c.p.p.). Decizia 35/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA PENALĂ NR.35/
Ședința publică de la 21 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Ispas
JUDECĂTOR 2: Dan Iulian Năstase
JUDECĂTOR 3: Marius
Grefier -
Cu participarea Ministerului Public prin procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de condamnatul - domiciliat în C,-, împotriva deciziei penale nr.502 din data de 27 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.187 din data de 11 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-, având ca obiect dispozițiile art.5221Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.297 Cod procedură penală, la apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurentul condamnat -, care a lipsit, avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr. 109/2009, emisă de Baroul Constanța;
Se constată lipsa intimatelor părți civile C, C, C, Muzica C, C, C și XX
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art.176-181 Cod procedură penală.
În conformitate cu dispozițiile art.301 Cod procedură penală, părțile prezente arată că nu mai au cereri de formulat și nici excepții de ridicat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu conform art.302 Cod procedură penală, constată îndeplinite cerințele art.38511Cod procedură penală și acordă cuvântul părților pentru dezbateri în ordinea prevăzută de art.38513Cod procedură penală.
Având cuvântul, avocat pentru recurentul condamnat - solicită admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și pe fond, să fie analizate aspectele care pot fi luate în considerare din oficiu de către instanță, având în vedere că recursul nu este motivat.
Reprezentantul Parchetului, având cuvântul, formulează concluzii de respingere a recursului declarat de condamnatul - și de menținere a hotărârilor pronunțate la instanța de fond și instanța de apel, ca temeinice și legale.
- CURTEA -
Asupra recursului penal de față:
Constată că prin sentința penală nr. 187/11.02.2009 Judecătoria Constanțaa hotărât:
În baza art.5221pr. pen. raportat la art. 406 alin.4 pr.pen. respinge cererea formulată de inculpatul - cu privire la sent. pen. nr.1658/17.09.2002 pronunțată de Judecătoria Constanța.
Constată încetată cauza de suspendare a executării pedepsei rezultante de 5 ani închisoare, aplicată inculpatului - prin sent. pen. nr.1658/17.09.2002 pronunțată de Judecătoria Constanța, suspendare dispusă prin dec. pen. nr.179/P/04.04.2007 în dosar nr- de Curtea de APEL CONSTANȚA.
Constată că inculpatul - a fost liberat condiționat la data de 13.02.2007 din pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, prin sent. pen. nr.227/09.02.2007 a Judecătoriei Medgidia, hotărâre prin care s-a dedus și perioada executată de la 30.09.1999 la 25.02.200-149 zile, respectiv perioada de la 28.03.2004 la 20.09.2004-177 zile.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr.1403/P/1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanțas -a dispus trimiterea in judecată a inculpatului - sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.282 alin.2 pen. cu aplicarea art.41 alin.2C.pen. și a infracțiunii prevăzute de art.215 alin.2, 3.pen. cu aplicarea art.41 alin.2C.pen. ambele cu aplicarea art.37, lit.a pen. și art. 33 lit.a pen.
S-a reținut, în fapt că inculpatul - în perioada 13.08.1999-08.09.1999 la diferite intervale de timp, dar în baza aceleiași rezoluții infracționale, în complicitate cu alte persoane, rămase neidentificate, prin folosire de nume sau calități mincinoase, în baza unor ordine de plată întocmite și ștampilate în fals a indus în eroare un număr de 7 societăți comerciale din municipiul C, de la care a cumpărat produse electronice și electrocasnice în valoare de aproximativ 65.000.000 ROL, pe care le-a valorificat în interes personal.
Prin sent. pen. nr.1658/17.09.2002 a Judecătoriei Constanța, pronunțată în dosar nr.2350/2001 inculpatul - a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani închisoare și obligat la pretenții civile, hotărârea rămânând definitivă prin neapelare la data de 05.11.2002, fiind emis Mandatul de executare al pedepsei închisorii nr.2231/15.11.2002.
Inculpatul nu a fost prezent la judecarea inițială a fondului cauzei, dar a fost asigurată prezența apărătorului.
