Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 405/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA PENALĂ
DECIZIA PENALĂ NR. 405/
Ședința publică de la 07 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Avram
JUDECĂTOR 2: Constantin Cârcotă
JUDECĂTOR 3: Mița Mârza
Grefier -- -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror - - Procuror -Secție Judiciară din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de inculpatul -, împotriva încheierii de ședință din 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurentul inculpat în stare de arest asistat de apărătorii aleși, avocat,avocat și avocat i, în baza împuternicirilor avocațiale pe care le depun la dosar.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătându-se că acesta este primul termen de judecată.
Întrebat fiind, recurentul-inculpat precizează că își menține recursul promovat.
procesuali arată că nu au alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat Curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Avocat, apreciază hotărârea recurată nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit s-a dispus menținerea arestării preventive față de inculpat considerându-se că " temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și în continuare". Apreciază această frază drept o frază stereotip, motivarea instanței de fond în ce privește legalitatea și temeinic a măsurii arestării preventive, fiind aceeași la fiecare termen de judecată. Temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au stat și la baza menținerii succesive acesteia, dar după 1 an și o lună de detenție, perioadă în care a fost menținută măsura arestării preventive cu aceeași motivare fără a se aduce nimic nou, consideră că la acest moment instanța nu dorește decât a fi remis dosarul de către Curtea Constituțională pentru a se pronunța pe fond.
Solicită a se avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, provine dintr-o familie bună și de la momentul arestării sale nimeni nu încercat să zădărnicească aflarea adevărului.
Apreciază că trebuie să se dovedească în mod real tulburarea ordinii publice pentru că nu s-a arătat care este dovada din care să rezulte că ordinea publică ar fi amenințată în mod real.
Instanța de fond a făcut vorbire de existența unor indicii temeinice făcând referire la rapoartele investigatorilor sub acoperire.Referitor la acest aspect, conform dispozițiilor art.224 Cod procedură penală, a solicitat să se prezinte autorizația dată de procuror investigatorului sub acoperire, pentru că în lipsa acesteia toate actele efectuate nu au putere de probă. DIICOT a arătat că nu depune la dosar autorizația pentru că aceasta are caracter strict secret,fapt neadevărat însă, întrucât în alte dosare se regăsesc astfel de autorizații depuse.
Instanța de fond motivează că bănuiala rezonabilă că inculpatul ar fi comis faptele reținute în sarcina sa rezidă din procesele verbale ale investigatorilor sub acoperire, dar, așa cum a arătat mai sus activitățile efectuate de aceștia sunt în afara autorizației.
În această situație, când cele trei livrări ( două efectuate în luna februarie și una în luna martie) nu au fost efectuate cu autorizarea procurorului și cum nu există posibilitatea ca inculpatul să influențeze desfășurarea procesului solicită admiterea recursului și înlocuirea cu o altă măsură preventivă.
Avocat precizează că dosarul de fond a fost înaintat la Curtea Constituțională pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.52 alin.6 și art.3851alin.2 Cod procedură penală iar inculpatul se află în stare de arest de peste 1 an pentru infracțiunea de trafic de droguri, în condițiile în care fapta s-a petrecut în februarie-martie 2007, prin 3 livrări monitorizate de către un colaborator al poliției.
Arată că lipsește actul care face dovada legitimării acestei activități așa încât infractorul e cel care s-a dus și a umblat cu droguri, pentru că fără autorizație nu mai e protejat de lege,
Lipsa legitimării procesuale explică nemonitorizarea, neînregistrarea acestei fapte.
După ce s-au încheiat cele trei tranzacții, la un interval de 3 luni s-a realizat o descindere sub forma unei percheziții domiciliare și, atât la c aceasta percheziție cât și la cea corporală nu s-a găsit nimic asupra inculpatului; martorii ce făceau parte din anturajul inculpatului au fost analizați medical și s-a constatat că atât aceștia cât și inculpatul ( care deasemeni a fost testat medical) nu sunt consumatori de stupefiante. În urma acestor eșecuri, inculpatul a fost arestat, s-a întocmit rechizitoriul și fost sesizată instanța. În această situație inculpatul a formulat cerere de recuzare și s-a dispus suspendarea cauzei pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.52 alin.6 și art.3851alin.2 Cod procedură penală.
