Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 412/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECTIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE PENALE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA PENALĂ NR. 412/
Ședința publică de la 09 Iulie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Zoița Frangu
JUDECĂTOR 2: Viorica Lungu
JUDECĂTOR 3: Jelena Zalman
Grefier - - -
Cu participarea Ministerului Public prin
Procuror -
S-a luat în examinare recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 7 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, având ca obiect menținere arestare preventivă a inculpatului.
În conformitate cu disp. art. 297 cod pr. penală, la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul inculpat, în stare de arest și asistat de avocat din oficiu în baza împuternicirii avocațiale nr. 3208/2009, emisă de Baroul Constanța.
Procedura este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea disp. art. 176-181 cod pr. penală.
În conformitate cu disp. art. 301 cod pr. penală, părțile prezente, arată că nu au excepții de ridicat și nici cereri de formulat.
Curtea, nu are de ridicat excepții din oficiu, potrivit disp. art. 302 cod pr. penală, constată îndeplinite cerințele art. 38511cod pr. penală, și acordă cuvântul pentru dezbateri, în ordinea prev. de art. 38513cod pr. penală.
Avocat având cuvântul pentru recurentul inculpat, solicită admiterea recursului, casarea încheierii Tribunalului Constanța și revocarea măsurii arestării preventive a inculpatului întrucât nu el a săvârșit fapta. Solicită judecarea in stare de libertate.
Procurorul având cuvântul, solicită respingerea recursului declarat de inculpat și menținerea încheierii Tribunalului Constanța ca legală și temeinică motivat de împrejurarea că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului, nu au intervenit elemente noi care să justifice aplicarea unei alte măsuri preventive. Pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, se impune menținerea în stare de arest preventiv a inculpatului.
Recurentul inculpat în ultimul cuvânt arată că lasă la aprecierea instanței soluția ce urmează a se pronunța.
CURTEA:
Asupra recursului penal de față;
Prin încheierea de ședință din 7 iulie 2009, Tribunalul Constanța, în baza art.3002rap. la art.160balin.1 și al. 3 rap. la art. 300 /2 Cod de procedură penală, a menținut măsura arestării preventive față de apelantul inculpat .
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Constanțaa reținut următoarele:
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că la acest moment procesual,în continuare sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 143 Cod proc. pen. în referire la art. 68/ 1 Cod proc. pen. întrucât sunt indicii temeinice cu privire la săvârșirea de către inculpat a faptei pentru care s-a dispus arestarea preventivă iar ulterior, pe parcursul cercetării judecătorești, menținerea măsurii preventive.
De asemenea, subzistă temeiul prevăzut de art.148 lit. f Cod proc. pen, deoarece pedeapsa este mai mare de 4 ani închisoare pentru infracțiunea de furt calificat iar lăsarea în libertate a inculpatului, prezintă pericol concret pentru ordinea publică, în accepțiunea reglementării din acest text de lege.
Pericolul concret pentru ordinea publică, presupune o anumită rezonanță socială negativă, afectare a echilibrului social firesc, o anumită stare de dezaprobare publică, de insecuritate socială.
Dincolo de pericolul social generic ridicat al faptei,Tribunalul are în vedere circumstanțele reale și modul de comitere ( împreună cu o altă persoană, din loc public, pe timp de noapte, prin efracție perturbarea relațiilor sociale ce ocrotesc patrimoniul persoanei, reacția publică la săvârșirea unor asemenea fapte, elemente care coroborate cu datele privind persoana inculpatului, profilul social conturat,perseverența infracțională, fiind condamnat anterior de șapte ori la pedepse privative de libertate, tot pentru comiterea infracțiunii de furt calificat și recent liberat din executarea unei pedepse ( raportat la data comiterii faptei ), nefiind dispus să renunțe la comportamentul infracțional,lipsa unei ocupații pentru obținerea unor venituri licite, reacția negativă a opiniei publice,constituie probe că lăsarea în libertate ar tulbura în mod real ordinea publică.