Cu ocazia rejudecării de față se constată că, din ansamblul probelor readministrate în cauză situația de fapt așa cum a fost reținută cu ocazia primei judecări a fondului cauzei, nu a suferit modificări, vinovăția inculpatului este dovedită, astfel că pedeapsa aplicată prin sent. pen. nr.1658/17.09.2002 a Judecătoriei Constanța, pronunțată în dosar nr.2350/2001 este legală și temeinică, inculpatul - făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.282 alin.2 pen. cu aplicarea art.41 alin.2C.pen. și a infracțiunii prevăzute de art.215 alin.2, 3.pen. cu aplicarea art.41 alin.2C.pen. ambele cu aplicarea art.37, lit.a pen. și art. 33 lit.a pen.
Astfel, deși în declarația sa inculpatul -, nu recunoaște comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa prin Rechizitoriu, cele relatate nu corespund adevărului și vor fi înlăturate, deoarece sunt contrazise de toate declarațiile martorilor, escu și, reaudiați în cauza de față, care, deși a trecut o perioadă lungă de timp, și-au amintit cele declarate anterior și au menținut depozițiile date cu ocazia judecării în primă instanță, la care se adaugă toate celelalte mijloace de probă administrate în cauză.
Din analiza tuturor probelor administrate, rezultă că situația de fapt care a fost avută în vedere la pronunțarea hotărârii de condamnare nu a suferit modificări care să determine admiterea cererii de rejudecare.
Prin decizia penală nr. 502/27.11.2009, Tribunalul Constanțaa hotărât:
În baza art.379 pct.1 lit.b Cpp, respinge apelul declarat de apelantul inculpat - împotriva sentinței penale nr.187 din data de 11.02.2009 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosar penal nr-, ca nefondat.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că, astfel cum rezultă din actele dosarului, în fața primei instanțe, după casarea cu rejudecare, apelantul nu s-a mai prezentat ulterior audierii sale și nici nu a propus probe noi în apărare, fiind practic readministrate probele inițiale și fiind câștigate cauzei acele probe administrate cu ocazia soluționării cererii inițiale de rejudecare după extrădare, care nu conturează o altă situație de fapt, de natură a permite o concluzie diferită cu privire existența faptelor și vinovăția inculpatului.
Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul -, motivele de recurs fiind depuse la dosar după dezbateri.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că prima instanță nu a rezolvat fondul cauzei, întrucât, ca urmare a admiterii cererii, aceasta trebuia să pronunțe o nouă hotărâre de condamnare sau de achitare, în sensul celor dispuse prin decizia de casare.
Pe fondul cauzei, din punct de vedere procedural, s-a arătat că hotărârea de condamnare este criticabilă, întrucat prin aceasta s-a dispus asupra unei schimbări de încadrare juridică, fără ca acest aspect să fie pus în discuția părților, deși trimiterea inculpatului în judecată s-a făcut pentru infracțiunea prevăzută de art.282 Cod penal, iar nu pentru aceea prevăzută de art.291 Cod penal.
Cu privire la faptele deduse judecății, s-a susținut că acestea nu își găsesc corespondent în materialul probator aflat la dosar, în condițiile în care proba cu expertiza grafoscopică a fost respinsă, fără ca falsul săvârșit de către inculpat să fi fost dovedit, iar acuzarea privește și o presupusă faptă comisă în dauna, deși în perioada respectivă inculpatul era încarcerat, deci nu putea fi autorul infracțiunii; s-a mai arătat că probele testimoniale au fost influențate de procedura folosită de către organele de urmărire penală, cu referire la procedura efectuării recunoașterii din grup ( martorilor fiindu-le prezentată poza inculpatului anterior recunoașterii din grup ).
Mai mult, din concluziile expertizelor efectuate în cursul urmăririi penale reiese că scrisul inculpatului nu corespunde cu cel de pe ordinele de plată emise în vederea săvârșirii infracțiunilor, aceste acte fiind scrise de una și aceeași persoană, respectiv cea care a ridicat bunurile achiziționate.
Această constatare întărește concluzia că inculpatul nu este autorul faptelor deduse judecății, întrucât ea se coroborează cu depozițiile martorilor audiați în apărare, care au declarat că inculpatul nu s-a aflat pe raza Municipiului C la data presupuselor fapte.
În recurs nu s-au administrat mijloace materiale de probă.
Examinând hotărârile recurate în raport de motivele de recurs și de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat de către condamnat nu este fondat, pentru următoarele:
Critica inculpatului referitoare la nerezolvarea fondului cauzei de către prima instanță nu poate fi primită, în raport de conținutul dispozițiilor art.406 Cod de procedură penală, la care prevederile art.5221fac trimitere în mod expres, în sensul că instanța investită cu soluționarea cererii nu trebuie să pronunțe în mod obligatoriu o nouă hotărâre de condamnare sau de achitare, ci poate respinge cererea ca neîntemeiata, atunci când situația o impune.