Inculpatul este tânăr, nu are antecedente penale și raportat la cele de mai sus consideră că se poate dispune înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu atât mai mult cu cât acesta nu a fost condamnat așa încât beneficiază de prezumția de nevinovăție.
Avocat solicită a se avea în vedere posibilitatea înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea; arată că la momentul arestării preventive s-au avut în vedere indicii de natură a crea presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta reținută în sarcina sa, respectiv mijloacele de probă și dispozițiile art.148 lit. Cod procedură penală referitoare la pericol concret pe care l-ar prezenta inculpatul, fiind lăsat în stare de libertate precum și faptul că infracțiunea comisă este sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.Referitor la mijloacele de probă avute în vedere precizează că, dacă inițial acestea au avut o anumită formă ulterior aceasta nu a mai fost menținută în sensul că unii dintre martori și-au schimbat declarațiile arătând că au declarat inițial că inculpatul le-a dat țigări întrucât au fost amenințați că dacă nu vor preciza în acest sens, vor ajunge acolo unde este și.Deasemeni procesele verbale întocmite între colaborator și investigatorul sub acoperire nu au un cadru legal nefiind comunicată de către DIICOT autorizația pe motiv că aceasta are un caracter strict secret. Consideră că această autorizație nu a fost comunicată pentru că în realitate nu există. Procesele verbale fac dovada că acel colaborator sub acoperire a predat investigatorului 10 pastile afirmând că le-a luat de la, ori aceasta este o simplă afirmație ce nu are suport material.
Referitor la dispozițiile art.148 lit.f Cod procedură penală apreciază că la 1 an și o lună de arest preventiv pericolul concret pentru ordinea publică nu a fost demonstrat prin probe, mijloace legale, acest pericol trebuie să rezide din probe concrete și nu trebuie prezumat, trebuie probat,justificat. Apreciază că măsura arestării preventive a depășit orice limită a rezonabilității
Solicită a nu se mai menține măsura arestării preventive cu consecința revocării sau a obligării de a nu părăsi localitatea.
Reprezentantul Ministerului Public apreciază recursul promovat de inculpatul nefondat, încheierea din 18.06.2008 a Tribunalului Galați fiind legală și temeinică. Instanța de fond în mod corect și motivat a constatat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive dispusă față de inculpat și, contrar susținerilor acestuia constatat că sunt îndeplinite cumulativ dispozițiile art.143 Cod procedură penală și art.148 lit.f Cod procedură penală.
O parte din cererile și susținerile formulate pe larg exced cadrului cauzei pentru că legalitatea măsurii arestării preventive a fost analizată de instanța de fond iar prin încheierea din 18.06.2008 nu i s-a imputat inculpatului că ar fi invocat excepția de neconstituționalitate ceea ce a dus la suspendarea cauzei ci a motivat pe larg de ce nu sunt încălcate dispozițiile art.5 și 6 din CEDO.
Solicită respingerea recursului promovat de inculpat și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
Recurentul inculpat, având cuvântul, arată că nu a livrat droguri, nu s-a găsit nimic la percheziția domiciliară sau cea corporală.
CURTEA,
Asupra recursului penal de față.
Examinând actele și lucrările dosarului,rezultă următoarele:
Prin încheierea de ședință din 18. 06.2008 Tribunalul Galați, în baza art.3002în referire la art.160 Cod procedură penală a constatat că măsura arestării preventive a inculpatului este temeinică și legală și a menținut-
A respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Pentru a fi dispus astfel, instanța de fond a reținut că temeiurile ce au fost avute în vedere la arestarea inculpatului nu s-au modificat, ele subzistă și impun în continuare privarea de libertate potrivit art.136 alin.1 și art.143 Cod procedură penală, și că există indicii temeinice de natură presupune că inculpatul a comis fapte penale. În acest sens sunt invocate declarațiile martorilor audiați în cauză care se coroborează cu celelalte probe aflate în dosar.
Deasemeni se precizează că în ce privește faptele deduse judecății sunt sancționate cu pedepse mai mari de 4 ani fiind îndeplinite condițiile prev. de art.148 lit.f Cod procedură penală
Cu privire la temeiul rezonabil invocat instanța a reținut că, cauza dedusă judecății are un grad de complexitate ridicat care justifică durata de judecată la care se adaugă faptul judecării unor cereri formulate de inculpat către Curtea Constituțională.