Măsura corespunde și scopului acesteia, prevăzut în art. 136 Cod proc. pen. prin asigurarea prezenței inculpatului la dispoziția instanței pentru desfășurarea în bune condiții a procesului penal, evitarea riscului sustragerii de la judecată ori de la executarea pedepsei, dacă hotărârea de condamnare va rămâne definitivă.
Măsura arestării preventive este în consonanță cu dispozițiile constituționale dar și cu prevederile Convenției Europene Drepturilor Omului în ceea ce privește necesitatea menținerii acestei măsuri preventive de excepție și nu sunt încălcate nici dispozițiile și jurisprudența Curții Europene, în legătură cu termenul rezonabil pentru care este justificată privarea de libertate, prin prisma faptului că inculpatul este menținut în stare de arest în baza unei hotărâri de condamnare - chiar nedefinitivă - ( art. 5 pct. 1 lit. a și c), caz ce presupune atât o constatare a vinovăției consecutivă stabilirii, potrivit legii, a comiterii unei infracțiuni cât și aplicarea unei pedepse sau a altor măsuri privative de libertate. În aceeași ordine de idei, Curtea Europeană apreciat că, după pronunțarea unei hotărârii de condamnare în primă instanță, durata arestării preventive a persoanelor condamnate, pe parcursul judecării apelului sau recursului,se analizează din perspectiva art. 6 paragraf 1 din CEDO, privind dreptul la un proces echitabil și are ca scop protejarea acestora împotriva lentorii excesive a producerii, evitarea prelungirii pe o perioadă prea mare de timp incertitudinii cu privire la soarta celui acuzat.
În raport de considerentele arătate,nu au intervenit modificări ale temeiurilor arestării și nici nu au dispărut cele inițial avute în vedere la luarea măsurii,elemente noi în favoarea inculpatului nu au apărut, pentru a justifica revocarea măsurii, prin dispariția temeiurilor inițiale, în condițiile art. 160 alin. 2 Cod procedură penală.
În termen legal, împotriva încheierii de ședință a declarat recurs inculpatul, prin care solicită casarea acestei încheieri și pe fond revocarea măsurii arestării preventive cu motivarea că, nu este autorul faptei pentru care s-a dispus condamnarea sa.
Examinând legalitatea si temeinicia încheierii recurate in raport de critica formulată cât si din oficiu, curtea retine:
Recurentul a fost condamnat de instanța de fond la pedeapsa finală de 3 ani și 2 luni închisoare pentru comiterea infracțiunilor de furt calificat cu reținerea art. 37 lit. a și b cod penal.
In prezent, cauza se află in calea de atac a apelului la Tribunalul Constanta și in raport de împrejurarea că nu au intervenit modificări ale temeiurilor arestării, iar cele inițiale nu au dispărut, s-a dispus menținerea arestării preventive.
Solicitarea recurentului de revocare a măsurii arestării preventive este neîntemeiată, întrucât, potrivit art. 139 alin. 2 cod pr. penală, se poate dispune revocarea măsurii arestării preventive atunci când a fost luată cu încălcarea prevederilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive.
Prin urmare, revocarea arestării preventive poate avea loc când nu mai există vreun temei care să justifice menținerea acesteia.
Cum elementele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă in prezent, iar din probele administrate nemijlocit de instanța de fond nu a rezultat o altă situație de fapt alta decât cea din actul de acuzare, solicitarea in recurs este nefondată de revocare a măsurii arestării preventive.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală, recursul declarat de inculpat va fi respins ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală, va fi obligat recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se decontează din fondurile MJ, către BA
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 38515pct. 1 lit. b cod pr. penală;
Respinge recursul penal declarat de inculpatul - deținut în Penitenciarul Poarta Albă, județ C, împotriva încheierii de ședință din 7 iulie 2009, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr-, ca nefondat.
În baza art. 192 alin. 2 cod pr. penală;
Obligă recurentul la 300 lei cheltuieli judiciare statului, din care 100 lei onorariu avocat oficiu se decontează din fondurile MJ, către BA
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 9 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- -
GREFIER,
- -
Jud. apel: /
Red.. Jud. -
Tehnodact. Gref. -
2 ex./15.07.2009
Președinte:Zoița FranguJudecători:Zoița Frangu, Viorica Lungu, Jelena Zalman