Prin urmare, readministrarea probelor cu ocazia rejudecării cauzei după extrădare nu impune cu necesitate o nouă rezolvarea fondului cauzei, în măsura în care situația de fapt rămâne neschimbată, iar apărările inculpatului, odată examinate, inclusiv ca urmare a administrării de noi probe, nu conduc la o altă soluție decât cea adoptată inițial.
În ceea ce privește critica recurentului referitoare la schimbarea de încadrare juridică, ca urmare a nerespectării prevederilor art.334 Cod de procedură penală, Curtea constată că tribunalul a apreciat în mod corect că aceste dispoziții sunt prevăzute sub sancțiunea nulității relative, iar apelantul nu a dovedit în nici un fel existența vreunei vătămări iremediabile, care să justifice desființarea hotărârii de condamnare, nici în prezenta cauza și nici prin căile ordinare de atac de care a uzat.
Curtea reține că inculpatul a susținut că nu a săvârșit faptele pentru care a fost condamnat, dar cu toate acestea, în mod constant inculpatul a fost recunoscut din grup de persoanele care lucrau în cadrul societăților comerciale la care acesta s-a prezentat pentru a achiziționa produse electronice.
În faza de urmărire penală, inculpatul a fost recunoscut din grup de martorii Reșit, escu, persoane cu care inculpatul a discutat în vederea achiziționării de produse electronice și electrocasnice.
Nu este temeninică susținerea recurentului, în sensul că înainte ca martorii să efectueze recunoașterea din grup acestora le-a fost prezentată fotografia inculpatului, martorii nefăcând vreo mențiune în acest sens în declarațiile date ( 61- 94 ).
La recunoașterile din grup au participat în calitate de martori asistenți numiții, și, care au arătat că inculpatul a fost recunoscut din grup de martorii mai sus nominalizați.
De asemenea, în fața instanței de judecată, atât la soluționarea în fond a cauzei, cât în cadrul prezentei sau precedentei cereri de rejudecare, acești martori și-au menținut declarațiile date anterior.
Mai mult, martorii și escu l-au recunoscut pe inculpat și în cadrul ședinței de judecată, la termenul la care au fost audiați de instanță, în timp ce ceilalți martori nu l-au mai putut recunoaște pe inculpat cu certitudine, ca urmare a trecerii unui interval mare de timp.
Curtea mai reține că în cauză s-au efectuat mai multe expertize grafologice pentru a se stabili identitatea persoanei care a completat și semnat ordinele de plată lăsate părților civile.
Inițial, în faza de urmărire penala, prin raportul de expertiză nr.247.628/23.11.1999 întocmit de Inspectoratul General al Poliției - Institutul de Criminalistică și prin raportul de expertiză criminalistică nr. 2/10.01.2000 întocmit de Laboratorul Județean de Expertize Criminalistice B s-a stabilit că ordinele de plată nr. 27/12.08.1999, nr.28/13.08.1999 și 69/06.08.1999 nu au fost completate și semnate de inculpatul -.
În cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanta sub nr.3015/2005, având ca obiect cererea de rejudecare a inculpatului, prin raportul de expertiză criminalistică nr.332/30.08.2006 întocmit de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B s-a concluzionat că semnăturile de la poziția "semnătura plătitorului" de pe ordinele de plată nr.28/13.08.1999 (două exemplare cu conținut diferit), nr.23/17.08.1999, nr.27/12.08.1999 și nr.44/02.09.1999 au fost executate de aceeași persoană care a semnat la pozițiile "semnătura de primire" de pe facturile fiscale nr.-/13.08.1999 (emitent C), nr.-/17.08.1999 (emitent Muzica C), nr.-/12.08.1999 (emitent C), nr.-/02.09.1999 (emitent C).
De asemenea, s-a stabilit că semnătura de pe ordinul de plată nr.46/08.09.1999 a fost executată de aceeași persoană care a semnat și factura fiscala nr.-/08.09.1999 (emitent C), la poziția "semnătura de primire", fără a se putea stabili dacă este sau nu aceeași persoană care a semnat și actele menționate mai sus.
