Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 418/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIE Nr. 418/2009

Ședința publică de la 29 Iunie 2009

PREȘEDINTE: Maria Covaciu

JUDECĂTOR 2: Monica Farcaș

JUDECĂTOR 3: Sanda Trif

Grefier - -

Parchetul de pe lângă Curtea de APEL ALBA IULIAa fost reprezentat de

Procuror -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat inculpatul împotriva încheierii penale din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul recurent, în stare de arest, asistat de avocat, în substituirea avocatului, apărător desemnat din oficiu.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Inculpatul, în motivarea orală a recursului învederează că este nevinovat a fost în legitimă apărare și solicită cercetarea sa în stare de libertate. Invocă și motive familiale.

Apărătorul ales al inculpatului recurent și reprezentantul parchetului învederează că nu mai au alte cereri de formulat, împrejurare față de care instanța acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat, apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul solicită admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate și rejudecând a se dispune cercetarea acestuia în stare de libertate.

În subsidiar solicită înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea prev. de art.145 Cod procedură penală.

Învederează că scopul preventiv prevăzut de art.136 Cod procedură penală poate fi atins și cu cercetarea inculpatului în stare de libertate, avându-se în vedere că acesta a stat perioadă de timp în arest.

În susținere învederează că măsura arestării preventive este măsură de excepție, nu se mai impune, întrucât inculpatul nu a împiedicat buna desfășurare a procesului penal.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului ca nefondat și a se menține ca legală și temeinică decizia penală atacată, întrucât subzistă și în prezent temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive inculpatului.

Precizează că în cauză a fost întocmit rechizitoriul, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor deosebit de grav. Învederează că în mod corect a apreciat instanța de fond, cu ocazia verificării legalității și temeiniciei măsurii arestării preventive că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea acestei măsuri.

Inculpatul, având ultimul cuvânt solicită cercetarea sa în stare de libertate.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului penal de față, constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată la data de 24.06.2009 în dosarul nr-, Tribunalul Sibiu - Secția Penală a dispus, în temeiul art.300 ind. 2 rap. la art. 160 ind. b pr.pen. art. 143 și 148 lit. f pr.pen. menținerea stării de arest a inculpatului, trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1 și 2.pen. combinat cu art. 175 lit. i și art. 176 al. 1 lit. b și c pen. și de port ilegal a unui cuțit în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanei ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prev. de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu apl. art. 33 lit. a pen.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului se mențin, impunând în continuare privarea de libertate a acestuia.

S-a apreciat că probele administrate în cauză până la acest moment procesual justifică bănuiala legitimă că inculpatul a săvârșit faptele reținute în sarcina sa, datele dosarului relevând totodată că lăsarea în libertate a acestuia prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Astfel, în urma unei altercații, inculpatul s-a înarmat cu un cuțit și o sabie, a agresat părțile vătămate, ori o atare conduită se poate repeta, mai ales față de antecedentele acestuia.

S-a reținut că măsura preventivă este conformă și prevederilor art. 5 pct. 1 lit. a CEDO, privind cauzele de excepție în care o persoană poate fi lipsită de libertate, inculpatul fiind arestat în vederea aducerii sale în fața autorității judiciare competente, existând motive verosimile de a bănui că a săvârșit o infracțiune.

În consecință, prima instanță a constatat legalitatea și temeinicia arestării preventive și a dispus menținerea acestei măsuri.

Împotriva încheierii a formulat recurs, în termenul legal, inculpatul, aducându-i critici de nelegalitate și netemeinicie, solicitând lăsarea sa în libertate, deoarece nu prezintă pericol pentru ordinea publică, invocând totodată în favoarea sa circumstanțe de ordin personal.

Verificând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate, dar și prin raportare la prevederile art. 385 ind. 6 al. 3.pr.pen. Curtea constată că recursul inculpatului este nefondat.

În mod corect instanța de fond a stabilit, raportat la probele administrate până în prezent, că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă și impun în continuarea privarea de libertate a acestuia, fiind incidente în cauză prevederile art. 148 lit. f pr.pen.

Inculpatul a fost acuzat de săvârșirea infracțiunilor de tentativă de omor calificat și deosebit de grav, prev. de art. 20 rap. la art. 174 al. 1 și 2.pen. combinat cu art. 175 lit. i și art. 176 al. 1 lit. b și c pen. și de port ilegal a unui cuțit în locuri și împrejurări în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporală a persoanei ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea publică, prev. de art. 1 ind. 1 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu apl. art. 33 lit. a pen. constând în aceea că, în noaptea de 05/06.04.2009 a atacat în public părțile vătămate și cu o sabie artizanală, o și un cuțit și a aplicat acestora lovituri repetate și de intensitate ridicată, în zone anatomice vitale, rezultatul neletal al actelor de lovire datorându-se abilității persoanelor atacate de a se eschiva.

Se constată că instanța a fost sesizată prin rechizitoriu la data de 29.04.2009, iar până în prezent nu au fost administrate alte probe care să conducă la concluzia modificării temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive.

rezonabile, derivate din probatoriul administrat în cauză în cursul urmăririi penale, cu privire la săvârșirea de către inculpat a unei fapte grave, de un pericol concret extrem reprezintă rațiuni plauzibile ce justifică privarea de libertate.

Pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a inculpatului, este prezumat de către prin prisma naturii faptei de care este acuzat și caracterului violent, agresiv al acestuia, ce rezultă din modalitatea concretă în care a acționat.

În acest sens, Curtea reține și antecedentele penale ale inculpatului, condamnat anterior pentru săvârșirea unei infracțiuni de omor deosebit de grav.

Aspectele de ordin personal invocate de inculpat nu reprezintă, în opinia Curții motive suficiente pentru a determina lăsarea sa în libertate, necesitatea protejării unui interes de ordin public general al societății primând celui personal al inculpatului.

Curtea, apreciind că în cauză privarea de libertate a inculpatului este indispensabilă pe baza circumstanțelor, va respinge conform art.385/15 pct.1 lit. Cod procedură penală recursul acestuia cu consecința obligării sale la cheltuieli judiciare către stat, conform art.192 al.2 Cod procedură penală.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul împotriva încheierii penale din 24 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar penal nr-.

În baza art. 192 alin.2 pr.penală obligă pe inculpat să plătească statului suma de 180 lei cheltuieli judiciare din care 100 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, va fi avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2009.

Președinte, Judecător, Judecător,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red.

Dact. 2 ex./29.06.2009

Președinte:Maria Covaciu
Judecători:Maria Covaciu, Monica Farcaș, Sanda Trif

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Arestare preventiva jurisprudenta. Decizia 418/2009. Curtea de Apel Alba Iulia