Împotriva acestei măsuri, în termenul prevăzut de lege inculpatul prin grupul de apărători aleși a declarat recurs.
Prin motivele de recurs, măsura dispusă de instanța de fond, de menținere arestării preventive este criticată ca fiind netemeinică și nelegală.
Se apreciază că temeiurile avute în vedere la arestarea inculpatului - nu se mai mențin, situație care ar trebuie coroborată cu faptul că inculpatul nu are antecedente penale, provine dintr-o familie organizată și că nu s-a încercat să se zădărnicească aflarea adevărului.
Se susține deasemeni că nu există indicii că inculpatul a comis faptele pentru care a fost trimis în judecată întrucât la dosar nu se află autorizația dată de procuror investigatorului sub acoperire, pentru că în lipsa acesteia actele efectuate nu au acoperire și de unde se poate trage concluzia că inculpatul ar fi adus și ar fi umblat cu droguri.
Se mai susține în motive că în urma perchezițiilor efectuate de organele în drept nici asupra inculpatului și nici la domiciliul acestuia nu s-au găsit droguri.
Se invocă în apărarea inculpatului că martorii ar fi fost șantajați să declare o situație de către anchetatori, dar și starea de rezonabilitate care este depășită.
În rejudecare se solicită de apărătorii aleși ca inculpatul să fie judecat în stare de libertate sub condiția de a fi obligat să nu părăsească localitatea.
Recursul declarat de inculpatul este nefondat.
Din verificarea încheierii dată de instanța de apel cu privire la starea de arest și analiza probelor existente până la acest moment Curtea constată că măsura dispusă este temeinică și legală.
Din probele dosarului rezultă că temeiurile avute în vedere la arestarea inculpatului nu au încetat să subziste și că sunt indicii că inculpatul a comis fapte prevăzute de legea penală.
Susținerile în apărare ale inculpatului nu au corespondent în probele existente la dosar, care nu au fost infirmate, ele fiind valabile și credibile. Susținerea că unii martori ar fi fost obligați să declare neadevărat, nu este confirmată oficial, aceștia nu au fost sancționați în vreun fel potrivit legilor în vigoare pentru declarații mincinoase sau alte fapte în legătură cu cauza.
Se constată până la data prezentă că nu au intervenit elemente noi care să modifice situația de fapt ca și cea în drept și care să justifice punerea în libertate a inculpatului sau schimbarea măsurii preventive așa cum s-a solicitat.
Faptele pentru care sunt indicii temeinice că au fost comise de inculpat fac parte din categoria infracțiunilor cu un grad de pericol social deosebit de ridicat și care sunt sancționate de legea penală, pedepsele fiind mai mari de 4 ani.
Rezonabilitatea judecării invocată este determinată și influențată de o serie de factori, printre care cei mai importanți sunt gradul de complexitate a cauzei, poziția și comportamentul procesual în apărarea inculpatului.
În cauza ce-l privește pe inculpat aceasta are un grad de complexitate ridicat prin natura faptei, condițiile și conjunctura în care aceasta s-a comis, secondată de atitudinea procesuală privind modalitatea înțeleasă în a-și edifica apărarea.
Cererile de neconstituționalitate invocate de inculpat constituie un element ce determină prelungirea judecării pe fond a cauzei sau în alt stadiu procesual.
Realizarea rezonabilității în judecarea unei cauze înseamnă o coroborare legală și de bună credință este instanța și părțile implicate în proces.
În drept se constată că sunt îndeplinite dispozițiile art.143 și art.148 lit. f Cod procedură penală.
Față de aceste considerente și având în vedere dispozițiile art.38515pct. 1 lit. Cod procedură penală urmează să se respingă ca nefondat recursul declarat de inculpatul
În conformitate cu dispozițiile art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul -, fiul lui - și, născut la data de 09.09.1985 în G, domiciliat în G,-, -. 25, CNP -, în prezent deținut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranță G, împotriva încheierii de ședință din 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-.
Obligă pe inculpatul-recurent la plata sumei de 30 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.07.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.-
Tehnored. / 2 ex/09.07.2008
Jud.fond-
Președinte:Ion AvramJudecători:Ion Avram, Constantin Cârcotă, Mița Mârza