Curtea reține că rapoartele de expertiză criminalistică au avut în vedere doar semnăturile, care, în principiu, oferă mai puține elemente grafice pentru comparare, nu se poate acorda, în mod automat, preferința acestor mijloace de probă, având în vedere faptul că elementele grafice ce compun o semnătură ar putea fi modificate, chiar de aceeași persoană, atunci când se dorește executarea unor semnături diferite.
Ținând seama că rapoartele de expertiză criminalistică au avut în vedere doar semnăturile, care, în principiu, oferă mai puține elemente grafice pentru comparare, nu se poate acorda, în mod automat, preferința acestor mijloace de probă. în condițiile în care numeroase persoane l-au recunoscut pe inculpat ca fiind cel care s-a prezentat pentru achiziționarea de produse electronice și electrocasnice, este evident că trebuie acordată prioritate acestor mijloace de probă, în raport de care se justifică soluția de condamnare a inculpatului.
Inculpatul a susținut în mod eronat că prin rapoartele de expertiză criminalistică s-a stabilit că scrisul de pe cele trei ordine de plată a fost executat de aceeași persoană.
În referire la actele materiale din datele de 07.09.1999 și 08.09.1999, inculpatul a susținut că nu poate fi autorul faptei, deoarece nu se afla în municipiul C în acea perioadă, fiind plecat în Municipiul De asemenea, a susținut că în data de 13.08.1999 se afla în localitatea, județul
În dosarul nr./2004 au fost audiați martorii, care au confirmat apărarea inculpatului.
Curtea reține că între declarațiile acestor martori există diferențe cu privire la data sosirii inculpatului în Municipiul V, iar martorii, pe măsura trecerii timpului, și-au amintit data sosirii inculpatului. Dacă în dosarul nr./2004 al Judecătoriei Constanța nu au putut preciza anul sosirii inculpatului în Municipiul V, în acest dosar au declarat cu precizie că era anul 1999.
Martorii, j au declarat că inculpatul a plecat la V în jurul datei de 04.09.1999, întocmai cum a susținut și inculpatul în declarația din acest dosar.
În faza de urmărire penală, inculpatul a declarat că a plecat la V pe data de 06.09.1999 și s-a întors pe data de 14.09.1999. Inculpatul a făcut referire la date diferite, iar martorii, și au precizat aceeași dată ca și cea indicată de inculpat în acest dosar, aspect ce indică îndoieli asupra obiectivității martorilor, care au relatat cu precizie evenimente petrecute în urmă cu aproximativ 7 ani, dat fiind și relațiile apropiate dintre aceștia și inculpat, impunându-se înlăturarea declarațiile ca subiective.
Aceleași aprecieri se impun a fi reținute și cu privire la martorii și, care au relatat date exacte, despre evenimente nesemnificative petrecute cu mai mulți ani în urmă.
Curtea reține că toate aceste susțineri au fost făcute pentru fabricarea unui alibi pentru inculpat, aspect care reiese și din faptul că inculpatul și martorii, au declarat că martorul a fost dus la spital în V, în perioada cât s-a aflat în această localitate cu inculpatul, la începutul lunii septembrie 1999, aspect care este infirmat de adresa nr.7775/18.08.2006 emisă de Spitalul Județean de Urgență V rezultă că în perioada 01 - 08.09.1999, prin care s-a menționat că în urma verificării evidențelor medicale în cadrul Serviciului de Urgență, nu s-a prezentat pentru consultație numitul.
Față de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul - împotriva deciziei penale nr.502 din data de 27 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.187 din data de 11 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-.
În temeiul art.189 Cod procedură penală, Curtea va dispune plata din fondul Ministerului Justiției și Libertăților a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, avocat, în sumă de 200 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În temeiul art.38515pct.(1) lit.b) Cod procedură penală;
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul - domiciliat în C,-, împotriva deciziei penale nr.502 din data de 27 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr- și a sentinței penale nr.187 din data de 11 februarie 2009, pronunțată de Judecătoria Constanța, în dosarul penal nr-.
În temeiul art.189 Cod procedură penală;
Dispune plata din fondul Ministerului Justiției și Libertăților a onorariului cuvenit apărătorului din oficiu, avocat, în sumă de 200 lei.
În temeiul art.192 alin.(2) Cod procedură penală;
Obligă recurentul plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 300 lei.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -- -
Grefier,
Jud.fond:
Jud.apel:,
Tehnored.dec.jud.: -
2 ex./10.02.2010
Președinte:Adriana IspasJudecători:Adriana Ispas, Dan Iulian Năstase, Marius
